Şi de-a-n pulea.
A fost acu’ câteva zile o discuţie la Moshe & Mordechai, pe care mi-a semnalat-o Blegoo, despre dilema „cum scriem, frate, chestia aia pe care o pronunţăm [deampulea]?”.
Am lămurit cestiunea acolo şi, cum a fost şi p-aci o discuţie în comentarii mai demult, am zis să punem problema pe tapet. Pe principiul vorbiţi cum vreţi, da’ dacă e s-o scrieţi, scrieţi-o corect.
Car’ va să zică:
DOOM indexează de-a-n boulea şi de-a-n picioarelea.
De-a-n pulea încă n-a intrat în dicţionar, dar, cum se formează ca expresiile de mai sus, socot că putem scrie fix aşa: de-a-n pulea.
(Îmi pare rău pentru cititorii mai puritani, da’ na, limba română e vulgară prin însăşi natura ei, ca şi latina din care se trage.)
diacritica 
dar de ceeeee sa scriem corect cand „ampulea” arata asa bine? : ))
„Ampulea” arată bine, dar poate câţiva, nu mulţi, ce-i drept, l-ar confunda cu „ampulă” :D.
cu ampula, aia a canalului deferent sau cu aia de apartine echinodermelor? 😀
Era o legenda urbana prin anii 40: cica, de-a-n picioarelea prevenea sarcina! 😀
Care ar fi intelesul lui „de-a-n pulea”, 15 secunde in forta si apoi 24 de ore molatec sau cum? 😀
Nu există legatură între puritanimul unor persoane si vulgaritatea unei limbi din perspectiva greşelii de sens intenţionat făcută sau nu de către tine mai sus.
Cum „latina vulgară” înseamna latina vulgului, adică a poporului, adică „latina maselor”, nu are nicio legătură acest termen cu sensul modern de vulgar. Sunt convins că ştii acest lucru.
Dar mă tem că subtilitatea ta nu va fi înţeleasă de lume.
@geefo: de-a-n pulea vine din cu totul altceva. Este cunoscut faptul ca de obicei, în limbajul argotic, pula are sensul de rău.
Exemple:
Telefonu merge ca o pulă.
Arăţi ca pula!
Ca atare, de-a-n pulea înseamna „aiurea”, „dezordonat”, „greşit”
Era un joc de cuvinte, da’ na, de asta se prind numa’ cititorii care nu-s mai deştepţi decât ei înşişi.
Nu cred ca de-a-n pulea inseamna ceva ce nu merge bine. In sens argotic se spune: cutare nu mai are sange in pula sa faca nu stiu ce treaba. Deci pula are sensul bun, de forta, de putere, de energie.
Sînt de acord cu „de-a-n pulea”, scris așa.
Cred însă că pronunțarea musai trebuie să fie „deampulea”.
Am încercat să pronunț „de-a-n pulea” și mi-a luat cam o juma’ de ceas sau mai puțin, dar tot mult.
Scris ca atare arată bine, dar în vorbire nu e fezabil.
De ce? Pentru că sună livresc și prețios.
Comentariul tău e pe lângă subiect, pentru că:
a. discuţiunea e despre cum se scrie chestia aia;
b. am specificat deja cum se pronunţă:
c. pronuţia cu [n] e incorectă, după cum am învăţat noi încă din clasa a V-a. (Nazalul ăla se pronunţă cu m. Când e în interiorul cuvântului, se scrie m, după cum ne-a învăţat tovarăşa încă din clasa a II-a: m înainte de p şi b.) Fiind incorectă pronunţia cu n, nu ţi-a cerut nimeni să pronunţi [deanpulea].
În rest, livresc şi preţios e să te-apuci să pronunţi [deanpulea], deşi nu te-a pus nimeni. Hipercorectitudine îi zice.
Stimabil(ă) diacritica, mă onorează reacția promptă a dumitale, chit că am perceput-o cam prea înflăcărată. Comentariul meu „pe lîngă subiect” vine după un altul în care se dezbat idei în ton evident cu postarea matale, idei încheiate apoteotic c-un „Nu cred ca de-a-n pulea inseamna ceva ce nu merge bine”, idei neluate la șuturi pe motiv de off-topic.
În fine, nu e cazul să mă mîțîi în ăst comentariu că n-am fost tratat echilateral, ca să zic așa. Am de spus doar atît: regret că nu ai observat ironia din alăturarea pronunției „de-a-n pulea” de termenii „livresc” „prețios”. Mie mi s-a părut o poantă al dracului de bună.
Ce-i drept, sînt obosit, iar simțul umorului mi-o fi plecat deja-n concediu pe veșnicele plaiuri ale vînătorii.
A, și încă ceva. Nu am o părere bună despre oamenii care se iau prea mult în serios. Zic și eu așa, ca opinia publică.
Stimabile Dimulescu, părerile dumitale despre oameni mă-nteresează fix cât m-a-nteresat şi părerea lu’ Mihai1 despre semantica pulii.
Cu tot respectul, comentariul dumitale este pe lîngă subiect.
Da.
Sănătate şi vîrtute!
eh… auzisem io că pula-ncinge spiritu’, da’ nici aşa…
Corect scris/citit/vorbit/auzit este: de-a-mpulea
Conform cărei norme?
@dex: de unde, doamne iarta-ma, vine „m” -ul ala din ”de-a-mpulea” ta??? Asa il auzi tu la tine in cap, nu?Imi place aia cu cititorii mai inteligenti decat ei insisi… Va demonstreaza femeia, va aduce argumente si voi continuati sa zaceti in prostie! Socant de-a dreptul! Plus „de-a-mpulea”!
si de-a-n pixulea, pronuntat deampixulea, de unde vine?
De la pixulul albastru.