DOOM 2, complet, .pdf, aici. Primele vreo 100 de pagini, cele introductive, sunt doar numerotate. Paginile de dicţionar au număr şi primul cuvânt.
Mioara Avram – Ortografie pentru toţi. 30 de dificultăţi, ediţia a doua, ed. Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău (Biblioteca şcolarului)
Dicţionar ortografic al limbii române pentru elevi, ed. Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, 2001
Narcisa Forăscu – Dificultăţi gramaticale ale limbii române, Universitatea Bucureşti, 2001
Dicţionar ortografic românesc, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Institutul de Lingvistică, Editura Litera, Chişinău, 2001. Dicţionar apărut cu sprijinul Fundaţiei Culturale Române.
Gabriela Pană Dindelegan (coord.) – Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Actele colocviului catedrei de limba română, Universitatea Bucureşti 2004.
Ion Coteanu – Gramatica de bază a limbii române, Editura Albatros, Bucureşti, 1982.
Ilie Ştefan Rădulescu – Erori frecvente în limbajul cotidian, Niculescu 2006
Dana Cojocaru – Romanian Grammar, SEELRC 2003.
Gramatica limbii române în scheme şi tabele
(Mai adun. Mai puneţi şi voi.)
________
PS: Dacă aveţi pe-acasă prin bibliotecă ceva cărţi de gramatică/ortografie, poate vă faceţi vreme să le scanaţi şi să le trimiteţi, ca să le punem în biblioteca de ortografie. În caz că aveţi chef de muncă patriotică. Că poate n-aveţi.
Încă ceva: tot la categoria „muncă patriotică”, dacă aveţi Gramatica Academiei, ediţia din anii ’60, taaare bine ne-ar prinde s-o avem în bibliotecă. Ştiu că-s două volume şi e mult de scanat, da’ o să vă treacă Ăl de sus pe răboj la fapte bune.
diacritica 
Mulţumim! Foarte utile.
Frumos ce spui, jos pălăria. Dar… e legal?
Habar n-am. M-am întrebat şi eu. Chestia e că de-atâta legalitate se duce dracu’ limba română. Că nimeni, nici o editură nu pune nimic online.
Ei nu pun online, oamenii nu cumpără.
Şi atunci?
Se duce dracu’ limba, cum ziceam.
Că nu-şi ia nimeni DOOMu’ la birou ca să-l consulte când tre’ să scrie un mail. Tot omu’ caută pe net.
Citeam de curând, nu mai ştiu pe unde, o argumentaţie de genul: de ce nu-mi daţi voie să şeruiesc? Dacă, de exemplu, îmi cumpăr cartea de hârtie şi p-ormă o dau prietenilor s-o citească, e interzis? Nu. Atunci de ce-ar fi interzis să scanez cartea cumpărată şi s-o pun online la dispoziţia cui vreau eu?
Car’ va să zică, nu ştiu. Sper să n-ajung la închisoare pe motiv de ortografie şeruită.
Îl întrebăm pe amicu’ Codru Vrabie, poate se ştie la de-astea.
(Şi pân’ la urmă, mă întreb, tot ce am io în capu’ meu şi pun aici free pe blogul ăsta e citit/învăţat de la alţii. Mă gândesc că, în aceeaşi logică, n-ar trebui să am voie să zic nimănui ce am învăţat de la alţii şi n-am produs cu capul meu. Nu?)
It’s complicated, nu e domeniul meu, dar iată ce am înțeles din ce-am citit:
Împrumutul e, în general, legal, însă există cel puțin două situații în care devine ilegal:
* licența interzice închirierea (sau înstrăinarea); vezi textul de pe marginea unui CD audio, s-ar putea să ai o surpriză; există posibilitatea ca deținătorul drepturilor de autor să-ți interzică să împrumuți, să faci cadou sau să citești o carte/asculți un CD într-un loc în care materialul devine accesibil și altor persoane (see this)
* persoana căreia îi închiriezi materialul are nevoie de permisiuni speciale; ex. persoana se află într-o altă țară unde importul acelui material e interzis sau se face în condiții speciale; sau când condițiile de închiriere variază în funcție de statut i.e. pf vs. pj, non-profit vs. for-profit
În plus, depinde și de natura materialului. Ex. e legal să împrumuți o carte tipărită, dar e ilegal să împrumuți o carte audio (dacă știe cineva de ce, pls share).
Scanarea e ilegală pentru că echivalează cu reproducerea materialului și, de obicei, ai nevoie de drepturi de copiere, exceptând, of course, cazul în care acel drept a expirat, deci materialul se află în domeniul public. În România, autorii au copyright pe viață, după care drepturile sunt preluate de moștenitori pe o perioadă de 70 de ani (cf. Wikipedia).
Articolele de pe blog ar fi considerate fair use, în cel mai rău caz. De minimis non curat lex. Oricum, există idei sau fapte pe care nu poate avea nimeni drepturi de autor. Spre ex. nu poți pune copyright pe cerc și ecuația lui, dar poți avea drepturi de autor pe o anumită metodă de desenare a unui cerc. Afaik, e ilegal să șeruiești ce ai învățat de la alții doar dacă ai semnat un NDA (nu prea știu care-i treaba cu email disclaimers, dacă-i tot NDA și dacă primirea unui mail cu disclaimer înseamnă acceptarea lui).
Dia dragă, mă tem să nu trebuiască să-mi cumpăr praştie şi să fac chiftele. Sau pot aranja cu nişte foşti tătici, gardieni, să ţi le aducă direct. 🙂
Nu-i legal. Nu mă ştiu la NDA-uri şi la alte alea, dar nu-i legal. Ştiu, tu nu obţii profituri băneşti din reproducerea materialelor şi scopul tău e nobil, dar… cui îi convine să scrie o carte, să bage bani în ea (că poate n-are sponsori), să scoată 1000 de exemplare din care să rămână cu 999? Tu zici că rămâne oricum, că tot nu se cumpără. Asta e!
PS: Când s-a introdus prin ’90 taxa musai pe radio, ministrul de atunci spunea că, dacă vecinul are radio, atunci şi eu aud ştirile (…dar şi manelele!!!). Păcat că nu mă şi săturam de câte ori mânca vecinul! 😀
În materie de cărţi de gramatică/ortografie, e simplu şi cât se poate de limpede pentru oricine vrea să vadă:
Cine îşi cumpără cărţi şi le cumpără oricum. Cine nu-şi cumpără nu-şi cumpără şi gata. Dacă găseşte ceva pe net, bine, dacă nu, sănătate şi virtute, preferă să rămână în neştiinţă decât să dea banii pe cărţi de gramatică.
Şi-i ciudat cum toată lumea vrea şcoală pe gratis, dar când e vorba de cărţi cu noţiuni elementare de ortografie, de nivel max. de clasa a VIII-a (categoria şcoală obligatorie şi gratuită), atunci, oh, vai, e cestiune de importanţă legală şi nu, nu mai poţi pune cărţi moka, că-i scade editurii cifra de afaceri. Scade pe dracu’. Nu scade nici o cifră de afaceri, da’ poa’ să crească măcar cu 1% procentul de creează scris corect.
Oamenii ajung pe blogul ăsta căutând „îndreptar ortografic online”. Nu se există, nu l-a pus nimeni online, nu care cumva să scadă vreo cifră de afaceri. Îşi închipuie careva că ăla care gugăleşte după îndreptare ortografic online, free, o să se ducă mâine să şi-l ia de la librărie?! Să fim serioşi…
Academia Română doarme pe Dânsa, ne-a pus online numa’ cinci pagini cu noutăţile din DOOM2, în care ne-ameţeşte cu nici un şi niciun, da’ o chestie elementară, de genul ăsteia, nu-i în stare să scoată.
O să m-apuc să scriu la toate editurile care au colecţii de gramatică&ortografie să ne dea .pdf-urile să le punem online, contra banner cu „site susţinut de editura x”. M-ajută cineva? 🙂
Prefer portocalele, mulţumesc. 😀
Şi PeSe: n-avem nici măcar biblioteci online decente, în care să găseşti un îndreptar online şi o gramatică normativă. Că aş pune linkul, cum e cazul cu dicţionarul de dificultăţi al Narcisei Forăscu.
Editurile nu, bibliotecile nu, atunci cine?! Şi de ce se mai jăluieşte o ţară-ntreagă că, vai, uite în ce hal scriu copiii din ziua de azi, numai cu k şi sh şi tz şi etc. În pana mea, pentru generaţia internet trebuie informaţie pe internet. La ei n-o să ajungi în veci cu informaţie pe hârtie.
Şi, vorba lu’ Béranger, o să las fişierele până când o să-mi ceară cineva să le scot.
Saptamana trecuta am cautat din curiozitate pe internet, documentatie valida pentru gramatica limbii romane. Pe langa tonele de referate, am dat si de gramatica lui Ion Coteanu, despre care am aflat de pe blogul tau.
http://www.scribd.com/doc/9095234/Ion-Coteanu-Gramatica-de-Baza-a-Limbii-Romane
Referitor la legalitate, daca vreodata, cineva se va trezi – desi ma-ndoiesc serios ca romanii au vreo institutie care se ocupa de verificari de genul asta – , ca materialul de pe blog incalca legea copyright-ului, il va sterge pur si simplu si poate, poate, o sa te atentioneze, desi ma-ndoiesc si de asta. Vezi youtube, unde melodiile dispar de la o zi la alta din cauza ca incalca legea, in timp ce userii sint bine mersi.
Acu’ vreo doua luni am descarcat de pe scribd un manual Cambridge de limba engleza. Dupa 3 saptamani nu mai era valid iar mesajul de eroare spunea ca : „materialul a fost retras pentru ca incalca drepturile de autor”. Dar asta se intampla la case mari si serioase 🙂
Multumesc pentru link-uri si … link-uri 😉
La chestiile de genul ăsta, de obicei, procedura e că mai întâi te-atenţionează şi te roagă să scoţi materialul şi abia dup-aia, dacă nu te conformezi (şi, mai ales, dacă merită osteneala) te cheamă la cremenal.
Oricum, la câtă piraterie e pe net, sper că n-o să fie taman diacritica prima ajunsă la răcoare, şi-ncă pentru şeruială de ortografie! 🙂
Copyrighted material, nasica. Nu e legal, te trezesti cu proces, cu scoaterea materialului de pe site etc. Ideal este 1. sa ai acordul autorului in scris ca sa poti sa faci asta sau 2. sa fi murit autorul scrierii acum 75 ani.
🙂 zici ca obtinem acordul Academiei? Ca scanner s-ar gasi.
Argumente se mai pot aduce, dar nu le va lua nimeni în seamă când „va constata încălcarea legii”. Asta în principal pentru că nu eşti fată de parlamentar, ministru, giudecător etc. (În general, astfel de personaje nu înţeleg prin limbă/limbi ceea ce înţelegi tu!) Dar, dată fiind intenţia evidentă, nu văd ce s-ar putea întâmpla mai rău decât să primeşti o cerere de a lua documentele de pe site. Deşi… suntem în România.
O soluţie (adoptată cândva de un grup de discuţii) ar fi crearea unei adrese de imel comune. Adică la care să aibă acces toţi cei interesaţi, în care să se afle mesaje care au în ataş documentele cu pricina. Numai că trebuie să găseşti o cale de a comunica parola.
Băi, voi vă daţi seama că sunteţi ridicoli?!
Toţi încărcaţi/descărcaţi muzică şi filme de pe internet, toţi aveţi sau aţi avut la un moment dat pe calculator cel puţin un soft piratat, da’ când vine vorba de ortografie muriţi de grija copyright-ului!!
Să fim serioşi.
Cum ziceam, Béranger are ditamai dictionnaire universel francophone, „până când mi-o cere Hachette să-l şterg”.
Că ăştia-s paşii: mai întâi te somează să-l ştergi şi abia dup-aia se lasă cu proces, şi numai dacă merită osteneala.
Şi, da, pentru o carte de gramatică, la max. 30 lei bucata, în tiraj de max. 1000 exemplare, deci venituri de max. 30000 lei, e foarte rentabil un proces pe drepturi de autor!
Mda, rămâneţi voi cu muzica şi filmele voastre descărcate de pe net, da’ grijulii foarte cu copryright-ul ortografiei. O să mă ocup eu de una singură de biblioteca de ortografie, ca şi pân’ acu’. Fără să încarc nimic pe blog. Şi da, veţi putea descărca ortografie tot aşa cum descărcaţi şi muzica, fără să vă ţâţâie fundu’ că vă ia careva din pat să vă bage la puşcărie.
Dintr-un mail supărat de mai devreme:
Și adaug: