Diacritic, diacritici. Diacritică, diacritice.

explicatia cuvantului diacritic

Car’ va să zică, noi în limba română avem cuvântul diacritic (-i; -ă, -e). Adică diacritic, diacritici; diacritică, diacritice. Adjectiv.

Folosit de obicei în sintagmele semn diacritic, semne diacritice. Diacritice, zic – despre ele, semnele. Că semn e neutru – masculin la singular, feminin la plural.

DIACRÍTI//C ~că (~ci, ~ce) (despre semne grafice): Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprimă o valoare distinctă; cu proprietatea de a imprima o valoare specială. [Sil. di-a-] / /<fr. diacritique.

Sau:
Semn diacritic = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială.

Sau:
Semn diacritic = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere.
(De aici.)

Iar în franceză:

DIACRITIQUE, adj.
Qui sert à distinguer.

A. ORTH. Signe diacritique. (Signe) qui est ajouté à une lettre de l’alphabet pour en modifier la prononciation. [En chinois] l’accroissement des homonymes a obligé les locuteurs à introduire dans leur langue les éléments différentiels des homophones (…) [et] l’écriture ne rend aucun compte de ces signes diacritiques oraux (Langage, Alarcos-Llorach, 1968, p. 530).

B. MÉD. Qui sert à caractériser une maladie, à la distinguer de toutes les autres. Symptômes diacritiques (DG).

Prononc. et Orth. : []. Ds Ac. 1932.

Étymol. et Hist. 1635 (CL. DE SAUMAISE, Let., in les Correspondants de Peirex, I, 270, 240 Slatkine). Empr. au gr. « qui permet de distinguer ».
(De aici.)

____________

Bun.
Acu’, adjectivul diacritică face, la G-D, diacriticei (de la pluralul nominativului, diacritice, plus un i în coadă).

Numa’ că diacritica aici de faţă se declină diacriticii pen’ c-atunci când am inventat-o am hotărât să fie substantiv şi s-o declin precum critică – critici (N-Ac pl.) – criticii (G-D sg.).
😀