Posts Tagged ‘Stâlcirea metaforei’

Tirul zburător

02/12/2010

Realitatea

Fina ne informează că a circulat ieri prin Bărăgan şi n-a văzut nici un tir pe sus.

Tot fina ne informează că ultimu’ trend în materie de gramatică e „mergeţi încet, că sunt polei” (domnu’ de la Drumuri). Un poleu – doi polei, deci sunt.

Reclame

Pedeseu

22/05/2010

Adică ce, numa’ alţii să aibă PdS? Adică diacritica de ce nu? Ce, ăsta nu-i şi el blog cultural?

Începem, la sugestia lui white noise, cu un Dialog – poezie experimentală din categoria Guţă Popândău:

Ce nu-nţeleg eu – şi nici white noise n-a ştiut să-mi explice – e chestia asta cu iubit-o, dar iubitule. Adică dacă de la am iubit-o scriem iubit-o, de ce nu scriem şi iubitu-le, de la iubitu-le-ai? Ăăă?

Admit că nu mă ştiu la poezii, cu atât mai puţin la cele experimentale. N-am scris în toată vieaţa viaţa mea decât vreo 5 poezii (fie, 10), cea mai bună fiind în italiană (şi d’asta n-o reproduc aici, că n-o s-o-nţelegeţi, evident), vreo două despre frunze căzătoare, iar restul haiku-uri. Prin urmare, dacă în materie de ortografie îs neacreditată, în materie de poezie îs şi mai şi. De neacreditată, adică.
Aşa.
Deci eu n-am înţeles cum e treaba cu valurile de sete care-ţi trec prin păr. Adică nu pricep, nu era la televizor reclama aia la şampon care-i dă de băut părului însetat? Că-mi pare-a fi metaforă de-acelaşi soi, şi anume Guţă Popândău.
Şi p-ormă n-am înţeles cum de ţi-e mâna rigidă. Ce, ai murit? Îmi fac, cumva, de lucru cu tine mort, iubitule? Mort şi împietrit, normal, că altfel cum?! (Ptiu, piei, drace, că doar ce vorbii de normalitate!) Nu, pe bune-acu’, de ce ţi-e mâna rigidă, iubitule?!

În fine, aş mai avea câteva nelămuriri, da’ nu vreau să las o impresie prea proastă.

_______________

(Copii, noi, atunci când îi scriem scrisorele sau poezii iubitei, scriem iubito, care-i vocativul de la iubită. Iar când îi scriem iubitului, scriem iubitule – vocativul de la iubit. Fără cratimă, da?)

_______________

Cu şi despre vampiri

18/08/2009

09-08-18 setea de sange

Să vă mai aud că Dracula e doar o legendă! Că nu e. Ba chiar îi e sete de sânge, ca să-şi prelungească viaţa!

(Acu’, serios vorbind, mult simţ poetic îţi trebe ca să scoţi asemenea titlu pentru articolul despre donarea de sânge!)

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/864136/Sete-de-sange-pentru-viata/

Împreunări şi coituri

06/08/2009

Neînsufleţite de silabe şi exclamaţii, împreunările dintre oameni n-ar fi cu nimic deosebite de coiturile celorlalte animale. Doar nişte opintiri trupeşti şi o înfiorare traversând şira spinării, nimic altceva. Un ritual de perpetuare a speciei.

Domnu’ Nazat, cu oamenii surdo-muţi care se-mpreunează pentru că se iubesc sau pentru că aşa au ei chef, cum rămâne? Să-nţeleg, după logica Dvs., că intră la categoria „coiturile celorlalte animale”?!

Şi, domnu’ Nazat, dacă mâine aţi rămâne fără glas, împreunările Dvs. ar fi „doar nişte opintiri trupeşti”, iar Dvs. un „celălalt animal”, nu?

(Categoria „Stâlcirea metaforei” hard. La greu, adică.)

http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/povesti-de-iubire-tarzie-517073.html

Cârma naţionalei.

30/04/2009

De ce nu timona naţionalei? Sau volanul? Sau manşa? Sau ghidonul?

M-au zăpăcit ăştia ieri cu „Răzvan Lucescu la cârma naţionalei”. Ce atâta cârmă, frate?! Că dacă i-ar cârmi careva pe flăcăii ăia de aleargă în teren, poate-ar mai câştiga câte ceva. Da’ ăia aleargă haotic, fiecare după cârma proprie, aşa că mai scutiţi-mă, vă rog, de metafora asta, că s-a zaharisit deja.

Mircea Marian (EVZ) şi leul jumulit

15/01/2009

Mircea Marian ne anunţă că leul a fost jumulit de scandalul „Oprea” . Noi îl anunţăm pe dl Marian că respectivul joc de cuvinte deja s-a jigărit de atâta purtat şi că ni s-a acrit de el mai rău decât de „Eminescu, luceafărul poeziei româneşti”. De asemenea, îl mai anunţăm pe dl Marian că nu suntem de acord să ne manipuleze, aşa cum încearcă să facă în ultimul paragraf. Domnule Mircea Marian, noi, cititorii Dvs, vă transmitem pe această cale că dacă Ionel a luat un credit în euro şi acum plăteşte cu 30% mai mult la fiece rată, nu e vina lui Boc, Geoană, Băsescu & comp. E strict vina lui Ionel – oricât de tare aţi vrea (şi el, şi Dvs) să daţi vina pe alţii.

În rest, vă felicităm, domnu’ Marian, că aţi scris corect „miniştrii”.

Radu Tudor (Jurnalul): Generalii valizi biologic s-au întors la matcă

14/01/2009

Ca s-o fecundeze, presupun; nu, domnu’ Tudor?
În plus, cu binecuvântarea lu’ Băsescu. Ca pe navă, vorba ceea.

http://www.jurnalul.ro/articole/142346/razboiul-generalilor-si-al-generatiilor

Drumul Golgotei

05/01/2009

Îl ştiţi pe flăcăul ăla de la Realitatea, rotunjor la faţă şi sâsâit? Mihai Ghiţă, da.
Ei bine, flăcăul ăsta m-a-nnebunit de cap zilele trecute povestind despre cât de aglomerat e DN1 şi cum a devenit el, DN1, un drum al Golgotei pentru turiştii care se întorc de pe Valea Prahovei.
I mean… tinere, să nu exagerăm! Metafora asta e o blasfemie – nu atât împotriva credinţei, cât împotriva logicii. Una e dealul Golgotei, urcat de Isus cu propria cruce-n spate, drept pedeapsă, şi alta (cu totul alta!) e DN1-ul turişitilor care se bulucesc din proprie iniţiativă şi cu bună ştiinţă. Precum oile în strungă era să zic, da’ oile au scuza că n-au liber arbitru. De fapt, da, comparaţia e bună. Că „turiştii” ăia or fi având ei liber arbitru, da’ se pare că nu le foloseşte, că-s proşti precum oile şi se bulucesc fix la fel ca o turmă făr’ de creier.
Care drum al Golgotei, frate?! Ce, i-am pus io să se bulucească? I-a pus Băsescu? Sau Geoană? Sau oricine altcineva în afară de prostia proprie?!

Aşa că: Buluciţi-vă, bă!