Posts Tagged ‘Săptămâna Financiară’

Demolarea îndatorării

15/02/2011

SFin

Am râs.

(Vorba lu’ fra-su lu’ diacritica: dacă se-mbată prezidentu’ şi cade de se-neacă-n piscină, rămâne tăt eşichieru’ politic fără doctrină.)

Reclame

Capitalişti

10/12/2010

Citii mai adineauri în „Săptămâna Financiară” chestia de mai jos şi am intrat la îndoieli.

Răsfoind Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, din nevoia de rigurozitate, nu pot să nu vă împărtăşesc ce-am găsit. Ce este un capitalist? Cineva care e posesor de ca­pital, de mijloace de producţie şi care e adept al regimului capitalist. Vine din fran­ţuzescul capitaliste. Dar mai găsesc şi o altă definiţie, cel puţin bizară: posesor de capital care îşi însuşeşte plusvaloarea fără să intervină direct în procesul de produc­ţie. Ei, aş!, veţi spune. Cum vine cu lipsa de intervenţie directă în procesul de producţie? Şi cum e cu stângăcia acestei de­finiţii, ce din coadă va să sune?

Doamna Vrânceanu-Firea, sărumâna, o-ntrebare, vă rog:

Dacă eu am capital şi-l joc la bursă şi câştig, vasăzică că nu-s capitalistă, pen’ că n-am intervenit direct în procesul de producţie?

Da’ dacă eu am capital în acţiuni la Sicomed, că mi-a dat statu’ acu’ ţî ani, şi iau dividende, vasăzică că nu-s capitalistă, pen’ că n-am produs medicamente cu mânuţa mea?

(Acu’, serios. De ce se ‘nervează doamna Firea? Capitalist e numa’ ăla care-şi pune personal capitalul la treabă? Ăla care pune pe alţii să-i pună banu’ la treabă, în timp ce el joacă golf, ăla nu-i capitalist?)

__________________________________

PS: Doamna Firea, vedeţ’ c-aţ’ greşit. Nu răsfoind DEXul aţ’ căpătat definiţia asta, ci din dexonline.ro (prin care navigaţi, la o adică), mai exact din DN-ul din dexonline.ro, adică Dicţionarul de neologisme din 1986.

http://dexonline.ro/definitie/capitalist

 

Ziaristul cu faţă ummană

22/11/2010

Radu Preda de la „Săptămâna Financiară”, adică.

Dom’ Preda, greşire humanum o fi, da’ non corectare de zece zile est diabolicum de-a binelea.

http://www.sfin.ro/articol_21611/trancanire_hummanum_est.html

(Copii, noi în latină scriem humanum, cu un singur m, ca în „errare humanum est, sed perseverare diabolicum”, la care face referire domnu’ Preda.)

Vrânceanian garden

09/10/2010

– Ai dreptate, Gabrielă, răspunse Doamne. Mare mi-e grădina mea.

(Cum să exclami aşa fără să greşeşti, Gabrielă?! Ia gândeşte-te un pic: dacă zici „deştept mi-e soţul meu”, greşeşti au ba? Da, ştiu, normal că-i deştept, nu la aia mă refeream.)

http://www.sfin.ro/articol_21196/trasnai_impozitate.html

Românii care se întorc zilnic

28/03/2010

Pe modelul firmelor care îşi încetează zilnic activitatea, vă prezentăm acum românii care se întorc zilnic.
Noroc cu bluairu’, domn’e, că altfel, pe bază de autocar, se mai întorceau ei zilnic din părţi!

http://www.sfin.ro/

Ce-ar zice…?

22/03/2010

Dac-ar şti română, ar zice că sunteţi tufă, doamnă Gabriela Vrânceanu Firea! Da’ staţi liniştită, că dacă-i din afara graniţelor nu ştie română, deci n-o să se prindă.

http://www.sfin.ro/articol_19346/decat_ca_poate_emigram.html

Cele mai năpăstuite ţări de soartă

27/08/2009

Vouă nu vă sună aiurea titlul ăsta, cu topica lui chinuită?

09-08-27 cele mai lovite tari

Articol

Ziarişti, vă ordon: distrugeţi locurile de muncă!

04/08/2009

Ne zice dna Elena Dumitru, în Săptămâna Financiară, că

Milioane de locuri de muncă de pe tot globul au fost distruse

Doamna Elena Dumitru, o precizare, vă rog, dacă nu-i cu supărare:

Cum le-au distrus, doamnă? Cu barosu’? Le-au tăiat tapiţeria? Le-au aruncat de la etaj? Sau cum? Că nu-nţeleg.

http://www.sfin.ro/articol_17138/in_asteptarea_redresarii.html

Despre logica financiară a sacralităţii primenirii bărbatului de către femeie.

28/04/2009

Nu-s feministă. Dacă e să predic pentru ceva, atunci predic pentru egalitatea de şanse şi de drepturi, iară nu pentru “egalitatea femeii cu bărbatul”, că n-am cărat în viaţa mea sacu’ de grâu de o sut’ de kile şi nici n-am de gând s-o fac vreodat’. Plus că-s all’antica şi nu ţin morţiş să-mi plătesc partea atunci când mă invită un bărbat în oraş.

Car’ va să zică, nu-s feministă. Cu toate astea, textul ăsta m-a uluit.
M-a uluit teza, m-a uluit subtextul, m-a uluit că apare într-un ziar financiar, m-a uluit că în anul 2009 un om dus pe la şcoli înalte mai poa’ să scrie aşa ceva. Plus că analiza de discurs e revelatorie, fascinantă de-a dreptul pentru psihologia autorului (scuzaţi vorbele mari).

Dl Chirvasiu, cale de două treimi din textul său, ne lasă să credem că va să vorbească despre Paşte şi despre rolul femeii în sărbătoare. Şi ne zice aşa, vorbind despre mama dumisale:

Imperturbabilă, înnoieşte aşternuturile, coace cozonacii în ţest, înroşeşte ouă, prepară cu o grijă chirurgicală drobul, trage ţuica din butoi. Ştie că trebuie să facă toate acestea, fără să se întrebe vreodată de ce anume trebuie. Privind-o cum roboteşte, am priceput […] că rostul decăzut azi al timpului sacru provine din abdicarea voluntară a femeii de la rangul înalt al propriei feminităţi.

Deducem deci că problema cu desacralizarea Paştelui nu vine de la abdicarea popii de la rolul de popă (vezi anunţurile de genul “cine aduce la biserică altceva decât ulei de măsline va fi afurisit” de pe uşile unor biserici), ci de la abdicarea femeii de la rangul înalt al propriei feminităţi. Care feminitate, în opinia dlui Chirvasiu, înseamnă că femeia tre’ să înnoiască aşternuturile (spălate la râu, presupun, cu săpun făcut în casă de ea însăşi – d’ăla care i-a nenorocit mâinile lu’ bunică-mea, Dumnezeu s-o hodinească), să coacă cozonaci (după ce i-a frământat ea însăşi, normal; caz în care nu mai are în veci nevoie de fitness, c-a făcut deja spate de înotător) şi diverse etc-uri, pur şi simplu pentru că trebuie şi, mai ales, fără să se întrebe vreodată de ce trebuie.

Deci da, ăsta e, în opinia dlui Chirvasiu, rangul înalt al feminităţii femeii – să robotească diverse, pentru că trebuie, fără să-şi pună vreodată întrebări. (Domnu’ Chirvasiu, după mine, rangul înalt al masculinităţii Domniei Voastre ţine de următoarele: să vă duceţi tălică un pic la răzbel, să vă luptaţi corp la corp cu inamicul, să omorâţi oameni, să araţi câmpul, să spargeţi lemne, să vânaţi ca s-aduceţi de mâncare nevestei şi copiilor, să aruncaţi mânuşa şi să vă duelaţi, iar când veniţi acasă să trântiţi femeia în aşternut -sau pe unde apucaţi, mă rog- şi să i-o puneţi nonstop, cât îi noaptea de lungă (caz în care putem presupune că femeia chiar că şi-ar atinge rangul cel mai înalt al propriei feminităţi). Iar a doua zi în zori să plecaţi la semănat câmpul. Cân’ colo, tălică scriţi la gazetă, dintr-un birou. Nţţţţ… cum rămâne cu rangul înalt al propriei Dvs. masculinităţi?…)

Bon, pân’aci pare că dl Chirvasiu are doar o problemă de, să-i zicem, maschilism – fimeea să şadă la locu’ ei şi să-şi vadă de trebile casei, să nu se facă manageriţă, directoare, infractoare. Numai că dl Chirvasiu adaugă, spre sfârşit, fraza magică:

Feminitatea aceea ancestrală, care funcţiona cu iubire, sexualitate şi maternitate, pare să se fi pierdut ireversibil.

Car’ va să zică, dl Chirvasiu are, de fapt, o problemă cu iubirea, sexualitatea şi maternitatea – şi anume cu lipsa lor. Care iubire, sexualitate şi maternitate , aşa cum rezultă din argumentul pe care ni-l dă însuşi dl Chirvasiu (citatul din Grigore Leşe), n-au nimic de-a face cu aşternuturile înnoite, cozonacii frământaţi, ouăle vopsite şi ţuica trasă din butoi de mâna femeii – alea de le proslăvea mai sus.
Dl Chirvasiu, la categoria “Scrierea degeaba”, scrie 470 de cuvinte – într-un ziar financiar! – ca să ne spună că-i lipsesc iubirea, sexualitatea şi maternitatea şi că din cauza asta el nu a simţit “sacralitatea acestei ritualice primeniri”.

Domnule Chirvasiu, noi, cititorii Dvs., putem înţelege că idealul Dvs. este o femeie care să vă iubească, să se lase footootă cu voioşie şi-ntr-un mod aţâţător, să fie mămoasă cu Dvs., să robotească pentru că trebuie şi fără să pună întrebări, toate întru “sacralitatea primenirii”. Înţelegem toate acestea. Numai că nu ne-nteresează.

Domnu’ Chirvasiu, Dvs. scriţi bine, da’ scriţi degeaba!

PeSe1: Dl Chirvasiu încheie apoteotic, cu o contrazicere. De unde la început era vorba de abdicarea voluntară a femeii de la propria feminitate, în ultima frază dl Chirvasiu admite că “am alungat femeia asta din sărbătoare”. (Cale lungă, semantic vorbind, de la “abdicarea voluntară” la “am alungat-o”.)
PeSe2: N-am înţeles totuşi de ce tre’ să tragă femeia ţuica din butoi şi de ce e ăsta semn de feminitate de rang înalt…

Aflarea-n treabă. Azi, Alessandra Stoicescu.

05/03/2009

Alessandra Stoicescu se află-n treabă-n Săptămâna Financiară. (Care, între noi fie vorba, se află-n treabă cu Alessandra Stoicescu.)

Don’şoara Stoicescu n-are o problemă cu dracu’ ascuns cipurile din paşapoarte. Nu. Ea are o problemă cu cazierul. Adică, ce atâtea cipuri, frate, mai bine arătăm cazierul la ieşirea din ţară, că prea-s mulţi violatori români pe meleagurile europene.
Car’ va să zică, don’şoara Stoicescu, ziaristă (informată, cum ar fi), se face că nu ştie de câţi ani şi câţi miniştri de justiţie a fost nevoie ca să ajungă în Parlament noul Cod Penal şi ne propune să arătăm cazierul la ieşirea din ţară. Ca să ce? Ca să îi oprească poliţia pe ăia care au antecedente, ai zice. Ei bine, nu. Don’şoara Stoicescu pare-se că ştie, totuşi, că nu-l poţi opri pe om să iasă, dacă n-ai hotărâre judecătorească în acest sens. Drept pentru care, la sfârşitul unui ditamai articolu’ de 2500 de caractere şi 475 de cuvinte, don’şoara Stoicescu ne dă soluţia: Dacă nu-i putem opri, măcar să stim cu adevărat cine sunt.
Genial. Dacă n-avem soluţii concrete de propus, măcar să ne aflăm în treabă scriind la gazetă.

Popor, încolonarea şi treci la înnumărare! Alessandra vrea să te caute la cazier.

Prezentaţi cazierul!