La, l-a

cand se scrie la

La se scrie la când stă pe lângă un substantiv şi:
– răspunde la întrebarea „unde?”:
Mă duc la piaţă / la mama / la Paris / la munte.
– răspunde la întrebarea „când?”:
Magazinul se deschide la 9.
Şi, probabil, când mai răspunde la încă vreo câteva întrebări, da’ încercaţi să le ţineţi minte pe astea, plus observaţia cum că stă pe lângă un substantiv, şi deja o să vă simţiţi mai bine.
(Acu’ nu mă-ntrebaţi ce-i ăla substantiv, că mă ia de cap.)

L-a se scrie l-a când poate fi completat cu pe el şi stă pe lângă un verb la participiu trecut (din seria mâncat, citit, ştiut, făcut):
L-a luat (pe el) de mână.
L-a făcut (pe el) de ruşine.

Vezi şi Aţi căutat, vă răspundem. 67.

2 gânduri despre „La, l-a

  1. Eu mai stiu un caz cand se scrie „la”: do, re, mi, fa, sol, la, si, do … 😀

    Si mai stiu inca un caz cand se scrie despartit: „a L-a”, care scris cu cifre romane inseamna „a 50-a”.

Comentariile nu închise.