A vroi, a voi, a vrea, vroiam, voiam, vream

09-08-21 a vroi

Cred c-a mai fost la un moment dat discuţia asta, prin comentarii pe undeva, da’ mă gândesc că merită articol separat, dacă tot aveţi nelinişti pe tema asta.

Car’ va să zică:
În DOOM 2005 nu apare verbul a vroi. Apar însă a voi şi a vrea.
DEX online listează şi a vroi, indicat ca sinonim pentru a vrea, şi menţionează ca sursă DEX din 1998.
Aş zice că până la ediţia viitoare a DOOM-ului (în care nu-i exclus să-l vedem şi pe a vroi, cu imperfectul vroiam) să ne limităm la a voi şi a vrea, cu imperfectul voiam (fără -r-) şi vream.

18 gânduri despre „A vroi, a voi, a vrea, vroiam, voiam, vream

  1. eu folosesc (inclusiv in scris) ‘vRoiam’: faptul k cele doua dictionare nu se pun de acord este un argument in plus – si (inca) o dovada k, in materie de limba romana ‘corecta’, ai putea la fel de bine sa dai cu banul… 😉

    ps ‘vream’ suna aiurea pt urechile mele

  2. Ei, alş, şi pentru urechile mele sună aiurea „vream” şi nu l-am folosit niciodată. 🙂
    Numa’ că, na, aici mă străduiesc să dau explicaţii conform gramaticii oficiale, că asta caută majoritatea celor care intră aici. Că ajung prin google, căutând să-şi lămurească diverse nelinişti, numa’ că nu există gramatică oficială, asumată „oficial”, pe net. Cum am mai zis p-aci, un îndreptar (care să conţină şi ortograme) accesibil gratuit pe net, i-ar fi de folos limbii române mai mult decât DOOM-ul. Că mai toată lumea are acces la net, pe când DOOM-ul nu există decât în puţine case. Sau, altfel zis: dacă n-au acces la net, puţine şanse să aibă DOOM-ul acasă sau la serviciu.

    Aşa, ideea era: când e vorba de vreo discuţie de genul ăsta, mă străduiesc să dau varianta oficială, nu ce-mi scapă mie pe gură sau în scris. 😀

    (Da, bine, cine citeşte blogul ăsta de mai demult o să spună că pledez pentru „niveluri”, când DOOM-ul acceptă şi „nivele”. Ei, asta e, mă contrazic, cum bine a băgat de seamă cititorul nostru Oneşteanu. 😀 )

  3. empatizez sincer cu ceea ce faceti pe acest blog, din pacate parerea mea dspr limba romana este k e ‘DOOMed’ (cu sau fara joc de cuvinte)… regulile se fac & se desfac arbitrar, in timp ce exceptiile se inmultesc cancerigen, ceea ce era corect cindva devine peste noapte ‘incorect’ (vezi ‘vroiam’/’vroiau’, ‘trebuiam’/’trebuiau’ etc), iar logica – ce te-ar putea ajuta sa ajungi la varianta corecta prin ‘pattern’-uri invariante – este de negasit 😦

    cum sa mai inteleaga ceva strainii dintr-o asemenea limba, daca noi insine incepem sa ne simtim straini in ea?!

  4. Cred că „vream” este (a fost) un regionalism. În copilărie, „vream” era singura formă pe care o auzeam în jurul meu şi, evident, o foloseam curent. Varianta „voiam” am întâlnit-o iniţial doar prin cărţi, iar pe „vroiam” l-am auzit ceva mai târziu, la persoane care-l căutau pe domnescul „voiam” dar nu se puteau lepăda de ţărănescul „vream”.
    @als: Într-adevăr, judecând după brânciul pe care i-l dai şi tu, limba română e „doomed”.

  5. @ adrian: nu pot decit sa ma bucur.

    motto-ul meu existential e acel pasaj din ‘portretul artistului…’, unde joyce spune: „I will not serve that in which I no longer believe, whether it call itself my home, my fatherland, or my church: and I will try to express myself in some mode of life or art as freely as I can and as wholly as I can, using for my defence the only arms I allow myself to use — silence, exile and cunning.”

  6. parerea mea dspr limba romana este k e ‘DOOMed’ (cu sau fara joc de cuvinte)… regulile se fac & se desfac arbitrar

    alş, sunt de aceeaşi părere. Am zis-o şi pe-aici, am zis ceva şi prin interviul pentru frontblogs: Academia, cu nicio şi cireşi, îşi pune tichie de mărgăritar. Că nu de nicio are nevoie limba română, şi nici de â, ci de norme bine definite, aşezate frumos în instrumente de lucru bine făcute. După ani de zile de lucru cu diverse dicţionare Larousse, recursul la dicţionarele româneşti e dureros. Am tradus cândva două cărticele pentru o editură obscură şi am simţit acut lipsa unui dicţionar de sinonime care să fie ceva mai sus de nivelul elevului de gimanziu şi a unui dicţionar de câmpuri lexicale. De exemplu.

    Când problemele vorbitorului nativ de română sunt î-mi, să aibe, ambii miniştrii, aş venii şi aş fii, nu te-apuci s-adaugi o regulă în plus (aia cu nicio, de exemplu), ci îţi pui la contribuţie mintea de cercetător la „Iorgu Iordan” ca să vezi ce fel de instrumente i-ar fi necesare omului de rând care nu mai merge la şcoală, dar are nelinişti ortografice.

    Deşi, probabil, cercetătorii de la „Iorgu Iordan” sunt complet rupţi de realitatea asta. Cam cum eram şi eu până să inventez blogul ăsta. Că l-am început ca o defulare a enervărilor ortografice generate de ziaristul român trăitor pe seama limbii române, dar cu timpul am descoperit printre termenii de căutare cu google nelinişti de genul „când se scrie a venii”, „când se scrie aşi legat”, „cum e corect aceeaşi sau aceiaşi”. La-nceput mi-a venit să râd, dar dup-aia mi-am dat seama că omul care caută pe net dacă se scrie noştrii sau noştri e demn de respect, spre deosebire de ziaristul care scrie direct noştrii, că el n-are dubii, şi oricum vine corectura din urmă, deci de ce şi-ar mai bate capul? Şi uite-aşa m-am gândit că aş putea face o faptă bună, făcând din blogul ăsta loc de lămurit nelinişti ortografice.
    Scopul secundar a rămas, în continuare, gazeta de perete cu greşelile ziaristului român – drept care am aflat, de-a lungul vremii, că: a. sunt nefutută, d’aia mă iau de ziarişti; b. sunt un puţoi; c. am prea mult timp liber, d’aia iau la puricat articole de ziar; d. nu mă pricep la presă (concluzia implicită fiind: deci n-am dreptul să exprim opinii despre articolele onor ziaristului) – asta venind de la o distinsă doamnă ziaristă care se dă pe teve. Mi-am luat seama şi mi-am promis ca următoarea facultate pe care o s-o fac o să fie Facultatea de Cititori de Gazete, ca să capăt dreptul de a exprima opinii despre articolele pe care le citesc.

    (alş, apreciez pronumele de politeţe, dar te-ai supăra rău dacă ne-am tutui? 🙂 )

  7. Hmmmm, uite că acum mi-a răsărit o altă dilemă, căci observ că ai scris „drept care am aflat”. Asta vine versus „drept pentru care” de care am tot auzit şi de care mă împiedic. Care să fie :D?

  8. Am avut o discuţie cu amicul Codru Vrabie, acu’ ceva vreme, fix pe tema „drept care” vs „drept pentru care”. Şi am tras concluzia că e ca el, adică „drept care”. După mine, „drept pentru care” vine printr-un soi de contaminare cu „motiv pentru care”.

  9. Vorbiți serios? Adică conform chestiei ăsteia ar trebui să fie corectă o frază precum „I s-a părut imoral, drept care nu a participat”?

    …Trăiască „așadar” și „prin urmare”, în cazu’ ăsta.

    Oricum, nu înțeleg. Ăsta e și sensul, de „motiv pentru care”. De ce s-ar scoate „pentru” din construcție?

  10. Vorbiți serios?

    Nu.
    De obicei, pe blogul ăsta, când omu’ mă-ntreabă o chestiune de limbă română, îl pun pe piste false cu răspunsuri greşite anume, just for fun.

    Adică conform chestiei ăsteia ar trebui să fie corectă o frază precum „I s-a părut imoral, drept care nu a participat”?

    Nu ar trebui. Este.
    Conform DEX.

    Ăsta e și sensul, de „motiv pentru care”. De ce s-ar scoate „pentru” din construcție?

    Poate pentru că „drept” nu-i sinonim cu „motiv”, deşi „drept care” e sinonim cu „motiv pentru care”?
    Oricum, nu l-a scos nimeni pe „pentru” din „motiv pentru care”.
    Sintagma iniţială e „drept care”, care, după mine, a devenit „drept pentru care” prin contaminare cu / pe modelul „motiv pentru care”.

  11. Nu.
    De obicei, pe blogul ăsta, când omu’ mă-ntreabă o chestiune de limbă română, îl pun pe piste false cu răspunsuri greşite anume, just for fun.

    Întrebarea mea era… de factură mai mult retorică, și o puneam/scriam din cauza reacției – foarte umane de altfel – de șoc.

    Altminteri, mulțumesc pentru lămurire.

  12. vream… mda… regionalism, mai curand i-as zice o forma populara(taraneasca). Practic voiam este imperfectul de la „a vrea”… in sensul asta ar trebui sa evolueze limba acestui popor necopt si sa existe un singur verb in dictionar „a VREA”. „A voi” trebuie sters din DEX/DOOM. Cat despre „a vroi”… no comment, e prea hidos.

    Exista a te invoi, e cu totul altceva si suna bine. Cum sa spui „voiesc”, „voiesti sa…”?

  13. “A voi” trebuie sters din DEX/DOOM.

    Aşa e, Ana are mere, adică dreptate. Ce să ne mai încurcăm în atâtea verbe. Las’ că formele de viitor simplu construite cu „a voi” (voi/vei/va/vom/veţi/vor) le înlocuim cu viitorul perifrastic. Aşa vom avea în loc de „voi scrie” „o să scriu”…corect sau incorect, după „vorbă după port”.

Comentariile nu închise.