Posts Tagged ‘„voştri” sau „voştrii”?’

Spam

31/10/2011

Să scrii „noştrii” şi să trimiţi spam aici, mişto. Am râs.

Copii, noi scriem întotdeauna noştri, voştri, cu (câte) un singur i.

(De ce n-are „noştri” doi i?)

Reclame

Regula zilei: noştri, noştrii; voştri, voştrii

10/02/2011

E noştri, voştri, cu câte un singur i.

De ce n-are noştri doi i? Vezi aici.

Profesorii noştri, profesorii voştri

05/03/2010

Cursuri de Limba Română pentru TOŢI

Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni organizează cursuri de limba română
De ce să alegi Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni?

Evident, pentru că:

Cursuri de limba română pentru toţi, mai puţin pentru profesorii lor, care relaţionează excepţional cu studenţii, mai puţin excepţional cu limba română.

Genial!!
Mă duc la culcare râzând. 😀

(Copii, voi să nu vă luaţi după ei. Voi să scrieţi noştri, voştri, cu câte un singur i. Uite-aici de ce.)

http://www.hurmuzachi.ro/cursuri/romana

De ce n-are „noştri” doi i

14/08/2009

Gramatical vorbind, i-ul ăla al doilea ar fi articol hotărât (ca în oamenii, băieţii). Numa’ că noştri apare fie pe lângă un substantiv care are deja articol (băieţii noştri, oamenii noştri), fie are un articol posesiv-genitival (ai noştri), caz în care nu poa’ să mai aibă şi articol hotărât, că cine-a mai văzut două articole pe lângă acelaşi cuvânt?! (Eu parcă să zic că n-am văzut.)

Altminteri, noştri e echivalentul masculin al lui noastre. Iar i-ul articol hotărât e echivalentul masculin al lui -le (băieţii / fetele). Corect?
Prin urmare, dacă zic noştrii, cu doi i, ar trebui să pot zice şi noastrele. Numa’ că nu pot. (Ciudat, nimeni nu mă-ntreabă dacă se zice „noastre sau noastrele”.) De unde rezultă că nu pot să zic nici noştrii, că e la fel de absurd şi inutilizabil ca şi noastrele. (Ce, a scris careva vreodată fetele noastrele?! Atuncea de ce să scriem băieţii noştrii?!)

Car’ va să zică, scriem întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i, ca nişte români verzi ce suntem.

____________________________________________

Vezi şi „Noştri” la plural.
____________________________________________

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)

Aţi căutat, vă răspundem. 23.

07/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us
Doisprezece e masculin plural (ca şi doi). Doisprezece băieţi. Doisprezece ani. Douăsprezece e feminin plural (ca două). Douăsprezece fete. Douăsprezece zile/luni/săptămâni.
Şi nu, verbul a creea nu există. Există, în schimb, verbul a crea. Despre cum se conjugă a crea, aici.

Image Hosted by ImageShack.us
Nu, nu-i zice, că-i zici greşit! Se scrie Zi-i lui. Zii, cu doi i, nu există. O s-o scriu până mor şi o să vă bântui şi dup-aia, pe toţi cei care scrieţi zii. P-onoarea mea!

Image Hosted by ImageShack.us
Cum ziceam, dacă mai scrieţi vreodată  zii, o să vă bântui şi noaptea şi ziua. O să fiu coşmarul vostru, aşa cum zii e coşmarul meu în timpul vieţii. Imperativul afirmativ de la a zice e Zi !, imperativul negativ e Nu zice!.

Image Hosted by ImageShack.us
Dacă-s ei, sunt aceiaşi. Masculin plural. Aceiaşi băieţi.
Dacă e ea, e aceeaşi. Feminin singular. Aceeaşi fată.

Image Hosted by ImageShack.us
NICIODATĂ! Infinitivul lui a fi e a fi, cu un singur i. Drept pentru care toate timpurile care se formează de la infinitiv au un singur i. Cum ar fi: viitorul (voi/vei/va/vom/veţi/vor fi), condiţionalul prezent (aş/ai/ar/ am/aţi/ar FI), condiţionalul perfect (aş/ai/ar/am/aţi/ar fi fost, aş fi lucrat), conjunctivul perfect (să fi fost, să fi ştiut). Or mai fi ele şi altele, da’ dacă le ţineţi minte pe-astea e deja bine. (Iaca, s-a iţit mai sus şi prezumtivul: oi/oi/o/om/oţi/or fi.) Doi i apar numai la conjunctiv prezent persoana a II-a sg: tu să fii. Însă conjunctivul perfect e cu un singur i: tu să fi fost.

Image Hosted by ImageShack.us
Nu zice zii, că mor! Zi zi, că ăsta e imperativul afirmativ: zi ! , adică spune!.

Image Hosted by ImageShack.us
Nu, nu e nici un vs acolo, pen’ că nu-i nici o polemică, nici o contradicţie şi nici o controversă. Noştrii nu există. După cum nu există nici voştrii. Există doar noştri şi voştri. Cu câte un singur i. Simplu ca bună ziua.