Posts Tagged ‘Zi? Zii? Zi-i?’

De pe ask.fm adunate

16/01/2014

De unde-mi vin mie cititori:

2014-01-16_zi-i-12014-01-16_zi-i-2

Care cititori, după cum vedem noi cu ochiul liber mai sus, nu pricep nimic, ba chiar şi 7 people like that.

Băi copchii, să ne-nţelegem:
Dacă spune ! = zi !, atunci spune-i ! = zi-i !
Clar?
Sau:
Dacă zi-ne nouă !, atunci zi-i lui/ei !.

Înţelesu-m-aţi?

Reclame

Când se scrie „zi” cu doi i?

05/01/2010

cand se scrie zi cu doi i?

NICIODATĂ!

Vezi aici.

Limba română: terms of use

10/08/2009

Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)

5. Voi scrie întotdeauna o zi,  Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală!  (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie  întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)

11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-. (Detalii.)

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt. (Detalii).

De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.

________________________

(Ultima actualizare: 21/05/2010.)

Fi-ul meu a împlinit o mie.

16/07/2009

De vizualizări.
Am mâncat deja o îngheţată în cinstea lui.
Numa’ că nu ştiu ce cadou să-i iau. Tort nu, că-l mănânc eu şi nu e cazu’.

09-07-16 1000 de fi

Car’ va să zică, după 6 luni jumate de blog despre limba românească, câteva sute de români şi-au lămurit (sper) câteva dintre neliniştile ortografice fundamentale ale poporului român, şi anume:

1. Fi vs Fii. Cum naiba se scrie, Nu fi ! sau Nu fii ! ? Aş fi sau Aş fii ?!
2. Zi vs Zii. Adică ce, vrei să zici că zii nu există?!
3. Niveluri vs Nivele. Ce-i nivela, ce-i nivelul?
4. i sau ii. Câţi de i au verbele în coadă?!
5. Crează sau Creează? Cum adică se scrie creează, când Ikea scrie în ditamai catalogul, ajuns în milioane de case, Crează-ţi bucătăria de vis, cu un singur e?! Eh, s-o crează ei!
6. Dero cu lichior de lămâie. Nu, limoncelu’ nu-i o nelinişte ortografică fundamentală a poporului român. Dero cu limoncello e doar un advărtaizing românesc extrem de chinuit.  Premiu-ntâi la categoria worst copywriter ever.

Aţi căutat, vă răspundem. 60.

06/07/2009

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cand se scrie as impreunat

Întrebarea fundamentală e: când s-ar scrie dezlegat?!
se scrie întotdeauna , într-un cuvânt, şi formează condiţionalul: aş face.
Aşi
se scrie aşi numa’ când e plural de la as (ăla de la cărţi, de exemplu).
A-şi se scrie a-şi când îl puteţi adăuga un sieşi / lui însuşi / ei înseşi / lor înşişi sau când puteţi completa cu un posesiv. (Uf, ştiu că a ieşit cam complicată explicaţia.)
a-şi face lecţiile (sale), a-şi spune părerea (sa)
a-şi spune (sieşi, în sinea sa)

Vezi şi A-și da cu părerea, V-aş, v-ar, v-am.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 ccand se scrie cu virgula

Din ccând în ccând.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 vreau sa cumpar limoncello

Îmi pare rău, n-am de vânzare. Da’ am nişte reţete, aici. Inclusiv pentru dero cu limoncello.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cum se zice fite in engleza

Habar n-am. Poate ştie să vă explice vreunul dintre cititorii noştri mai vigilenţi decât noi. Că eu a trebuit să-i explic unui anglofon vorbitor de română ce-i aia fiţe şi mi-a fost cam peste mână, că toate sinonimele de le găseam erau tot colocviale.

09-07-06 ati cautat 60 - 1  a folosit cineva heritage

Am folosit eu. Nu mi-a plăcut.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 adjectivul tot

Ce-i cu el?!

09-07-06 ati cautat 60 - 1 cat costa daca am postat cv pe bestjobs

Dacă l-aţi postat şi nu v-a pus să plătiţi, înseamnă că nu costă nimic. Nu?

09-07-06 ati cautat 60 - 1 cand se scriu verbele cu doi i
09-07-06 ati cautat 60 - 1 despre vb care se termina in i

Câte ceva despre verbele care se termină în i, aici. Şi, în general, sub tagul i sau ii. Sau sub tagul care se referă direct la verbul cu pricina.

09-07-06 ati cautat 60 - 1 doi i ortografie

E foarte corect scris: „doi i”. 😀
Altminteri, discuţia despre când scriem cu doi i e lungă. Mai bine reveniţi cu întrebări punctuale.
Câte ceva despre când se scriu substantivele şi adjectivele cu -ii sau cu -iii, aici. (Chestii de genul propriu-proprii-propriii, geamgiu-geamgii-geamgiii, copil-copii-copiii, fiu-fii-fiii.)

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cand se scrie cu doi i

Ce să se scrie cu doi i?!

09-07-06 ati cautat 60 - 1 nu plus vb la infinitiv

De obicei ăla e imperativul negativ:
a mânca – nu mânca !
a spune – nu spune !
a zice – nu zice !
a face – nu face !
a duce – nu duce !
a fi – nu fi !

09-07-06 ati cautat 60 - 2 aceeasi sau aceeasi

Ambele variante sunt corecte!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 conjunctiv a crea

E la fel ca prezentul indicativului, cu excepţia persoanei a treia:
eu creez – eu să creez
tu creezi – tu să creezi
el creează – el să creeze
noi creăm – noi să creăm
voi creaţi – voi să creaţi
ei creează – ei să creeze

Despre conjugarea lui a crea:
https://diacritica.wordpress.com/2009/05/18/ati-cautat-va-raspundem-40/
https://diacritica.wordpress.com/2008/12/29/ikea/
https://diacritica.wordpress.com/2009/01/05/ikea-reintrupata/
https://diacritica.wordpress.com/2009/04/30/ati-cautat-va-raspundem-31/
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/26/ati-cautat-va-raspundem-53/
https://diacritica.wordpress.com/2009/06/18/agream-agreati/

Şi nu uitaţi că a agrea se conjugă ca a crea şi a lucra!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 cum se desparte in silabe in engleza

Habar n-am! Da’ vă sugerez să căutaţi cu termeni în engleză.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 eu stu tu stii el stie ortografie

Eu ştiu, tu ştii, da’ el nu-ntotdeauna ştie ortografie!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 prosti

Aşa-i, e plină lumea de proşti!

09-07-06 ati cautat 60 - 2 virgula inainte de si

În general, se pune virgulă înainte de şi atunci când şi e conjuncţie adversativă. Când e oarecum sinonim cu iar, adică:
I-am zis să stea locului, şi el s-a apucat să ţopăie.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 voi fi cu un i

Întotdeauna!

09-07-06 ati cautat 60 - 3 a fi se scrie cu doi i

NU. A fi se scrie cu un singur i, ca şi toate formele care pleacă de la infinitiv:
viitorul: voi fi
condiţionalul prezent: aş fi
imperativul negativ: nu fi !
viitorul anterior: voi fi fost
condiţionalul perfect: aş fi fost
conjunctivul perfect: să fi fost (formă valabilă pentru toate persoanele)

09-07-06 ati cautat 60 - 3 cum se scrie sa nu fii

Fix aşa: să nu fii. Căci a fi are în conjugare doi i numai la:
tu să fii
tu să nu fii
(tu) fii !
Restul e cu un singur i, din câte mi-aduc eu aminte.

09-07-06 ati cautat 60 - 2 zi-i versus zii

Nu există zi-i versus zii, căci zii nu există. Există doar zi-i, adică zi-i lui/ei. Şi mai există zi, adică spune. Atunci când nu-nseamnă zi, ca în mă înnebuneşti de cap zi şi noapte.

09-07-06 ati cautat 60 - 3 nivele sau niveluri
09-07-06 ati cautat 60 - 1 pluralul de la nivel

O dispută despre niveluri vs nivele, aici.

Aţi căutat, vă răspundem. 57.

30/06/2009

09-06-30 ati cautat 57 ne vedem

Da. Când şi unde?

09-06-30 ati cautat 57 palarie diacritice

Am o pălărie, chiar foarte mişto, numa’ că n-are diacritice. Merge şi aşa?

09-06-30 ati cautat 57 lipsire libertate

Şi eu am aceeaşi nelinişte: cum aş putea eu, cetăţeanca diacritica, să lipsesc de libertate pe cineva în mod legal? Am întrebat în stânga şi-n dreapta şi mi-au zis fie că să mă fac poliţist şi-atunci pot să lipsesc de libertate pe cine vreau eu, fie să mă mărit – caz în care l-am lipsit de libertate cât se poate de legal şi cu acte.

09-06-30 ati cautat 57 confirmati-mi

Vă confirm că se scrie confirmaţi-mi. De la voi confirmaţi + îmi/mie. Confirmaţi se scrie întotdeauna într-un singur cuvânt. Doar confirmă-ţi se scrie cu liniuţă: de la tu confirmă! + îţi/ţie.

09-06-30 ati cautat 57 ce zi ce zii

V-am mai zis: zii nu există.
Există substantivul zi – zile. Car’ va să zică, ce zi.
Şi există imperativul zi ! , de la a zice.
Şi mai există zi-i (lui, ei), tot de la a zice.
Şi vă rog din suflet să n-amestecaţi zile cu zi-le.
Că scriem zile când e vorba de zilele săptămânii, de exemplu.
Şi scriem zi-le când putem completa cu lor: zi-le lor!.

Topul neliniştilor ortografice, 28/12/2008 – 01/05/2009

01/05/2009

09-05-02-fi-fii-500

Cu mândrie vă anunţ că, aşa cum vedeţi, articolul despre fi vs fii a ajuns în seara asta la 500 de vizualizări. Mă gândesc c-or fi măcar vreo 200-250 de persoane care şi-au mai lămurit o nelinişte ortografică fundamentală.

Pe locu’ doi, altă nelinişte intrinsecă sentimentului românesc al limbii române – şi anume zi vs zii vs zi-i. (Deşi, mă rog, topu’ nu-i foarte relevant, că neliniştile cu pricina au fost discutate şi prin alte postări.)

P-ormă, faza aia cu domnu’ Bichir nu-i nici ea relevantă – că m-am aflat io-n treabă cândva ş-am linkat articolu’ cu pricina pe un alt blog. Ş-a venit un popor întreg să afle ce crez eu despre ce crede domnu’ Bichir despre paşapoartele biometrice.

Locu’ 4, Ikea, cu neasemuitul crează (tre’ să mai fac câteva poze, că l-am mai găsit încă de câteva ori în catalogul 2009). (Copii, să nu faceţi ca Ikea. Voi să scrieţi creează, cu doi e!)

Locu’ 5, surprinzător, limoncello.

Locu’ 6, domnu’ Sârbu şi discuţia nivele vs niveluri.

 
(Mărturisesc că, atunci când l-am scris, nu mi-a trecut prin cap că articolul despre fi vs fii ar putea avea aşa succes. De fapt, cred că nu-mi închipuiam că sunt atât de mulţi români suferinzi de neliniştea asta ortografică. Când o ajunge la 1.000 de vizualizări, dau de băut!)

Aţi căutat, vă răspundem. 29.

29/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us

Ce-i ăsta vine de la pronumele relativ (sau interogativ, după caz) ce urmat fie de verbul a fi (forma îi, de la e, de la este), fie de pronumele personal în dativ îi (ce-i dai? / ce îi dai lui/ei?), fie, cum zicea aciddu aici, un pronume într-un soi de dativ posesiv (hm, nu mai ştiu, parcă dativ posesiv e…): ce-i face soacra?

Image Hosted by ImageShack.us

Se scrie zi-i-o lui/ei. De la zi (imperativul lui a zice), -i- (de la îi, pronume personal în dativ, complement indirect), -o (pronume personal în acuzativ, complement direct).
Despre a zice / zi / zi-i, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Fi:
Apare la infinitiv, ofcors: a fi.
Apoi, pe lângă verbele astea modale care-s urmate de infinitiv: pot/poţi fi – indiferent de persoana verbului.
Mai apare la diateza activă a verbelor, la timpurile alea cu „perfect” în coadă (timpuri compuse, trecute): eu/tu să fi fost (conjunctiv perfect), eu aş fi fost, tu ai fi fost (condiţional perfect).
Când e vorba de conjugarea lui a fi, şi viitorul şi condiţionalul se scriu cu un singur i: voi/vei fi, aş/ai/ar fi. Imperativul de persoana a 2-a sg se scrie cu 2 i (Fii !), în timp ce imperativul negativ se scrie cu un singur i (Nu fi !).
Apoi, la diateza pasivă fi apare exact acolo unde apare în conjugarea lui a fi la diateza activă. 🙂 (Mda, cam complicat, da’ mi-i lene să explic mai pe-ndelete.)

Fii:
În conjugarea lui a fi apare numa’ la conjunctiv prezent persoana a 2-a (tu să fii) şi la imperativ persoana a 2-a sg (Fii !).
Fii poa’ să fie şi pluralul nearticulat de la fiu: un fiu – doi fii. Câţi fii ai?

Fiii:
Cu trei i, numa’ ca plural articulat de la fiu: X are un fiu. Y are doi fii. Fiii lui Z.

Despre fi vs fii, aici.

Image Hosted by ImageShack.us

Înainte, numa’ dacă şi are valoare adversativă (adică un soi de iar). După, dacă se intercalează o propoziţie. Vezi aici.

Aţi căutat, vă răspundem. 24.

09/04/2009

Apăi, dragă, să zâce „Zâua bună”, aşa să ştii!

Aţi căutat, vă răspundem. 23.

07/04/2009

Image Hosted by ImageShack.us
Doisprezece e masculin plural (ca şi doi). Doisprezece băieţi. Doisprezece ani. Douăsprezece e feminin plural (ca două). Douăsprezece fete. Douăsprezece zile/luni/săptămâni.
Şi nu, verbul a creea nu există. Există, în schimb, verbul a crea. Despre cum se conjugă a crea, aici.

Image Hosted by ImageShack.us
Nu, nu-i zice, că-i zici greşit! Se scrie Zi-i lui. Zii, cu doi i, nu există. O s-o scriu până mor şi o să vă bântui şi dup-aia, pe toţi cei care scrieţi zii. P-onoarea mea!

Image Hosted by ImageShack.us
Cum ziceam, dacă mai scrieţi vreodată  zii, o să vă bântui şi noaptea şi ziua. O să fiu coşmarul vostru, aşa cum zii e coşmarul meu în timpul vieţii. Imperativul afirmativ de la a zice e Zi !, imperativul negativ e Nu zice!.

Image Hosted by ImageShack.us
Dacă-s ei, sunt aceiaşi. Masculin plural. Aceiaşi băieţi.
Dacă e ea, e aceeaşi. Feminin singular. Aceeaşi fată.

Image Hosted by ImageShack.us
NICIODATĂ! Infinitivul lui a fi e a fi, cu un singur i. Drept pentru care toate timpurile care se formează de la infinitiv au un singur i. Cum ar fi: viitorul (voi/vei/va/vom/veţi/vor fi), condiţionalul prezent (aş/ai/ar/ am/aţi/ar FI), condiţionalul perfect (aş/ai/ar/am/aţi/ar fi fost, aş fi lucrat), conjunctivul perfect (să fi fost, să fi ştiut). Or mai fi ele şi altele, da’ dacă le ţineţi minte pe-astea e deja bine. (Iaca, s-a iţit mai sus şi prezumtivul: oi/oi/o/om/oţi/or fi.) Doi i apar numai la conjunctiv prezent persoana a II-a sg: tu să fii. Însă conjunctivul perfect e cu un singur i: tu să fi fost.

Image Hosted by ImageShack.us
Nu zice zii, că mor! Zi zi, că ăsta e imperativul afirmativ: zi ! , adică spune!.

Image Hosted by ImageShack.us
Nu, nu e nici un vs acolo, pen’ că nu-i nici o polemică, nici o contradicţie şi nici o controversă. Noştrii nu există. După cum nu există nici voştrii. Există doar noştri şi voştri. Cu câte un singur i. Simplu ca bună ziua.