11/12/2009

INDEX
mai mult sau mai puţin ortografic şi aproximativ alfabetic

Făcătorilor de rău

02/02/2017

La 14 ani, în 1988, m-ați făcut să-mi pierd orice speranță pentru viitor. Eram convinsă că o să-mi fie frig și frică toată viața, până la moarte.
La 16 ani, în 1990, m-ați făcut să cred că televiziunea română chiar s-a eliberat și spune adevărul. V-am crezut. E cel mai mare rău pe care l-ați făcut – nu doar mie. E Răul.
La 24 de ani, în 1998, mă plăteați cu 75-80 de dolari pe lună să fiu profă de franceză. M-ați obligat să cunosc sărăcia cruntă.
La 25 de ani neîmpliniți, în 1999, m-ați țintuit pe canapea uitându-mă la mineriada de la Costești. M-ați făcut să-mi repet la nesfârșit ”asta nu e țara mea, asta nu e țara mea”. Ba da. Țara e a mea. Voi n-aveți ce căuta în ea.
La 26 de ani, în 2000, m-ați făcut să-l votez pe Iliescu. Vreme de douăzeci de ani m-ați făcut să votez răul cel mai mic.
La 28 de ani, în 2002, m-ați făcut să-mi dau demisia din învățământ.
La 41 de ani, în 2015, m-ați făcut să ies în stradă să-mi strig muțește mânia.
Azi, la 43 de ani, m-ați făcut să ies din nou.
Azi, de ziua mea, nu îmi doresc să vă știu la pușcărie.
Azi, de ziua mea, îmi doresc să muriți.
Împreună cu toată stirpea voastră.
Azi, de ziua mea, îmi doresc să vă piară seminția pe veci.
Azi.
Înainte să pierim noi.

Toma Petcu, ministrul energiei

03/01/2017

Nu mă iau de greșelile de redactare și de tipar. Nu mă iau de amestecul de ortografie veche (”dobîndită”) și ortografie nouă (”sunt”), nici de ”orice compartiment, cu excepția celui economic” în CV-ul ministrului energiei.
Ci de greșelile de ortografie elementară.
Domnul ministru nu știe să pună i-urile și scrie ”deasemenea”, într-un cuvânt, ca toți puțoii de pe net (și unii ziariști).

2017-01-03_toma-petcu

De aici.

Premiează, premiază?

13/08/2016

Mă copii, mă, e drept că lucrez – lucrea, dar copiez – copia, subliniez – sublinia, studiez – studia. Și premiez – premia, după ce-a studiat. Căci lucrăm, dar copiem (nu copiăm, ca lucrăm), studiem (nu studiăm), premiem, subliniem. Sunt ele toate de conjugarea I, în -a, dar astea se termină de fapt în -ia (adică radicalul se termină în i, la care se adaugă a-ul de infinitiv: a copia, a sublinia, a premia, a studia). Invidiază, invidiem, nu invidiează, invidiăm. Explicații aici.

2016-08-13_premieaza

Din nou despre ”majoritatea are” și ”majoritatea au”

11/08/2016

Se pare că ”majoritatea băieților este blondă”, ”reclama asta o întrece pe majoritatea”, ”Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate este somitate doar în România.” și Ion Coteanu nu-s de ajuns, așa că plusez cu ”Gramatica limbii române”, vol. II ”Enunțul”, Editura Academiei Române, 2009, p. 355. Poate, poate.

”(b) Acordul după înțeles și prin atracție (O mulțime de oameni au fost strânși în curte.)
[…] acordul predicatului se face cu substantivul oameni, interpretat drept centru de grup, în timp ce colectivul anterior [o mulțime de] este doar cuantificator. Centrul de grup poate fi șters și atunci numele colectiv îl înlocuiește și își procură referința anaforic sau cataforic [adică înțelegi la ce se referă din ce s-a zis înainte sau din ce se zice după]: (Dintre elevi) o mulțime mi-au răspuns., O mulțime (de elevi) mi-au răspuns. Echivalentul semantic al acestui tip de substantive colective este cuvântul mulți (multe), cu valoare pronominală [adică O mulțime mi-au răspuns. = Mulți / Multe mi-au răspuns.]:

O serie de texte noi au fost introduse în programele școlare.

Atunci când substantivul colectiv se află în poziția unui complement direct sau indirect, prin fenomenul dublării clitice se reia adjunctul, ceea ce subliniază statutul special al acestuia în cadrul construcției, nu numai în ceea ce privește acordul dintre subiect și predicat: Pe o mulțime de studenți i-am revăzut mai târziu., *Pe o mulțime de studenți am revăzut-o mai târziu., Majorității elevilor li s-au respins contestațiile., *Majorității elevilor i s-au respins contestațiile.

Dominați de hipercorectitudine, vorbitorii de limbă literară optează de multe ori pentru un acord strict gramatical […].”

Dacă ce explic eu în cuvinte simple nu e de ajuns, iaca cuvinte complicate, na. (Steluța din față arată forma incorectă.)

Cine vrea în CSM

08/08/2016

O doamnă.

2016-08-08_cinevreaincsm

Copii, noi când dăm admitere la Drept (și în viața de toate zilele) scriem ”dacă v-ar interesa […], ați lectura proiectul”, nu așa cum a scris mai sus doamna candidată la CSM. Pentru că e vorba de voi / dumneavoastră: ”dacă v-ar interesa pe voi / pe dumneavoastră, voi / dumneavoastră ați lectura”. (Nu scriem nici ”a lectura”, copii. Noi scriem simplu ”a citi”, pentru că suntem siguri pe noi și nu avem nevoie să ne dăm mari folosind cuvinte prețioase, ca doamna.) Scriem ”a-ți” doar dacă ”-ți” se referă la ”ție”: ”pentru a-ți spune (ție) ce să faci”.

Când dăm la Drept (și în viața de toate zilele), punem și virgulă înainte de vocativ: ”Nu, stimată doamnă!”. Nu cum a scris mai sus doamna candidată la CSM. Cu același respect, desigur.

Ora 5 în Europa

26/07/2016
Hai că și-au găsit ziariștii altă jucărie: știrile de la ora 5 din alte țări. Că alea din România și le-a adjudecat ProTV de mult. Și oricum nu mai sunt așa interesante. Se omoară doi în Teleorman? Nah, banal, e de la beutură. Se omoară doi aiurea-n Europa? Pfii, teroare. Dacă mai sunt și musulmani, ți-ai scos pâinea de ziarist.
Iaca pont: musulmani avem și-n România. Zic să urmăriți crimele din Dobrogea, sigur-sigur o să dați la un moment dat peste o crimă comisă de un musulman. Atunci să vezi Teroare în România!
Crima de la Babadag. Un musulman l-a omorât pe iubitul român al lipovencei de care era el îndrăgostit. (Era să zic ”al machidoancei”, dar mi-am adus aminte că o machidoancă cu iubit român e un caz mai rar și decât crima comisă de un musulman la Babadag.)

Marea Britanie a votat, Bucureștiul a plecat

27/06/2016

Din România.

2016-06-27_posta-romana

Din România Poștei Române.

Cum știu că nu știi care-i treaba cu școala

26/06/2016

1. Bagi la înaintare calculatorul. Calculatorul, dom’le! Dacă școala s-ar face pe calculator, ce funny ar fi! Că, uite, acasă stau tot timpul pe calculator și pe jocuri, deci să faci școală pe calculator ar fi ca atunci când te joci acasă pe net. Căci, nu-așa, jobul tău, făcut pe calculator, e ca o joacă pe net. ERP-ul e un fel de LOL. Numa’ ce-l deschizi și te-apucă veselia. Contabilitatea ținută pe calculator e fun, spre deosebire de contabilitatea ținută pe hârtie, cu mânecuțe. Așa și cu matematica: odată ce-i pe calculator, e funny, în mod sigur, n-are cum să fie altfel. Calculator la școală, zi de zi, lună de lună, an de an, timp de 12 ani? Teme, teste, teze pe calculator, semestru de semestru, an de an, timp de 12 ani? Vai, dar ce fun ar fi! Ca la LOL ar fi, parol!
2. O bagi p-aia cu ”trainingurile la noi la firmă sunt așa și pe dincolo, de ce nu e la fel și la școală?”. Intră în firea logicii să compari adulți cu copii, training de 2 zile cu formare de 12 ani x 35 săptămâni x 5 zile, un training care înseamnă pauză de job, rupere din cotidian, reguli, responsabilități, cu o școala care înseamnă cotidian, reguli, responsabilități. Dar cum, trainingul de 2 zile de la noi de la firmă a fost așa de funny, ne-a pus ăla să ne aruncăm de pe masă pe spate în brațele colegilor să ne întărească spiritul de echipă, nu înțeleg de ce nu se face așa ceva și la școală!

Să ne-nțelegem: orice pare și chiar e funny la prima vedere și încercare, poate și la a doua sau la a treia, odată ce devine realitate cotidiană care eventual mai și cere un efort cotidian, nu mai e funny. E boring.
Să vedem la ora de franceză un film în franceză, cu subtitluri în engleză (sau română, după caz)? E funny.
Să vedem un film în franceză, cu subtitluri în franceză? Not so funny. Cere concentrare și efort.
Să tragem un ce profit din filmul ăla, cu niște activități preliminare? Not funny at all.
Să mai tragem un ce profit din filmul ăla, cu niște activități ulterioare (vocabular din film, întrebări, ceva gramatică, ceva civilizație)? Boring. Păi ce, noi voiam distracție, de ce ne puneți să muncim?!
Să dai un test să vezi ce-au învățat din filmul ăla? E cruzime. Ce nașpa e școala!

(Nu lucrez în școală românească, scutiți-mă.)

”România liberă” angajează pe bază de școala vieții

24/06/2016

Altfel nu-mi explic cum de agramatul domn Petre Bădică scrie la ”România liberă”, și-ncă despre școală. Poftim:

2016-06-24_badica1

2016-06-24_badica2

(România liberă)

”Să fi citit”, un conjunctiv perfect, se scrie cu un singur i și e invariabil: eu să fi citit o carte (nu eu să fiu citit o carte), ei să fi citit o carte (nu ei să fie citit o carte), noi să fi citit o carte (nu noi să fim citit o carte), Petre Bădică să fi citit cartea de ortografie (nu Petre Bădică să fie citit cartea de ortografie).

Iar profesorii sunt ei înșiși, nu ei însăși. Că însăși e ea. Ea însăși, el însuși, ei înșiși, ele înseși sau ele însele. Detalii aici. Înșiși profesorii recunosc sau profesorii înșiși recunosc.

Domnul Petre Bădică însă nu cunoaște și nici nu recunoaște. Domnul Petre Bădică are o ortografie de absolvent slab de clasa a opta, ceea ce, evident, îl califică să scrie în deplină cunoștință de cauză despre problemele școlii. (Aici.)

 

 

 

Și totuși, n-ar fi bine să se predea așa ceva la școală?

17/04/2016

Mă fac să zâmbesc oamenii mari care, după ce au dat cu capul de diverse și văzând că le-a fost greu (sau pur și simplu n-au putut) să-și pună mintea la contribuție, vin și zic ”păi n-ar fi bine să se predea așa ceva la școală?”. Punând automat semnul egalității între a preda și a învăța, uitând că între a preda, oricât de bine, și a învăța (+ a ține minte pentru următorii 20 de ani), există puștiul de 16 ani care n-are chef de nimic, școala fiind oricum ultima în interiorul acestui nimic. Mai toți adulții au idei despre ce ar trebui să se predea la școală, categoria ce-aș vrea eu acum, la 40 de ani, să mi se fi predat la 16, pentru că acum, la 40 de ani, am despre mine o părere atât de bună încât sunt convins că la 16 ani chestiile pe care adulții le considerau atunci importante pentru mine m-ar fi interesat pe bune și le-aș fi luat în serios, mai ales dacă se făceau la școală (!), n-aș fi dormitat în bancă și n-aș fi făcut biluțe de muci în ora de educație financiară în care mi s-ar fi explicat cum să cumpănesc înainte să iau creditul pe care-l voi lua peste 20 de ani, când voi fi terminat (sau nu) de jucat LOL.

Da, fix asta te preocupă la 16 ani. Felul cum vei completa peste 8-9 ani o declarație de venit. Iar dacă nu e suficient de interesant, e, firește, vina profei de economie, că nu știe să facă atractivă lecția despre declararea unor venituri pe care nu le ai și nici nu le vei avea în următorii 8 ani.

Da, sunt multe chestii care ar putea fi predate la școală. Ceea ce ar aduce ziua elevului la 8 lecții pe zi, iar toți părinții s-ar scandaliza. Aceiași părinți care, altminteri, își doresc școala-bonă, unde copilul să stea cât mai mult, dacă se poate de la 8 la 18. Dar nu învățând, că e obositor.

Da, sunt multe chestii care ar putea fi predate la școală. Dar ai 16 ani. Și îi urăști pe oamenii mari care îți împănează orarul cu preocupări de oameni mari și plictisitori.