Titularii necalificaţi din jurnalismul românesc

Băi! M-am hotărât. Vreau să mă fac şi io ziaristă. Să mor, scriu mai bine decât dl Calmâcu – cu toată lipsa de modestie, pe care nu vă cer să mi-o scuzaţi, că nu mi-i ruşine cu ea.

Dl Calmâcu plânge de mila viitoarelor examene de morfolit limbi străine, într-a dooşpcea, înainte de bac. Că na, Europa vrea funcţionari români care să vorbească engleza la nivelul unui nativ. Ca parlamentarul din Anglia, adică. (Fază la care io-mi zic că Europa-i proastă, că dacă vrea nativi, să şi-i ia din ţara lor, nu să-i cate prin cele ţări străine. Nu? E mai safe. Că tot veni vorba.) Prin urmare, dl Calmâcu insistă ca examenul de limbă străină să fie probă de bac, scrisă şi orală. Căci, nu-aşa, ce morfolea studintele în aprilie, în iunie o să ştie ca un nativ. (Aloooo, domnu’ Calmâcu, limba străină n-o-nveţi – ca s-o vorbeşti ca un parlamentar din Anglia – rupând manualele timp de trei nopţi înainte de examen. Şi nici măcar 3 luni înainte de.)

Bun.
Numa’ că Europa nu vrea doar români vorbitori de engleză la nivel C2+++++, ea vrea, în general, români licenţiaţi.
Prin urmare, urmând logica dlui Calmâcu, propun ca examenul de licenţă să se susţină în timpul examenului de bac. Şi să-l susţină absolut toţi românii absolvenţi de liceu. Ca să nu ne facem de ruşine în Europa şi să ne crească şansele de a obţine acele posturi de 2.500 euri pe lună. Nu?

http://www.gardianul.ro/Examene-de-morfolit-engleza-si-franceza-s140286.html

Ştirea degeaba

Din seria „titlurile Realităţii”:

Fostul iubit al Elenei Băsescu, implicat într-un grav accident rutier pe Şoseaua Kiseleff

Propun şi următoarele titluri (şi ştiri), la fel de relevante:

Fostul gagic de la grădiniţă al Elenei Băsescu a mâncat în hipermarchet o piersică pe care n-a plătit-o.

Cu şapoul: Era să mănânce şi un pepene, da’ l-au prins la timp.

Şi

Tipul cu care s-a pupat prima oară Elena Băsescu şi-a bătut nevasta.

Cu şapoul: Nevasta lui nu-i Elena Băsescu.

http://www.realitatea.net/fostul-iubit-al-elenei-basescu–implicat-intr-un-grav-accident-rutier-pe-soseaua-kiseleff_578067.html

Indignarea la români

Românu’ se indignează uşor, mai ales când e spre binele ţărişoarei.

Nu demult, românul s-a indignat în chestiunea tinichigii vs filosofi. Un popor întreg s-a repezit să-i apere pe filosofii scoşi de şcoala românească, indiferent de diploma lor – că-i de filosofie, de filologie sau de economie, că-i de stat sau privată, că-i acreditată au ba. Să-i apărăm pe filosofii – mulţi! – ai naţiunii.
Acuma, acelaşi popor se ridică împotriva filosofilor cu diplomă de universitate privată.

De exemplu, dl Răzvan Ionescu, în Adevărul:

Ar trebui contrapuşi, minut cu minut, anii de şcoală ai studenţilor de la facultăţile noastre neacreditate şi cei ai studenţilor de la universităţile occidentale.

Domnule Ionescu, socot că da, ar trebui contrapuşi, minut cu minut, anii de şcoală, dar nu cum ziceţi Dvs. Ar trebui contrapuşi anii de şcoală ai unui absolvent de facultate din România (indiferent de forma de învăţământ, indiferent că-i de stat sau privată etc) şi anii de şcoală ai unui absolvent de facultate în străinătate. Abia atunci ar fi relevant. Căci, domnule Ionescu, încă mai am în minte imaginea unor colegi de-ai mei de master la ASE (filosofi cu diplomă de licenţă acreditată, de la ASE) care, în ziua susţinerii, îşi învăţau pe de rost disertaţia cumpărată de pe net cu 100 euro.

Car’ va să zică, dacă chiar vreţi binele învăţământului universitar românesc, ar trebui să vă indignaţi împotriva întregului sistem, nu doar împotriva ţapului ispăşitor „Spiru Haret” (nu c-ar fi el, ţapul, lipsit de bube).

Şi-ncă ceva, domnule Ionescu.
Viitorul cu „o să” se formează cu „o să” la toate persoanele.
„Or” vine de la prezumtiv, ca şi „om”, „oţi”. Şi, aşa cum nu spunem „om să ştim, oţi să ştiţi”, nu spunem nici „or să ştie”. Că se cheamă că amestecăm prezumtivul („ei or şti”) cu una dintre formele viitorului („ei o să ştie”).

Chiar aşa, domnule Ionescu, Dvs. ce fel de diplomă aveţi? De tinichgiu sau de filosof? Acreditată au ba? De stat sau privată? Presupun că-i privată şi neacreditată, căci, nu-aşa, forma greşită „ei or să ştie” numa’ la privat se poate-nvăţa. Filosofii cu diplomă acreditată de la stat ştiind, nu?, că forma corectă e „ei o să ştie” – altfel nu şi-ar fi luat licenţa. Nu?

http://www.adevarul.ro/articole/spiru-haret-fabrica-de-adolescenti-stricati.html

Biserica ortodoxă sau filantropie vs mântuire

Mă scuzaţi, da’ mă fascinează.

E oare greu de priceput că Biserica – o instituţie divin umană – se ocupă primordial de mântuirea sufletelor? Biserica nu este un fel de Cruce Roşie, o instituţie de caritate, o societate de binefaceri.

Deci da, Biserica n-are treabă cu sărăntocii, că ea nu-i societate de binefacere, ea se ocupă de mântuirea sufletelor sărăntocilor.

Cum ar fi, nu ne-nteresează sărăntocu’ şi trupul&mintea lui cât îi viu, ne-nteresează numa’ sufletul lui, şi anume când sărăntocu’ e mort. Căci, nu-aşa, sufletele se mântuiesc abia după ce oamenii mor, nu? Vezi, d’aia nu face biserica ortodoxă filantropie, că de filantropie au nevoie trupurile alea scârbavnice, schiloade şi bolnave, or biserica se ocupă de diverse chestii înălţătoare (la cer).

Uite, vezi, d’aicea s-a tras marea schismă: catolicii, ai dreaq de nepricepuţi cu caritatea lor cu tot, se ocupă de trupuri bolnave pe care le caută de viermi prin cele spitale bisericeşti, în loc să se ocupe primordial de mântuirea sufletelor trupurilor ce-şi dădură duhu’, precum ortodocşii.

(Domnu’ distrugător de panarame, aferim!)

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/858121/FLORIAN-BICHIR-Patriarhul-si-opera-sociala/

Şiragul de perle

De acord cu Dvs., domnu’ Musoiu. Numa’ că bacu’ scoate perle doar o dată pe an. Ziariştii, în schimb, domnu’ Musoiu, sunt mai tari decât bacu’. Căci ei, ziariştii, scot zilnic nenumărate şiraguri de perle lucitoare. Aşa că vă rog, domnu’ Musoiu, să faceţi şi un articol în cinstea ziariştilor şi a perlelor lor – că merită. Căci ei, nu-aşa, au la bază nu doar bacu’, ci şi o licenţă, ba chiar şi câte-un master pe ici pe colo. Ceea ce face ca perlele lor să fie încă şi mai valoroase.

http://www.gardianul.ro/Bacalaureatul-a-mai-scos-un-sirag-de-perle-si-la-«Literatura-Universala»-s138262.html

Meta-ziaristul.

Ziaristul scriitor despre sine însuşi, sau despre cum să-ţi iei norma de bani făcând norma de semne, atunci când n-ai nimic de spus.
Florian Bichir: Distrugătorul de panarame
Fix echivalentul scrierilor autoreferenţiale ale doamnei Schwartzenberg, zisă şi Rădulescu.

Cred că am dreptul să apăr România, după 23 de ani de şcoală. Poate am şi eu ceva de spus. Cred că am dreptul să asigur o minimă igienă mintală acestui popor.

Uluitor.
Domnu’ distrugător de panarame, eu n-am adunat decât fo dooj de ani şcoală, dar, cu voia Dvs., aş avea şi eu ceva de spus. Sau mai degrabă de-ntrebat:
Domnu’ distrugător de panarame, prin igienă mintală înţelegeţi şi igiena ortografică a poporului?
În caz că da, vă recomand alţi 23 de ani de şcoală înainte să v-apucaţi să asiguraţi igiena poporului – poate pân’ la urmă veţi învăţa că nu se scrie î-L, ci îl. Şi că structurile de genul „Am decis să particip […] pentru a exista şi altă părere” murdăresc limba poporului a cărui igienă vă foarte preocupă. Deci, mă gândesc, domnu’ distrugător de panarame, că poate-ar fi cazul să vă luaţi competenţa lingvistică cu Dvs. sub duş ca s-o igienizaţi un pic. Căci – mă scuzaţi – cam pute.

Să facă grevă cititorii!

Don’şoara Adriana Duţulescu (Cotidianul) să trezeşte vorghind. Mă rog, scriind. Scriind dăgeaba.
Adică nu dăgeaba, ci ca să facă – crede dânsa – valuri. Sau, mă rog, să fie trendi. Da’ ştii, nu trendiul ăla de-l are aşa de multă lume, c-a devenit de mauvais goût. Nu. E trendiul ăla gen Mac. Dom’ne, io-s altfel şi am curaju’ să zic că-s altfel, chit că stârnesc mânia boborului.

Duduia Duţulescu ne propune să facem grevă de alegeri.
Mândro, să-ţ’ zâc: aş face grevă cu dragă inimă, da’ numa’ când o scrie-n constituţie sau în legea electorală ce se-ntâmplă când face alegătoru’ grevă. Când prezenţa la vot e de 0%, adică. Pân’ ce nu zice chestia asta la lege, tălică te afli-n treabă, scriind numa’ ca să te bagi – şi, mai ales, să fii băgată- în samă.

Mândro, cum să mă exprim: dacă chiar vrei să faci ceva util societăţii, gândeşte cu gându’ tău şi scrie cu mânuţa ta nişte reglementări legale despre greva la alegeri.  Altminteri, articolele ca ăsta de-l publicaşi îs din categoria tichie de mărgăritar. Să stârnim indignare, poate-poate ne bagă careva în samă. Pe principiul – patentat – să-i înjurăm pe Pleşu&Co, ca să devenim celebri.

Altminteri, şi-n politică mai binele e duşmanul binelui.

Florian Bichir, pe el î-l.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/847502/FLORIAN-BICHIR-Limba-de-lemn-bisericeasca/

Domnu’ Bichir, problema gravă e cu scribii din categoria Dvs., care „introduceţi” (adică băgaţi, pe româneasca neaoşă) cratime pe un’ se nimereşte.
Domnu’ Bichir, sunteţi doar un scrib. Unul care nu ştie să scrie româneşte.
Domnu’ Bichir, aflaţi că dacă vă plac Stăniloaie şi Crainic nu înseamnă că vă ridicaţi la nivelul lor. Pân’acolo mai aveţi de urcat treapta pre nume î-l, ca să ajungeţi la treapta îl.
Domnu’ Bichir, când scrieţi î-l, propoziţiunile de genul „Auzi frază, ca să lucrăm cu materialul clientului” nu fac decât să vă umple şi mai mult de ridicol. Fraza aia o fi sforăitoare, dar eu, una, n-am văzut să fie scrisă greşit. Dvs. însă, domnule Bichir, nu doar că scrieţi sforăitor, dar scrieţi şi cu greşeli grave.

Domnule Bichir, lăsaţi neîntinată limba românească, n-o mai chinuiţi în fraze toante!
Şi, de altfel, domnule Bichir, nu vă mai chinuiţi cititorii cu limba Dvs. românească cea din plin întinată de greşeli!

Aflarea-n treabă. Azi, Alessandra Stoicescu.

Alessandra Stoicescu se află-n treabă-n Săptămâna Financiară. (Care, între noi fie vorba, se află-n treabă cu Alessandra Stoicescu.)

Don’şoara Stoicescu n-are o problemă cu dracu’ ascuns cipurile din paşapoarte. Nu. Ea are o problemă cu cazierul. Adică, ce atâtea cipuri, frate, mai bine arătăm cazierul la ieşirea din ţară, că prea-s mulţi violatori români pe meleagurile europene.
Car’ va să zică, don’şoara Stoicescu, ziaristă (informată, cum ar fi), se face că nu ştie de câţi ani şi câţi miniştri de justiţie a fost nevoie ca să ajungă în Parlament noul Cod Penal şi ne propune să arătăm cazierul la ieşirea din ţară. Ca să ce? Ca să îi oprească poliţia pe ăia care au antecedente, ai zice. Ei bine, nu. Don’şoara Stoicescu pare-se că ştie, totuşi, că nu-l poţi opri pe om să iasă, dacă n-ai hotărâre judecătorească în acest sens. Drept pentru care, la sfârşitul unui ditamai articolu’ de 2500 de caractere şi 475 de cuvinte, don’şoara Stoicescu ne dă soluţia: Dacă nu-i putem opri, măcar să stim cu adevărat cine sunt.
Genial. Dacă n-avem soluţii concrete de propus, măcar să ne aflăm în treabă scriind la gazetă.

Popor, încolonarea şi treci la înnumărare! Alessandra vrea să te caute la cazier.

Prezentaţi cazierul!

Florian Bichir (EVZ) ne întreabă ce credem.

Noi credem, domnu’ Bichir, că al enşpelea articol despre paşapoartele biometrice (ptiu, stuchiţi-vă-n sân!) e absolut inutil şi se încadrează la categoria „Scrierea degeaba”, subcategoria „Aflarea-n treabă”.

De asemenea, noi mai credem că un şapou de genul „Paşapoartele biometrice au iscat un nou tumult în lumea românească, îndeosebi cea creştină” se vrea un soi de captatio interesu’ cetitoriului, pe modelul „breaking news”, perfecţionat de Realitatea TV. Adică tumultul de care ziceţi e tot atât de tumuluos pe cât de breaking sunt news-urile Realităţii. Adică nu-i tumult, să ne-nţelegem. Nici în lumea românească în general (care are alte trebi în acest moment), nici în lumea românească creştină. Că io ştiu vreo câţiva români creştini care nu se-agită defel pe tema asta. Plus că mai ştiu, prin Dobrogea, şi câţiva români musulmani care, culmea!, nici ei nu se-agită. Între noi fie vorba, domnu’ Bichir, am impresia că se agită doar popimea, şi anume acea popime care afuriseşte periodic câte o invenţie, doar aşa, să nu-şi iasă din mână şi să nu uite prostimea că ochiu’ popii veghează.

Domnu’ Bichir, o dezbatere despre paşapoartele biometrice şi dreptul la protecţia datelor private, la intimitate etc, asta da, s-ar putea să ne intereseze. Dar, domnu’ Bichir, poliţele plătite popeşte, între popi, prin intermediul articolelor la gazete, asta nu ne-nteresează. Serios. Ni se rupe care popă se poza cu care, când, unde şi cu ce scop.

Şi acu’, dacă se poate, aş vrea să vă zic eu ce este trist: trist nu e că ziariştii (creştini au ba) nu-s uniţi; trist e că un ziarist scrie fraze precum cea de mai jos. (Şi anume: Că nu putem fi uniţi, că după ce există o mână de jurnalişti creştini şi aceştia sunt dezbinaţi.)

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/837008/EDITORIALUL-EVZ-Sunt-noile-pasapoarte-satanice/

Acu’, domnu’ Bichir, încercaţi aşa: „că, după ce că există doar o mână de jurnalişti creştini, şi aceştia sunt dezbinaţi”. Prea multe că-uri şi vi-i frică de cacofonii? Domnu’ Bichir, să ştiţi de la mine: cacofoniile şi repetiţiile sunt scuzabile; lipsa de logică a discursului, nu. Iar virgulele, domnu’ Bichir, generează logica – sau lipsa ei.