Limbi străine

18/08/201318/08/2013 ~ diacritica ~ 8 comentarii

El: Priveste putin imaginea pe care ti-o atasez si spune-mi si mie, te rog frumos, cum este corect. Fi cu un i sau cu doi i ? [fi creativ, va fi diferit] Eu: https://diacritica.wordpress.com/tag/fi-sau-fii/ El: Sa inteleg ca in ambele cazuri fi-ului ii mai trebuie alaturat inca unul.. Doar fii creativ ! - pentru că … Citește în continuare Limbi străine

Regula zilei: fi, fii, nu fi

07/02/201107/02/2011 ~ diacritica ~ 10 comentarii

Sunt o groază de informaţii în blogul ăsta, unele vechi de doi ani, majoritatea ascunse prin maţele blogului, deşi am încercat să le ordonez în index şi în cuprins. Aşa că m-am gândit că n-ar strica o recapitulare. 🙂 De azi înainte: Regula zilei (în categoria cu-acelaşi nume), în special pentru cei care au descoperit … Citește în continuare Regula zilei: fi, fii, nu fi

Forma negativă a verbelor

08/09/200907/06/2010 ~ diacritica ~ 12 comentarii

conjunctiv prezent forma negativa a sti conjugare negativ Nu ştiu, zău, cine v-a băgat în cap cum că forma negativă e diferită de forma afirmativă a diverselor moduri/timpuri. Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. … Citește în continuare Forma negativă a verbelor

Limba română: terms of use

10/08/200909/02/2012 ~ diacritica ~ 83 comentarii

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română: 1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.) 2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.) 3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.) 4. … Citește în continuare Limba română: terms of use

Fi-ul meu a împlinit o mie.

16/07/200907/02/2012 ~ diacritica ~ 8 comentarii

De vizualizări. Am mâncat deja o îngheţată în cinstea lui. Numa' că nu ştiu ce cadou să-i iau. Tort nu, că-l mănânc eu şi nu e cazu'. Car' va să zică, după 6 luni jumate de blog despre limba românească, câteva sute de români şi-au lămurit (sper) câteva dintre neliniştile ortografice fundamentale ale poporului român, … Citește în continuare Fi-ul meu a împlinit o mie.

Aţi căutat, vă răspundem. 60.

06/07/200908/03/2010 ~ diacritica ~ 1 comentariu

Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?! Aş se scrie întotdeauna aş, într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face. Aşi se scrie aşi numa' când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu). A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 60.

i sau ii. Despre verbele care se termină în i

14/06/200920/03/2016 ~ diacritica ~ 21 comentarii

Cum m-au adus la exasperare diversele aş fii, voi ştii, voi reuşii, a lungii, m-am gândit că n-ar strica o recapitulare a mărunţişurilor gramaticale pe care ni le-a predat - tuturor - profa de română într-a cincea, dar care s-au lipit numai de unii dintre noi. Cum am mai zis, verbele care la infinitiv se … Citește în continuare i sau ii. Despre verbele care se termină în i

Aţi căutat, vă răspundem. 39.

17/05/200917/05/2009 ~ diacritica ~ 1 comentariu

Cu doi. Adică să nu fii. Discuţia "fi vs fii" apare în cazul imperativului (Fii ! / Nu fi !) şi în cazul timpurilor/modurilor care se formează cu infinitivul: vei fi, aş fi (cum ziceam, se formează de la infinitiv, care e fi, cu un singur i). Mai multe detalii, aici. Cât despre să fii … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 39.

Aţi căutat, vă răspundem. 33.

03/05/200904/05/2009 ~ diacritica

Aşa cum am mai zis, fi nu se scrie niciodată fii, că dacă s-ar scrie fii, n-ar mai fi fi, ar fi fii. Despre fi vs fii, aici. Scrii a scrie cu 2 i când scrii scrii şi să scrii. Clar? Adică: tu scrii, tu să scrii. Cuvântul scri nu există. Există numa' scrii. Conjugarea … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 33.

Aţi căutat, vă răspundem. 29.

29/04/200907/02/2012 ~ diacritica ~ 2 comentarii

Ce-i ăsta vine de la pronumele relativ (sau interogativ, după caz) ce urmat fie de verbul a fi (forma îi, de la e, de la este), fie de pronumele personal în dativ îi (ce-i dai? / ce îi dai lui/ei?), fie, cum zicea aciddu aici, un pronume într-un soi de dativ posesiv (hm, nu mai … Citește în continuare Aţi căutat, vă răspundem. 29.