Conjugarea substantivelor

Având în vedere nenumăratele căutări pe temă, m-am hotărât să dedic articol special acestei cestiuni.
Din seria Aţi căutat, vă răspundem.

Substantivele se conjugă astfel:

Indicativ prezent:
eu substantivez
tu substantivezi
el/ea substantivează
noi substantivăm
voi substantivaţi
ei substantivează

Indicativ perfect compus:
Am, ai, a, am, aţi, au substantivat

Indicativ viitor:
voi, vei, va, vom, veţi, vor substantiva

Indicativ viitor anterior
voi fi substantivat, vei fi substantivat

Conjunctiv prezent:
să substantivez

Condiţional prezent:
aş substantiva

Prezumtiv:
oi, oi, o, om, oţi, or substantiva.

Sper că am lămurit definitiv problema.

(Copii, substantivele, ca şi tot ce le înlocuieşte sau însoţeşte, nu se conjugă, se declină! De conjugat se conjugă verbele.)
_____________
Vezi şi Declinarea verbelor.

Aţi căutat, vă răspundem. 65.

virgula inainte de insa

Întotdeauna.

sa aibe dreptate

Niciodată. Numa’ să aibă.

imperativul a crea

Păi, la persoana a II-a sg. imperativul vine de la persoana a III-a sg, indicativ prezent:
el creează – (tu) creează!
Cu doi e, evident, după cum am explicat de nenumărate ori: un e din radical (cre-), un e din terminaţie (-ează).
Imperativul negativ pleacă de la forma de infinitiv:
a crea – (tu) nu crea!
Cu un singur e, şi anume ăla din radical. Căci terminaţia infinitivului n-are nici un e. Doar un -a, ca în a cânta.

La persoana a II-a pl., imperativul (şi afirmativ, şi negativ) se formează de la indicativul prezent:
voi creaţi – (voi) creaţi! / (voi) nu creaţi!
Cu un singur e, cel din radical (cre-), căci terminaţia pentru voi (-aţi) nu conţine nici un e.

Vezi şi Cream /vs/ Creem.

ortografia verbului a veni

Nu’ş’ ce dubii aveţi, da-n orice caz, a veni e întotdeauna cu un singur i. Inclusiv la viitor (voi veni) şi la condiţional prezent (aş veni). Doi i cred că apar numai la perfectul simplu: eu venii.

genitivul substantivului oua

Fiind ăsta un substantiv neutru, la plural se comportă ca un substantiv feminin. Car’ va să zică, forma de genitiv-dativ plural se formează de la nominativ-acuzativ plural + -lor:
ou – ouă (N-Ac pl) – ouălor (G-D pl)
Ca în:
casă – case (N-Ac pl) – caselor (G-D pl)
fată – fete (N-Ac pl) – fetelor (G-D pl).

Aşa cum nu spunem fetelelor / caselelor, nu spunem nici ouălelor.
Spunem fetelor, caselor, ouălor. Fără nici un -le- la mijloc.

cine oare mircea

Îmi pare rău, Mircea nu e disponibnil. Da’ cred că oare-le ăla se pune între virgule.

Aţi căutat, vă răspundem. 35.

Nu, nu-i .ro, e .com. După cum veţi fi observat deja.

Ei bine, nu. Deşi diacritica este o inimioară de fată, diacritica nu are inimioară din diacritice.

Ei bine, nu – nici Dvs. n-aţi nimerit-o. În mod sigur n-o să găsiţi reclame în franceză dacă le căutaţi după termeni româneşti. Plus că n-aveţi nici o şansă să găsiţi reclamă la dero – că francezii n-au dero. Ăsta e invenţie românească. Restul lumii are detergent.

Îmi pare rău, n-aţi nimerit la dl Pruteanu, aţi nimerit la mine. Sper că, deşi nu-s Pruteanu, articolul meu despre cum îl conjugă Ikea pe „a crea” v-a convins.

Ştiu cum e. Şi eu am uneori senzaţia că fac ortografie degeaba. Într-un cuvânt.

V-am mai întrebat: ce să se scrie cu doi i?

Nu. Din câte mi-aduc eu aminte, substantivele nu determină adjective, ci adjectivele determină substantive. Dar, ce să zic, chestiile astea le-am învăţat printr-a cincea, adică acu’ mulţi ani, mi-e să nu se fi schimbat gramatica între timp… Că na, din senin, din iarbă verde, nu se mai scrie nici o, se scrie nicio. Poate că Academia o fi decis şi că substantivele determină adjective, nu ştiu. Eu zic să scrieţi un mail la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, să-i întrebaţi pe ei.