A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă (nu, la forma negativă nu cade nici un i! aşa cum tu cânţi nu devine tu nu cânţ, nici tu ştii nu devine tu nu şti). Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu ştii Conjunctiv … Citește în continuare Regula zilei: şti, ştii, nu ştii, să nu ştii
Etichetă: „să ştii” sau „să şti”?
Forma negativă a verbelor
conjunctiv prezent forma negativa a sti conjugare negativ Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri. Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. … Citește în continuare Forma negativă a verbelor
Limba română: terms of use
Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română: 1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.) 2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.) 3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.) 4. … Citește în continuare Limba română: terms of use
Aţi căutat, vă răspundem. 61.
Asta tot zic şi eu de juma' de an, da' nu prea m-ascultă nimeni. Sau nu ziariştii, în orice caz. În gen, număr, şi caz, evident! Să şti n-are negativ, căci să şti nu există. Există numa' să ştii, care nu-şi schimbă forma la negativ - e să nu ştii. Povestea cu i-urile la forma … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 61.
Aţi căutat, vă răspundem. 59.
Liana Pătraş (Alexandru, mai nou) n-am idee dacă-i măritată au ba, da' eu nu-s - în caz că vă-ntrebaţi. Nu ştiu. Gaze? Multe! V-am explicat când cu cimitirul limbei române. Nu ştiu ce-aveţi în ultima vreme cu dativul egalităţii, da', aşa cum v-am explicat de curând, forma de genitiv-dativ e fix egalităţii: de la pluralul … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 59.
Declinarea conjugării
Of. Verbele nu se declină, verbele se conjugă! De declinat, se declină substantivul şi tot ce-l însoţeşte sau substituie: articolul, adjectivul, pronumele, chestii de-astea. Despre conjugarea lui a şti, aici. 'N or'ce caz, se spune şi se scrie tu ştii, cu doi i.
Ştii-vom au ba?
Voi ce părere aveţi? Eu am votat pentru "nu vom ştii niciodată". Asta doar pentru că nu exista varianta "nu vor şti". Şi anume ei, scriitorii la gazetă, care nu vor şti în veci să scrie corect. Deşi ortografia se poate învăţa - spre deosebire de conturile lui Ceaşescu, care se pot, cel mult, afla. … Citește în continuare Ştii-vom au ba?
Aţi căutat, vă răspundem. 49.
Dragă, să-ţ' explic: Dacă banii mei sunt banii mei, nu ai meii, banii tăi sunt banii noştri, nu ai noştrii. Clar? Mă străduiesc, să ştii! Mai învăţ una-alta pe măsură ce scriu aici. N-am idee. Da' ştiţi cumva dac-o fi însurat au ba?... Că, aşa hotărât cum îmi pare, mai că...
Aţi căutat, vă răspundem. 41.
1. Verbul a ştii nu are condiţional prezent, pentru simplul motiv că verbul a ştii nu există. Există, în schimb, verbul a şti. Cu un singur i în coadă. Iar ăsta se conjugă aşa, la condiţional prezent: aş / ai / ar / am / aţi / ar şti. Cu un singur i, că se … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 41.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.