Eu, când mă fac mare, o să fac o teză de doctorat despre virgulele inutile. Deocamdată strâng material. Ponta şi Iohannis discută vineri. Pur şi simplu.
Etichetă: virgula
Reporneşte virgula României!
Dom' MRU, băgăm şi noi nişte virgule? Şi anume două, şi anume după România şi după nu uita. Se poate? Că matale aveţi şi usernamu' şi parola de la ARD. Sau nu? __________________________ La mulţi ani virgulă România. Sau despre virgulă vocativ virgulă S-o mâncăm pe mamaia! Deşteaptă-te, române!
Maneaua hyperortografică
Şi 99% dintre români - inclusiv cei alfabetizaţi complet, cu mai mult de o carte în casă, care consumă carte în cantitate de mai mult de un titlu (pe lună? pe an? într-o viaţă?... ) şi care n-o iubesc pe doamna Mihaela (ci pe domnu' Dan?) nu ştiu să pună virgulele acolo unde li-i locul. … Citește în continuare Maneaua hyperortografică
Lecţia de logică
Aştia de-aţi făcut logică în facultate (că eu n-am făcut decât două trimestre, într-a zecea, cu tanti care în septembrie-decembrie 1989 ne predase CeSePe, cunoştinţe social-politice, şi era, pare-mi-se, activistă, şefă de partid pe liceu sau ceva de genu'; cum naiba o chema?!), voi ăştia, ziceam, de-aţi făcut logică în facultate, determinaţi gradul de (ne)generalizare … Citește în continuare Lecţia de logică
Virgulă sau. Din nou
Aseară, cum mergeam eu agale pe Calea Vitan înspre casă, îmi sare-n ochi o reclamă în geamu' unei farmacii: Tuse seacă sau productivă? Grintuss. Şi am avut brusc o revelaţie diacritică: băi, ăsta-i cazu' cel mai clar de sau cu virgulă şi sau fără virgulă. Ia de vezi: A sau B? Tuse seacă sau productivă? … Citește în continuare Virgulă sau. Din nou
La mulţi ani virgulă România! Sau despre virgulă vocativ virgulă
Că tot se-nghesuie lumea s-o urască ureze pe România, să lămurim nişte chestii, după cum urmează: Ţine minte: Oriunde s-ar afla în propoziţie, substantivul la vocativ se desparte prin virgulă de cuvântul sau cuvintele învecinate. (Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, 1983, p.49) Prin urmare: [La mulţi ani VIRGULĂ România SEMNUL EXCLAMĂRII] S-aude, Ziaru' … Citește în continuare La mulţi ani virgulă România! Sau despre virgulă vocativ virgulă
Virgulă însă. Prim-ministrul
Pen' că mi-e lene să scriu mai detaliat, o să vă zic numa' atât: a. Cu articol hotărât, prim-ministru face prim-ministrul, nu cum scrie domnu' Lucian Gheorghiu. b. "Conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul unei propoziţii, nu se despart prin virgule." (îndreptarul de la Univers Enciclopedic, 2001, p.67) Adică "Prezența sa a … Citește în continuare Virgulă însă. Prim-ministrul
Dar virgulă
Virgulă dar. Întotdeauna. Nu vreau [,] dar n-am încotro. Dar virgulă. Numai uneori. De exemplu, în Mi-a zis că vine. Dar [,] n-a venit., NU. Corect e: Mi-a zis că vine. Dar n-a venit. sau Mi-a zis că vine. Dar... n-a venit. Însă în N-a făcut-o. Dar [,] dacă voia, putea s-o facă., DA. Adică … Citește în continuare Dar virgulă
Sau virgulă sau
- Copii, când punem noi virgulă înainte de "sau"? - Io, doamna, io!! - Zi tu, Bulă! - Niciodată, doamna! Eeee...? Are dreptate Bulă, au ba? Gura lumii 'ce că are dreptate. Eu, mai cusurgioaică, zic că nu. Sau (ca şi ori) poate avea sens copulativ, marcând o asociere, o enumerare, sens sugerat şi de … Citește în continuare Sau virgulă sau
diacritica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.