Posts Tagged ‘„şti” sau „ştii”?’

Neghina din capul duduii Irina Ursu

05/01/2010

Trecem peste faptul că bucureştenii de sector 1 nu trebuie să ştie să aleagă grâul de neghină, având ei la dispoziţie numai neghină, şi ne îndreptăm spre neghina ortografică ce umple capul drei Irina Ursu şi-o face să scrie „vor ştii„. Sperăm că şefii domniei sale vor şti s-aleagă grâul de neghină…

De aici.

(Thanks, polbac.)

Reclame

Aţi căutat, vă răspundem. 61.

08/07/2009

09-07-08 ati cautat 60 nu mai chinuiti limba romana

Asta tot zic şi eu de juma’ de an, da’ nu prea m-ascultă nimeni. Sau nu ziariştii, în orice caz.

09-07-08 ati cautat 60 in ce se acorda adjectivul

În gen, număr, şi caz, evident!

09-07-08 ati cautat 60 sa sti la negativ

Să şti n-are negativ, căci să şti nu există. Există numa’ să ştii, care nu-şi schimbă forma la negativ – e să nu ştii.
Povestea cu i-urile la forma afirmativă şi la forma negativă are-a face doar cu imperativul lui a fi:
– imperativ afirmativ: Fii ! (de la conjunctivul să fii)
– imperativ negativ: Nu fi ! (de la infinitivul a fi)

09-07-08 ati cautat 60  creeaza sau creaza
09-07-08 ati cautat 60 sa creaza

Nu ştiu cum puteţi să le confundaţi, pe bune!
Căci creaza se scrie, de fapt, crează şi vine de la să crează, conjunctivul popular al lui a crede: tu să crezi, el să crează. Nu?
Dacă vorbim de a crea (crea, cu un singur e!), atunci e el creează, el să creeze, creat. Despre conjugarea lui a crea – în nenumărate locuri de p-aci, folosiţi cu încredere butonul de căutare.

09-07-08 ati cautat 60 as putea ortografic

Important e să puteţi. Mai vedem dup-aia dacă în contextul ăla ortografia e relevantă au ba.

09-07-08 ati cautat 60 fi-i

Fi-i nu există. Există Fii ! , există Nu fi ! şi există să fii.
La limită, dacă e să ne jucăm cu limba română, putem, inventa un Fii-i !, de la să îi fii lui/ei (de folos, de exemplu). Da’ fi-i nu există. Credeţi-mă pe cuvânt.

09-07-08 ati cautat 60 gramatica explicata a fii

E drept că p-aici mai găsiţi ceva gramatică explicată, dar cu a fii nu vă pot ajuta – n-am cum să-l explic, căci el nu există. Există doar a fi, cu un singur i. Despre i-urile din conjugarea lui a fi, aici şi în nenumărate alte locuri de pe blogul ăsta. Cum ziceam, apelaţi cu încredere la butonul de căutare.

09-07-08 ati cautat 60 intre virgule in general

În general, între vigule stau nişte cuvinte.

i sau ii. Despre verbele care se termină în i

14/06/2009

Cum m-au adus la exasperare diversele aş fii, voi ştii, voi reuşii, a lungii, m-am gândit că n-ar strica o recapitulare a mărunţişurilor gramaticale pe care ni le-a predat – tuturor – profa de română într-a cincea, dar care s-au lipit numai de unii dintre noi.

Cum am mai zis, verbele care la infinitiv se termină în -i se termină într-un singur i. Adică: a fi, a şti, a reuşi, a lungi, a dori, a întâlni. Niciodată cu -ii. Niciodată.

Prin urmare, viitorul şi condiţionalul prezent, care se formează de la infinitiv, tot un singur -i au, indiferent de persoană. La fel şi pentru structurile de genul pot + verb în -i:

voi fi, aş fi, pot fi

voi şti, aş şti, pot şti

voi reuşi, aş reuşi, pot reuşi

Aşa cum în cazul verbelor care se termină în -a, de genul a mânca, nu zicem şi nu scriem voi mâncaa, aş mâncaa, pot mâncaa, nici în cazul verbelor care se termină în -i nu zicem şi nu scriem aş fii, voi fii, pot fii.

La fel și pentru forma negativă a imperativului: Nu fi!, de la a fi. Ca Nu mânca! (nu ”Nu mâncaa!”), de la a mânca. Nu lovi!, de la a lovi, cu un singur i. Nu citi!, de la a citi, cu un singur i.
__________________

Evident, cele de mai sus nu se aplică indicativului prezent. Tu vii se scrie întotdeauna cu doi i, ca şi tu să vii / tu devii, tu să devii. La fel: tu ţii, tu să ţii / tu deţii, tu să deţii. Sau tu (să) (nu) ştii, tu (să) (nu) scrii. E-tî-cî.

Vezi şi Vi, Vii, Vi-i, Viii, Ţi, ţii, ţi-i.

__________________

Pentru a înmii (eu voi înmii, aş înmii, pot înmii, eu înmiii), a se sfii, a pustii, a-i prii, vezi Înmiesc, înmiii.

___________________

Vezi şi i, ii sau iii: perfectul simplu.

___________________

Aţi căutat, vă răspundem. 28.

22/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us

Nu, nu-i corect.

Se spune şi se scrie să ştii. Cu doi i.

În conjugarea lui a şti doi i apar numai la persoana a II-a singular (tu) şi numai la indicativ prezent (tu ştii) şi la conjunctiv prezent (tu să ştii), forma afirmativă şi forma negativă (tu nu ştii, tu să nu ştii).

Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu cu şti, indiferent de persoană (bine, acolo unde-i vorba de persoană – ca la infinitiv nu-i).

Adică:

Infinitiv: a şti

Indicativ prezent: radicalul şti-, din infinitiv, plus terminaţii:

eu ştiu

tu ştii

el ştie

noi ştim

voi ştiţi

ei ştiu

Conjunctiv prezent: să + indicativ prezent (deci radical şti– plus terminaţiile de mai sus)

eu să ştiu

tu să ştii

el să ştie

noi să ştim

voi să ştiţi

ei să ştie

Indicativ viitor: voi/va… + infinitiv şti

eu voi şti

tu vei şti

el va şti

noi vom şti

voi veţi şti

ei vor şti

Condiţional prezent: aş/ai… + infinitiv şti

eu aş şti

tu ai şti

el ar şti

noi am şti

voi aţi şti

ei ar şti

Veniţi de completaţi, dacă am uitat ceva.