Posts Tagged ‘„unu” sau „unul”?’

Câţi din câţi?

16/03/2010

Unul din trei, ne zice Elena Hîrţan (Gândul).

Ceea ce ne face s-o-ntrebăm: altul din trei de când n-are de lucru?

Că, după cum am învăţat noi din DOOM2, când e numeral (când numără, adică), e unu: unu din trei. Când e pronume (şi poate fi pus în relaţie cu altul, de exemplu), e unul.

__________________

PS: Aş mai adăuga (din capul meu de ortografă neacreditată, să ne-nţelegem): e unul când îl poţi pune în relaţie cu unii, la plural. Unul, altul. Unii, alţii.

Reclame

Câți copii? Unu, unul sau niciunul?

25/02/2010

Niciunul, cum ziceam. De fapt, ziceam nici unul. Încă mai zic. Scriu, de fapt. Sau mai bine m-apuc, naibii, să-l fac, ca să fie mai simplu.

Câte ceva despre unu /vs/ unul, aici. Adică întrebarea corectă ar fi, cred, „câți copii ai, unu sau doi?”.)

Unu sau unul?

08/11/2009

Scriind articolul anterior mi-am activat una dintre neliniştile ortografice care mă bântuie din copilărie:

Când scriem, frate, unu şi când scriem unul?!

Aşa că m-am uitat în Gramatica Ştefaniei Popescu şi iaca ce zice:

Numeralele un(u) şi o se declină, având forme nearticulate când însoţesc un substantiv şi articulate când sunt folosite fără substantive. (p.94)

Bon. Rezulă că unul din la plural, niciodată cu unul e corect.

Dar zicem unu plus unu fac doi, nu? Că, deşi din ce spune acolo  Ştefania Popescu rezultă c-ar trebui să folosesc forma articulată, n-am zis în viaţa mea unul plus unul fac doi – şi să nu-mi ziceţi c-aşa ar fi trebuit să zic, că mă-mpuşc.

De asemenea, la-ntrebarea Câţi au venit? răspund unu sau unul?! Că, na, e folosit fără substantiv.

Sau la-ntrebarea Câţi copii ai?, cum răspund? Unu sau unul? (Bine, răspunsul corect e nici unul. Sau niciunul, mă rog. Da’ punem cazu’ c-aş avea.)

_________

(Update)

Aaaaaaa, am găsit în DOOM o chestie pe care-o sâmţeam cu sâmţul meu de vorbitor nativ, da’ nu ştiam cum s-o verbalizez.
Zice-aşa DOOM-ul:

unu, numeral m. (am văzut unu, nu doi), g.-d. unuia, pl. unii;

unul, pronume m. (am văzut unul, nu altul), g.-d. unuia, pl. unii.

Adică dacă-i numeral pur et dur, adică dacă numără, e unu:
Câţi copii ai? – Unu.
Câţi au venit? – Unu.

Şi ar fi trebuit să scriu la plural, niciodată cu unu; întotdeauna cu doi – că număram i-urile.

Cred că e precum diferenţa dintre un şi l’un în franceză sau uno / l’uno în italiană.
Bingo.

____________

Vezi şi Câţi din câţi?.