Posts Tagged ‘„suplimenţi” sau „suplimente”?’

Un faliment, doi falimenţi

03/01/2012

Intru azi într-o farmacie (City Pharma, parcă) şi încă din prag mă izbeşte un „SUPLIMENŢI” mare pe fond suav aşa, cum numai farmaciile ştiu să-şi tragă.
Mi-a venit să râd (ia uite, p-asta încă n-o văzusem! – că n-o văzusem, nici n-o auzisem), m-am dus într-ale mele, am uitat de. Acu’ mi-aduc aminte. Ia uite şi la ăştia, zic, suplimenţi! Ce mai urmează, doi falimenţi?! Dau să scriu, da’ mai întâi mă duc niţel pe google. Fraaaateeee, m-am crucit! Suplimenţi alimentari, frate?! Marketeri şi doftori dumneavoastră, sunteţi proşti?! Noi pre limba cea românească zicem un aliment – două alimente (nu doi alimenţi), un complement – două complemente (nu complemenţi), un abonament – două abonamente (nu abonamenţi), un aranjament – două aranjamente (nu aranjamenţi), un cantonament – două cantonamente (nu cantonamenţi).  Că nea Costel, instalatorul, a inventat elemenţii pe lângă elemente, segmenţii pe lângă segmente şi robineţii pe lângă robinete, e treaba lui. Da’ ‘mneata, dom’ doftor ajuns rep, asemeu şi director de vânzări&marketing la multinaţionala de doftorii, mata, dom’ doftor, eşti om cu şcoală, nu ca nea Costel, instalatorul. Sau nu?

DOOM 2005

Reclame