Regula zilei: afli, intri, speri; sperii, scrii

a afla: afl + u > aflu (eu) --> afl + i > afli (tu) a intra: intr + u > intru (eu) --> intr + u > intri (tu) a spera: sper + Ø > sper (eu) -- > sper + i > speri (tu) a speria: speri +i > sperii (eu, tu) a …

Mă sper, te speri, se speră

Ma speri. L-a căutat careva peste noapte. După un prim moment de dezamăgire (când mi-am dat seama, pentru prima oară-n viaţă, că pe mine nu mă speră nimeni - şi nici măcar eu pe mine nu mă sper, va să zică că-s fără de speranţă), am purces să văd unde-apare, domn'e, diacritica în căutarea după …

Intri, afli. Despre i-urile verbelor în a.

Plecând de la nişte gogomănii, m-am gândit că trebuie să sistematizez chestia asta într-un fel. Adică am tot zis de afli şi intri, încui şi întârzii, da' să vedem dacă putem să le punem cap la cap. Car' va să zică: Terminaţia specifică de persoana II-a sg. e -i, pentru toate categoriile de verbe. Uneori …

Întârzii, înfurii, sperii, continui. Plus perii şi zgârii

Am pomenit pe scurt aici, da' după speri, sperii m-am gândit că e cazul de articol anume. Prin urmare, printre verbele de conjugarea I există categoria "verbe al căror radical se termină în i, după vocală". Adică a încuia (încui-; terminat în i, după u), a descuia, a mângâia, a descheia, a încheia. Care la …

Speri, sperii

Că l-a căutat careva... A spera - radical sper- + terminaţii: Ø (adică zero, adică nu s-adaugă nimic), -i, -ă, -ăm, -aţi, -ă. Ca la a cânta. Adică: sper, speri, speră etc. Adică speri, cu un i, cel din terminaţie. Că radicalul (sper-) n-are i. A speria - radical speri- + terminaţii: -i, -i, -e, …