Posts Tagged ‘conjunctiv perfect’

Moduri şi timpuri: conjunctivul perfect. Să fii, să fi fost.

27/06/2010

Conjunctivul prezent l-am explicat în detaliu aici. (Chestii de genu’: coase vs coasă, iese vs iasă.)

Şi pentru că cestiunea chestiunea e foarte disputată printre iuzării folositorii de net reţea (deşi n-ar trebui, perfectul conjunctivului fiind printre cele mai simple forme ale verbului), o să citez din Gramatica Academiei. Ca să nu-mi mai auz aud vorbe de la cititorii noştri mai deştepţi decât ei înşişi (cum să fie invariabil?! că doar îl trecem pe la toate persoanele, e mod/timp personal!).

Conjunctivul perfect este alcătuit din trei componente: afixul mobil , afixul mobil fi şi o secvenţă (purtătoare a radicalului verbal), identică cu participiul. Aşadar, spre deosebire de toate celelalte forme cu afix mobil/liber, conjunctivul perfect este invariabil: să fi cântat, să fi lucrat, să fi coborât, […]”. (Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, 2005, p.386)

Adică:
eu / tu / el / noi / voi / ei să fi fost, să fi citit, să fi ştiut
eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi fost, să nu fi citit, să nu fi ştiut
.

Forma să fii este conjunctivul prezent, persoana a II-a sg, al verbului a fi: tu să fii deştept, tu să nu fii prost. Fii, cu doi i, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă. În opoziţie cu tu să fi fost deştept, tu să nu fi fost prost (conjunctivul perfect al verbului a fi).

_______________________________

Fi / Fii
Să nu fii / Să nu fi
Forma negativă a verbelor

_______________________________

Alte moduri şi timpuri:
Condiţional: prezent, perfect

Indicativ prezent: conjugarea I
Indicativ prezent: conjugarea a IV-a
Indicativ, mai mult ca perfect
Indicativ, imperfect
Indicativ, perfect simplu
Imperativul: Fii! / Nu fi!
________________________________

Reclame