Posts Tagged ‘„sunt” sau „sânt”?’

Noi suntem români!

14/04/2013

2013-04-14_noi-santem-romani

Când scrii sântem în loc de suntem, nu-ţi rămâne decât să-ţi aperi ţara luptându-te cu ungurii. Că, nu-aşa?, ăştia nici româneşte nu vor să-nveţe.

11.284 de români verzi şi proşti. Numărătoarea continuă.

(Copii, nu scriem niciodată „sântem”. Scriem fie „suntem”, după ortografia actuală, fie „sîntem”, dacă refuzăm reforma ortografică din ’90+.)

Reclame

î din a şi â din i

15/06/2009

Am promis mai demult, pe la începuturile blogului ăstuia, c-o să povestesc despre cum se folosesc î şi â. Iaca:

Pe scurt, regula zice că â se foloseşte în interiorul cuvintelor, iar î se foloseşte la început şi la sfârşit.
Ca în: cântar, început, a hotărî, hotărât, hotărând, a urî, urât, urând.

Numai că: dacă un cuvânt care începe cu î primeşte un prefix (adică alea 2-3 litere de le pui uneori în faţă, de genul pre-, ne-), atunci î rămâne î, deşi acu’ apare în interiorul cuvântului.
început – neînceput; îndoielnic – neîndoielnic.

Şi, pentru numele ştim noi cui, vă rog frumos, nu mai scrieţi sânt!
Dacă aţi adoptat scrierea cu â, atunci scrieţi sunt, cu u.
Dacă aţi rămas la scrierea cu î, atunci scrieţi sînt, cu î.
Dar sânt nu există. Credeţi-mă pe cuvânt!

PeSe pentru predicatorii întru î / â:
Articolul ăsta vrea doar să lămurească o altă nelinişte fundamentală a românului care a învăţat să scrie înainte de ’91-’92. Disputele pe tema î vs â nu mă-nteresează. Defel. Prin urmare, polemicile de genul „nu-nţeleg de ce scrii cu â, nu cu î” sunt sortite pieirii, din start. (Şi-n caz că are careva frământări de genul ăla, răspunsul e: D’aia!).

_________

Vezi şi:
î sau â? Despre verbele terminate în -î.