Posts Tagged ‘„vi-i” sau „vii”?’

Vă, vi, v-, vi-, -vă. Etc.

04/10/2009

voua va v vi-am

Vi-am NU există. Se spune şi se scrie v-am.
Forma vi o folosim doar dacă urmează un alt pronume, care începe cu consoană: Vi-l dau. / V-o dau. / Vi le dau. / Vi se spune. Plus, da, forma Vi-i dau. 🙂 Că era să uit.

Acu’, să-ncercăm o sistematizare.

A. VĂ + verb.

1. Pe lângă verbe la timpurile simple ale indicativului se foloseşte – indiferent că e dativ (vouă vă) sau acuzativ (pe voi vă):
spun, ajut, observ, întreb.

Pronunţat împreună cu un verb care începe cu a sau cu o, devine v-: v-aştept.

Dacă verbul începe cu î, rămâne : Vă înţeleg. Vă-nţeleg.

La fel pentru conjunctivul prezent:
spun. Să aduc / Să v-aduc. Să întreb.

2. Pe lângă verbe la perfect compus sau condiţional-optativ: V-.
V-am spus. V-am dus.
V-aş spune. V-aş duce.

3. Pe lângă imperativ sau gerunziu: -VĂ.
Duceţi-vă! Spunându-vă.

4. Pe lângă infinitiv: VĂ.
Pentru a cere.

B. VI / VI- / V- + pronume + verb

dau un pix. Vi-l dau.
dau o carte. V-o dau.
(Fără -i-!!!)
dau banii. Vi-i dau.
dau cărţile. Vi le dau.

(La fel pentru conjunctivul prezent: vi-l dau, să v-o dau, să vi-i dau, să vi le dau.)

V-am dat un pix. Vi l-am dat.
V-am dat o carte. V-am dat-o.
V-am dat banii. Vi i-am dat.
V-am dat cărţile. Vi le-am dat.

(La fel pentru condiţional-optativ: v-aş da, vi l-aş da, v-aş da-o, vi i-aş da, vi le-aş da.)

Car’ va să zică:
Nu există vi-am dat. Există v-am dat, vi i-am dat.
Nu există vi-o dau. Există v-o dau, v-am dat-o.

Cam astea cre’ c-ar fi chestiile esenţiale.
Am încercat o foarte scurtă sistematizare, după Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1983.

Anunțuri

Vi, Vii, Vi-i, Viii

16/09/2009

cand se scrie cu 2 de ii vii

Vi
Scriem vi dacă îl putem completa cu vouă:
Vouă vi s-a spus să nu mai chiuliţi de la ora de gramatică.

Vii
Scriem vii
a. când putem să-l completăm cu tu: tu vii, tu să vii – de la a veni.
b. când e pluralul de la viu şi, evident, e opusul lui morţi: oameni vii (spre deosebire de oameni morţi). Sau vii / morţi – la biserică, pe căsuţele alea de tablă unde s-aprind lumânări.

Viii
Viii scriem, de obicei, tot în cele chestii bisericeşti: Viii cu viii, morţii cu morţii. Adică atunci când viii poate fi înlocui cu cei vii. (Cei vii cu cei vii, cei morţi cu cei morţi.)
Despre i – ii – iii, aici.

Vi-i
Scriem vi-i când putem completa cu vouă şi pe ei: Când îmi puteţi da banii? – Vi-i dau mâine. (Eu vă dau vouă banii, pe ei.)

V-i nu există.