Posts Tagged ‘„te-o” sau „teo”?’

Te-: te-am, te-ai, te-or, te-oi. Şi alte te-uri

25/11/2009

Nu sunt în toane diacritice ultimamente – printre altele, pentru că de vreo câteva zile nu mă uit la tv. Şi pentru că nu reuşesc să citesc ziare. M-am exilat din real. Aştept să se termine, naibii, campania asta odată!

Mi-e bine aşa, fără ziare şi fără tv. Da’ mă simt cu musca pe căciulă c-am lăsat-o de izbelişte pe diacritica, aşa că m-am gândit măcar să continui cu ortogramele. Dacă tot n-am inspiraţie pentru altceva. Şi da, ştiu, nu asta aşteptaţi. Cei care aşteptaţi. 🙂

Aşa că astăzi vă oferim seria de te-uri.

Regula de bază:
Scriem te-, cu cratimă după te, atunci când putem completa cu pe tine.

1.TE- + perfectul compus:

TE-AM
Se scrie întotdeauna te-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu/noi … pe tine:
(Eu/Noi) te-am văzut ieri (pe tine).
Vezi şi 2. TE- + condiţionalul (prezent/perfect).

TE-AI
Se scrie întotdeauna te-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … pe tine:
(Tu) te-ai privit (pe tine) în oglindă.
Vezi şi 2. TE- + condiţionalul (prezent/perfect).

TE-A
Se scrie întotdeauna te-a, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe tine:
(El/ea) te-a adus cu maşina.

(PS: Să fie clar, numa’ în engleză scriem tea, într-un cuvânt. În română se scrie întotdeauna te-a, cu cratimă. Ok? S-a auzit şi-n ultima bancă?)

TE-AU
Se scrie întotdeauna te-au, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe tine:
(Ei/ele) te-au luat (pe tine) cu ei.

(PS: A nu se confunda cu teul. Unde teu este, conform DEX: 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T.)

2.TE- + condiţionalul (prezent/perfect):

TE-AŞ
Se scrie întotdeauna te-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe tine :
(Eu) te-aş lua (pe tine) cu mine dacă ai fi mai cuminte.

TE-AI
Se scrie întotdeauna te-ai, cu cratimă. Poate fi completat cu tu … pe tine:
(Tu) te-ai duce …
Vezi şi 1. TE- + perfectul compus.

TE-AR
Se scrie întotdeauna te-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea/ei/ele … pe tine.
(El/ea/ei/ele) te-ar aştepta (pe tine) dacă…

TE-AM
Se scrie întotdeauna te-am, cu cratimă. Poate fi completat cu noi … pe tine:
(Noi) te-am aştepta (pe tine) la gară dacă…
Vezi şi 1. TE- + perfectul compus.

3. TE- + prezumtivul

TE-OI
Se scrie întotdeauna te-oi, cu cratimă. Poate fi completat cu eu/tu … pe tine :
(Eu) te-oi vedea (pe tine) într-o bună zi…
Te-oi duce tu când ţi-o veni cheful de ducă!

TE-O
Se scrie întotdeauna te-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe tine:
(El) te-o lua (pe tine) cu el, dac-o avea loc în maşină.
(Se scrie Teo, într-un cuvânt, numai când e prenume. Şi, evident, îl scriem cu majusculă.)

TE-OM
Se scrie întotdeauna te-om, cu cratimă. Poate fi completat cu noi … pe tine:
Te-om aştepta noi (pe tine) la gară, dacă n-are cine altcineva.

TE-OR
Se scrie întotdeauna te-or, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe tine:
Te-or duce ei (pe tine) la film.

 

(La naiba, e super greu să găseşti la comandă exemple decente!)

Reclame