Posts Tagged ‘vocativ’

Reporneşte virgula României!

18/11/2012

Dom’ MRU, băgăm şi noi nişte virgule? Şi anume două, şi anume după România şi după nu uita. Se poate? Că matale aveţi şi usernamu’ şi parola de la ARD. Sau nu?

__________________________

La mulţi ani virgulă România. Sau despre virgulă vocativ virgulă

S-o mâncăm pe mamaia!

Deşteaptă-te, române!

Coruperea limbii române

01/12/2011

De către domnu’ Adrian Năstase, care n-a citit ce-am scris eu ieri – probabil pen’ că el nu lucrează cu limba română, el lucrează cu România însăşi, din care face ce vrea muşchiu’ lu’ domnu’ Iliescu. Ion Iliescu.

http://nastase.wordpress.com/2011/12/01/la-multi-ani-romani-la-multi-ani-romania/

Copii – şi dom’ Năstase – , noi scriem „La mulţi ani, români, la mulţi ani, România!”. Sau, şi mai frumos: „La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!”.

 

 

 

La mulți ani – virgulă – România!

30/11/2011

Stimați lucrători cu limba română, puitori de virgule când nu e cazul și nepuitori când ar fi cazul, țiu țin să v-amintesc, acu’, în prag de sărbătoare, că vocativul se desparte prin virgulă de restul propoziției. Adică: La mulți ani, România! .

La mulţi ani virgulă România! Sau despre virgulă vocativ virgulă

Ortografice şi de punctuaţie (în engleză)

Deşteaptă-te, române!

18/11/2011

…şi pune, naibii, virgulele ălea la locu’ lor, mai ales dacă eşti copywriter!

http://www.romaniisuntdestepti.ro/

Copii, noi vocativul îl separăm de restu’ propoziţiei cu virgulă/virgule. Inclusiv în engleză.

Prin urmare:

Deşteaptă-te, române, şi pe internet!

Pozează-te, române!

De asemenea, copii, noi nu scriem precum copywriteru’ român deştept, dar agramat şi ilogic, „dacă nici tu nu eşti aşa, aşa sau aşa, atunci să arătăm CINE suntem de fapt”, ci „dacă nici tu nu eşti aşa, aşa sau aşa, atunci să arătăm CUM suntem de fapt”. Că „gunoi, prost sau găinar” răspunde la întrebarea „CUM sunt românii?”, nu „CINE sunt românii?”.

(Bre McCann Ericksoane, vrai să viu să-ţi învăţ  copywriterii ortografie? Că viu. Da’ numa’ nu moca.)

Despre eşec

30/09/2011

Am candidat cu ceva vreme-n urmă pentru jobu’ de iubitor de carte. Am primit de curând răspuns că profilul meu nu se potriveşte cu ce caută ei. (Doamna Minerva, n-am profil de iubăreaţă de carte, vă daţi seama?!) Oamenii căutaseră „importanta cartii” prin blog şi cum n-a rezultat nimic, le-a rezultat că nu. (Sfântă ingenuitate de recrutor!…)
În mailu’ (standard) de refuz mi-au pus recomandări pentru o aplicaţie de succes. Printre altele, să-ncep cu „Bună ziua Domnule Ionescu”. Atunci m-am convins că-ntr-adevăr profilu’ meu nu se potriveşte cu ce caută ei. Eu vocativul îl pun între virgule. Bună ziua, domnule Pătrăţel!

Ortografice şi de punctuaţie

29/09/2011

(De la vară-nea verişoara noastră Ludmila, profă de amerindienească cu nume rusesc. Şi sânge.)

Deci, copii, după cum vedem noi în exemplul de mai sus, până şi engleza pune vocativul între virgule. Exact: nici măcar scuza asta n-o mai aveţi.

https://diacritica.wordpress.com/2010/01/30/vocativul/

https://diacritica.wordpress.com/2010/07/22/atentii-brailene/

https://diacritica.wordpress.com/2010/12/01/la-multi-ani-virgula-romania-sau-despre-virgula-vocativ-virgula/

https://diacritica.wordpress.com/2010/12/23/pentru-tine/

https://diacritica.wordpress.com/2010/01/01/nepuitorii-de-virgule/

 

Mă, mamă! Mă mamă!

09/12/2010

Ei? Cum e?
Mă-ntreba amicu’ v. aici dacă nu cumva e „mă mamă”, fără virgulă. („Mă, mamă, nu-nţelegi că…” vs „Mă mamă, nu-nţelegi că…”)

Mie-mi pare că trebuie virgulă, că şi „mă” şi „mamă” sunt la vocativ şi, după cum am aflat noi (unii într-a cincea, alţii de aici), vocativul se desparte prin virgulă de restul propoziţiei. După capu’ meu, inclusiv de celelalte vocative. Adică pe „mă, mamă, nu-nţelegi că…” îl văd ca pe un „Pătrăţel, Dreptunghel, nu-nţelegeţi că…”. Adică dacă pe Pătrăţel şi pe Dreptunghel îi separ cu virgulă, îmi pare firesc ca şi pe „mă” şi „mamă” să le despart cu virgulă. Nu?…
Aştept păreri de la sau citaţiuni din oameni mai ştiutori decât mine.

La mulţi ani virgulă România! Sau despre virgulă vocativ virgulă

01/12/2010

Că tot se-nghesuie lumea s-o urască ureze pe România, să lămurim nişte chestii, după cum urmează:

Ţine minte: Oriunde s-ar afla în propoziţie, substantivul la vocativ se desparte prin virgulă de cuvântul sau cuvintele învecinate.
(Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, 1983, p.49)

Prin urmare:

[La mulţi ani VIRGULĂ România SEMNUL EXCLAMĂRII]

S-aude, Ziaru’ Financiar?

Bonus 1: descifrarea foarte complicatului citat din Ştefania Popescu:

– Pătrăţel, ţi-ai făcut temele?
– Pătrăţel, adu carnetul la control!
– Pătrăţel, eşti un prost!
– Pătrăţel, ascultă-mă pe mine!
– Doar ţi-am zis, Pătrăţel, să duci gunoiul!
– Ascultă-mă, Pătrăţel, pe mine!
– Du-te naibii, Pătrăţel!
– Ascultă-mă pe mine, Pătrăţel!
– Felicitări, Pătrăţel!
– Ce ne facem, Pătrăţel?
– La mulţi ani, Pătrăţel!
Bravo, Pătrăţel!

Bonus 2: alt citat din Ştefania Popescu.

Virgula este semnul care ne ajută să înţelegem textul. Lipsa virgulei face ca cititorul să nu ştie că este vorba de o chemare, mai ales că unele substantive nu au forme specifice pentru vocativ. De exemplu, în propoziţia „Ascultă, Andrei”, în care s-a folosit virgula, substantivul Andrei va fi citit cu intonaţia vocativului şi vom înţelege că el exprimă o chemare, pe când propoziţia „Ascultă Andrei”, în care virgula a fost neglijată, va fi înţeleasă ca o simplă comunicare despre andrei, ca persoana despre se spune ceva (Andrei ascultă (ceva); El ascultă), nu ca persoana a II-a căreia i se adresează vorbitorul.

(Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, 1983, p.49)

Prin urmare, Antena 3, noi citatul din poza de mai jos îl vom citi drept o afirmaţie, şi anume că România dă (în sfârşit!) un semn de viaţă (după ce va fi fost în comă, evident) – ceea nu poate decât să ne bucure şi va să zică că (deşi lumea rea zice că Antenele-s împotriva guvernului) Antena 3 ne anunţă că, în sfârşit, graţie măsurilor guvernului, România are puls din nou. Noi citatul de mai jos nu-l putem citi drept un îndemn (Românio, dă, fato, un semn viaţă, că n-avem bani de-nmormântare şi nici măcar loc de veci nu ţi-ai cumpărat!), că-i lipseşte virgula care-l face îndemn (şi anume aia de după „România”, cum ziceam).

_________________________

Da, ştiu, e „a ura ceva cuiva”, nu „a ura pe cineva”.

Şi be: comentariile cu tentă politică vor fi şterse făr’ de milă, că numa’ eu am voie să vorbesc politică aici, fiind eu, evident, singura şi cea mai deşteaptă, inclusiv în domeniul ăsta.

__________________________

Vocativul

30/01/2010

Având de vreo două zile pe căciulă musca purtătoare de doamnă avocat /vs/ doamna avocat, şi cum subiectul mi-a stârnit în mod deosebit interesul, am purces să mă informez din cele cărţi de le am la îndemână.

Mi-am făcut o cafea şi m-am dus mai întâi, ca tot românul, la manualul de gramatică românească pentru străini. Romanian Grammar, de Dana Cojocaru, despre care v-am mai zis aici şi din care multe am mai învăţat eu în ultima vreme.

Bun. Acolo, 3 pagini despre cum se formează vocativul în română, despre folosirea lui şi despre combinaţiile cu adjectivul (de genul dragă prietene, dragul meu prieten, prietene drag).

Aşa. Şi dup-aia mă duc la Gramatica Academiei, dacă tot mi-am luat-o. Am răsfoit cele câteva zeci de pagini despre substantiv m-am întors bou. Că mă dusesem vacă. Nu m-am dumirit în nici un fel ce şi cum cu vocativul ăsta şi cu structurile de genul „doamnă avocat”, deşi posed oarece metalimbaj din ăla de-l folosesc academicienii acolo. În fine, ideea e că am rămas cu ce mă dumirisem deja dinainte să mă uit în ceaslovul Academiei.

Bun. Car’ va să zică ne-ntoarcem, ca tot românul, la gramatica limbii române pentru străini (mulţumim, Dana Cojocaru & SEELRC!). Care zice aşa:

3.1.3.5.1. Forming the vocative
The endings of the vocative are:

Mi-e lene să m-apuc să traduc, aşa că vi le las în engleză:

  • the masculine nouns ending in -e do not have a separate ending for the vocative: frate – frate! brother, George – George!
  • there are no fixed rules for the use of the endings, some masculine nouns ending in consonant accept both the ending -e and -ule: băiat – băiete! and băiatule! boy, iubit – iubitule! and iubite! honey (m.)
  • some nouns that are frequently used in the vocative always take the special vocative endings: domnule! sir!, fiule!, son! omule! man!, prietene! friend!, unchiule! uncle!, vere! cousin!, bunico! grandma!, bunicule! grandpa!, fetelor! girls!, fraţilor! brothers, folks!, doamnelor şi domnilor! ladies and gentlemen!, doctore! doctor!, tinere! young man!, iubitule! / dragule! honey! (m.), iubito! honey! (f.), prostule! you stupid! (m.), proasto! you stupid! (f.), deşteptule! you smart one! (m., iron.), deşteapto! you smart one! (f., iron.)
  • some nouns frequently used in the vocative never take the special endings: mamă! mother!, tată! father!, copii! children!, băieţi! boys!, prieteni! friends!, doamnă! madam, ma’am!, femeie! woman!

The nouns in the vocative can be preceded by specific interjections that introduce the vocative forms, such as măi, , bre, hei:
Măi, Ioane, mă auzi? Hey, Ion, do you hear me ?
Vino, mă, vere, încoace! Come here, dude !
Haide, bre, unchiule, intră! Hey, uncle, come on in !
Hei, omule, aşteaptă-mă! Hey, man, wait up !

3.1.3.5.2. Usage of the vocative
In direct address, both in letters and in public speaking, the noun in the vocative is frequently preceded by certain adjectives, such as: drag dear, iubit beloved, scump precious, dearest, stimat respected, dear. The noun in the vocative can be used in a simple structure adjective + noun, or in complex structures with possessive adjectives added.
(Dar despre asta nu vă mai povestesc, că-s chestii care nu pun probleme nativilor.)

Bun.
Car’ va să zică, forma de vocativ pentru doamnă e doamnă:
N-Ac: doamnă
G-D: doamnei
V: doamnă

Pe lângă care socot că vom adăuga titlul: doamnă profesoară, doamnă directoare, doamnă avocat, doamnă ministru etc.
Cum ziceam şi în articolul de mai-nainte, cred că forma de adresare doamna urmată de titlu ţine de un registru oarecum mai familiar (doamna avocat, doamna profesoară, doamna directoare).

(Biblio: Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC, 2003, pp.39-41)

Nepuitorii de virgule

01/01/2010

Puitorii de virgule ai Realităţii nu ştiu să puiască virgule înainte, după, sau înainte&după vocativ:

Forma corectă e:

La mulţi ani, proştilor!

Cu virgulă înainte de proştilor.

Că substantivul (sau pronumele sau ce-l mai înlocuieşte pe substantiv) stă între virgule atunci când e la vocativ.