Îmi picară ochii zilele trecute pe-un cv de piariţă din agenţie de piarişti sau publicitari sau ce-or fi ei de la mă-sa şi de la tac-su.
Duduca (PR & Account Manager) zice-aşa:
Ocupand, in fond, doua pozitii: PR si Account Manager, responsabilitatile mele includ:
[…]
In calitate de Account Manager reprezint interfata agentiei cu ai sai clienti.
Cu ai săi clienţi, mă-nţelegi. Că duduca PR şi Account manager aşa ştie ea, că dacă ai c- urmat de c- rezultă cacofonie, despre care noi într-a cincea am învăţat că-i câh, deci când ne-am făcut mari o evităm – şi nu cu „virgulă care”, ca peizanii fals intelectuali, ci cu tehnici sofisticate de stâlcire a limbii fireşti.
Mă-ntreb: pe „mănâncă cu copiii” cum l-ar răstălmăci?! Sau pe „joacă cu cărţile pe masă”.
Of.
Copii, să ne calmăm cu cacofobia asta!
diacritica 
In fluxul sonor, evitam cacofonia printr-o suprapunere a celor doi „c” rezultand doar unul. Un exemplu este vechea melodie a Ioanei Radu cu versul : „Piatra piatra de e piatra/[…]
O calca calu’ si-o crapa”….etc….etc…
La niciun interpret de renume care a cantat aceasta piesa nu s-a auzit cacofonia (dealtfel suoaratoare)….In mod maiestrit, ei au eludat pe unul dintre cei doi „c”. Dar sunt atatea prenume care incep cu „C”….
Cacofobia este unul din ofurile mele cele mai mari cînd mă gîndesc la biata limbă română. Ultima dată chiar mi-am amenințat studenții din Romnânia că-i ard la notă dacă vad „ca și” in loc de „ca”. (Mă întreb dacă nu va și rămîne ultima dată.)
Excelent exemplul cu „piatra piatră”, mulțumesc!
„In calitate de Account Manager reprezint interfata agentiei cu ai sai clienti.”
Oameni buni, iată ce înseamnă să nu scrii cu diacritice : noi, ăștia care nu știm ce-i o „interfaţă” (eu știu ca e limita dintre analog/digital), credem că este vorba de o fată de la „Inter” care îi are pe…”ai săi clienți” … Ţin să fie-ţin să fie ? 🙂 Dar …preţul ? Hein….preţul ?….
Pe ejobs mai bine scrii fără diacritice, că iese o vomă. 🙂
Ca la unele subtitrari de filme….
…sau ca pe unele promptere.
a surprins cineva momentul de glorie al Mirelei Vaşadi cu „Viziuni flămânde”?
oarecum la subiect totuşi:
eu mărturisesc că am o fobie cu ‘ligamentele anatomice’ şi nu mă pot împiedica de la enervări, deşi ştiu că de multe ori n-ai ce le face. nu ştiu cum să-mi tratez nervu’ ăsta, bănuiesc că_cu multă răbdare. 😀
Tocmai știind (de pe vremea cînd chiar eram inginer) ce e aia, eu foarte tare mă întreb cum poate cineva să reprezinte o interfață. Atunci feciorul e un stupid.
INTERFÁȚĂ s. f. (< engl., fr. interface)
1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic.
2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli.
3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele.
Adica “interfaţa” e o frontiera, suprafata de separare, granita, vama, pirleaz. Analog/digital e la fel de relevant ca fată de la “Inter”.
Ha?! 😀
da… aşa m-am gîndit că poate avea textul scris pe prompter fără diacritice… 😀
desigur, mai există şi varianta în care era scris cu diacritice, după ce fusese „documentat” de pe net din surse fără…
@Marco Polo
Explica te rog mai clar pa care c il eluda maiestrit si ce se mai intelegea din text ?
O calca alu’ si-o crapa…?
O cala calu’ si-o crapa…?
Ca cam asa ar trebui , nu ?
În tempo rapid poa’ să sune cam aşa: o calc’ calu’. Iar din cei doi c în pronunţie rezultă unul singur.
@crisuadi :
Cel mai bun exemplu (si usor de gasit) e : Maria Dragomiroiu – „Piatra, piatra”
Mai sunt si alte exemple in care este atenuata aceasta „invecinare” sau „alaturare” de „c”-uri….Vezi la Gica Petrescu, la Ion Ghitulescu si chiar la Lică Militaru.Ei il pronunta pe cel de-al doilea „c” cu jumate de gura sau …”voalat”….Oricum, nu deranjeaza urechea si se si intelege cuvantul….