Posts Tagged ‘„simpt” sau „simt”?’

Cu p de la simţire

22/03/2012

Fina s-a mutat de curând într-un bloc ale cărui reguli nescrise nu le-a învăţat încă – şi asta doar din cauză că tov administrator-secretar-de-partid-pe-scara&bloc nu ştie că ea nu ştie, altfel i-ar fi făcut instructaj şi ar fi pus-o să dea examen scris (stimată colocatară! dacă în termen de trei zile nu achitaţi, pardon, nu învăţaţi lista cu cei-în-drept-să-parcheze-în-faţa-blocului, asociaţia de proprietari vă va da în judecată şi va cere evacuarea! aşa ceva nu se poate!).

Drept care fina a primit următoarea înştiinţare, fix la faţa locului:

Copii, noi scriem:

a simţi, simţire, nesimţire
simt, simţi, simte, simţim, simţiţi, simt
simţit, nesimţit.

Clar? Se-aude şi-n Pitar Moş?

Reclame

Eu simt, tu simţi, el simte

18/10/2009

cum se scrie corect simt sau simpt?

Of.
Am mai discutat chestia asta de vreo două ori (aici şi aici), dar, la număru’ de căutări pe temă, îmi pare că-i nevoie de articol special.
Car’ va să zică:

Verbul este a simţi. Fără nici un p. Şi n-avem -p- în nici una dintre celelalte forme ale verbului.

Prezent: simt, simţi, simte, simţim, simţiţi, simt
Perfect compus: am simţit
Mai mult ca perfect: simţisem, simţiseşi, simţise …
Viitor: voi simţi (de la infinitivul a simţi)
Condiţional prezent: aş simţi (la fel, de la infinitivul cel făr’ de -p-)
Condiţional perfect: aş fi simţit
Conjunctiv: să simt, să simţi, să simtă, să simţim, să simţiţi, să simtă
Gerunziu: simţind