După cum ştim noi, canonu’ gramatical actual (nu numa’ DOOM2, ci şi Ştefania Popescu, îmi pare) ‘ce că tre’ să zicem „un prieten de-ai mei”, „o prietenă de-ale mele”.
Bun.
Atuncea Atunci de ce zicem „e de-al casei„?
Ăăăă?
Mi-a sărit în ochi reclama la OBI azi-dimineaţă în (de fapt din) autobuz, şi pe mine neliniştile astea ortografice mă frământă inclusiv în avtobuz în drum spre serviciu.
Prin urmare: conform canonului, ar trebui să fie „Obi. De-ai casei”?!
Cu această ocazie, explicaţiunea lui Sendy de aici îmi pare, o dată în plus, coerentă şi logică.
cred că în această structură „de” nu provinde deloc din „dintre”. Eu cred că în expresia „un prieten de-al meu”, „de” provine dintr-un „de” cu funcţie relativă (după cum menţionează [DER] „Dicţionarul etimologic român”, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966, la punctul 15 al articolului „de” ca prepoziţie, v. dexonline.ro), aşa cum ar fi în expresia: „era un om de avea o rană” (un citat din Dosoftei, după cum este prezentat în DER).
Aşadar, expresia extinsă ar fi : „un prieten care este al meu”!
Un prieten de-i al meu. Obi, (ăla) de-i al casei.
Nu?
diacritica 
Şi mie îmi place explicaţia lui Sendy, e logică şi de bun-simţ. Votez pentru Obi, de-al casei 😀
Foarte clompicat. Pe asta cu „prieten de-ai mei” o ştiam de mult (şi e foarte derutantă – mulţi o consideră greşeală), da’ înţelesesem (parcă tot de pe site-ul tău?!) că ultimul DOOM acceptă „de-al”-ul. 🙂 Sau am visat?! 🙂
Imi aduc aminte ca am citit la un moment dat ca „de-al casei” ar fi acceptat in DOOM 2… nu sunt acasa acum si nu pot verifica, din pacate.
Am zis pe undeva că-mi pare că DOOM2 acceptă „de-al”, da’ cred c-am greşit. În DOOM2 e numai un prieten de-ai mei, o prietenă de-ale mele. Cred că am scris un articol pe temă mai demult.
doamne, ce pot sa mai inventeze, nu care cumva sa fie simplu, ci cit mai complicat!!
cum […] […] sa zici ‘o prietena de-ale mele’, HELLO?!?
se verifica zicala aia cu unde-i multa minte, e si prostie….
Iată o precizare din DOOM2 (la pag. XCIII):
„În construcţia cu prepoziţia de (care şi-a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul „de felul”) + prenume posesiv, norma actuală admite atât pluralul, cât şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă de-ale mele/de-a mea.
Aşadar, le acceptă pe amândouă.
Eu am DOOM-ul în pdf (vezi aici), şi la rubrica „de-al” nu pomeneşte nimic de „de-al casei”.
Aha, deci la un moment dat citisem ceva, da’ p-ormă am uitat. Desigur.
În dicţionarul propriu-zis pomenesc numai de „de-ai/de-ale”.
Aha, deci n-am visat! 🙂
Ei, după cum ştim, DOOM2-ul e plin de contradicţii – în paginile de început se indică ceva, în dicţionar altceva… rămâne să dăm cu banul. Eu prefer, în acest caz, să nu mă iau după dicţionarul care dă doar de-ai/de-ale, că doar au încadrat informaţia citată în chenar, deci e important! (bun criteriu, ştiu)
N-am prea răsfoit paginile de la început; când e de la o adică, mă ostenesc cu alea din Gramatica Academiei. Dătătoare de bătăi de cap, de altminteri. (Deşi lucrez cu gramatica aia pe masă, tot nu i-am prins şpilu’, ca să mă orientez mai uşor printr-însa.)
E o discuţie mai largă la pp. 30-35 aici (în engleză, totuşi):
Dă clic pentru a accesa Genitives_nov2009.pdf
Interesantă chestia aia, Beranger. Tre’ să-mi fac timp s-o studiez.
Observ că acest gen de controverse provoacă discuții aprinse și mă simt vinovat într-un fel că v-am atras atenția in acel post.
Propun să eliminăm particula „de” din aceste construcții și toată lumea va fi mulțumită! 🙂
Cred că te gâdili mai tare decât e cazul. 🙂
Discuţia despre de-al/de-ai e veche pe aici. Am reluat-o azi din cauză de afiş OBI şi „de-al casei”.
Nasha, uite ce retinusem io:
Un prieten de-al meu = un prieten al meu
Un prieten de-ai mei – un prieten dintre ai mei
Banuiesc ca diferea si locul/modalitatea in care se foloseau acestea. Si repet, romana e grea, pe bune.
Canonu’ zice că un prieten de-al meu vine de fapt de la un prieten dintre ai mei, deci corect e un prieten de-ai mei.
Între timp au acceptat cu juma’ de gură şi un prieten de-al meu.
Explicaţia cu un prieten de-i al meu îmi pare cea mai în acord cu logica mea de vorbitor nativ.
S-ar zice că nu e chiar rău la de-al cu de-alde obi.
Stau şi mă-ntreb – or fi ştiut oamenii că-i variantă acceptată sau e ortografie la plesneală? Sau – parcă mai plauzibil – nici nu şi-au pus vreodată problema?
Presupun că nu şi-au pus problema. Nici eu, până azi, nu m-am gândit dacă nu cumva ar trebui să zic „un om de-ai casei”.
Ah scuze dar urmăresc acest blog doar de vreo două săptămâni.
Ce plăcut e când nu vrei să-ţi schimbi ticurile verbale şi, dintr-o dată, apare un argument perfect valid, care zice că e corect cum vorbeşti tu, nu cum vor ei să vorbeşti. Nu găseşti pe undeva şi un punct de vedere logic pro-„cireşe”? 🙂
Pro „cireşi”, you mean? 🙂
Argumentul ultim e că uzu’, pân’ la urmă, bate întotdeauna norma. Norma se zbate ce se zbate, mai scoate Academia o gramatică şi diacritica paloşu’, da’ pân’ la urmă, urma-urmelor, uzul bate norma. Aea e. Nu acu’, nu mâine, nici peste 10 ani, da-ntr-un târziu…
Eu asa stiu, si asa spun:
Un prieten de-al meu (adica prietenul este al meu) si niste prieteni de-ai mei (adica prietenii sint ai mei).
La fel, o prietena de-a mea … etc.
Ma doare fix in pix de DOOM-ul acela al oricitulea vrea el sa fie…
Asa m-a invatat pe mine Matilda Ionescu si Lungu Vasile.
Asta e, si gata !!!
Sint „in asentimentul” lui als. Unde-i minte multa e si prostie multa.
Presupun că şi ăia care zic „măsurile care le-a luat guvernul” tot după principiul ăsta se ghidează.
Nu prea cred ca exista echivalenta intre cele doua exprimari. Aia (sic volo) n-au invatat la scoala asa de la susnumitii profesori. Si nici nu a fost considerat corect asa in ultimii 50 de ani.
Stiu din „Gramatica Academiei”, editia 1970, paraca, aceea brosata in doua volume, de culoare gri.
Ba da, că e una singură. Exprimarea.
„Eu aşa ştiu, aşa spun.”.
cred ca in nicio limba din lume nu se-ntimpla aceasta ‘updatare’ continua IN SENSUL COMPLICARII; se-ntimpla, cum e si normal, in sensul simplificarii (imbogatirii vocabularului etc). eu cred ca o limba este vie si are sanse sa ramina asa atunci cind face aceste 2 lucruri de bun-simt: simplifica regulile & isi imbogateste vocabularul.
e absurd sa trebuiasca (e corect ‘trebuiasca’?! sau l-au schimbatara si pe asta??) sa ma uit tot timpul in ‘doom’ (care stim ce inseamna in engleza :P) ca sa vad daca regulile care erau valabile acum patruj’de ani, cind am invatat eu, n-au fost cumva modificate…
ca si chestia cu î din a, pe care n-am de gind s-o implementez nici cu ghilotina deasupra capului!
ei schimba regulile, ei sa le foloseasca, screw them
Chestia asta cu „un prieten de-ai mei” nu e nouă. Nou e faptul că, aşa cum zice oompa mai sus, în partea de teorie DOOM-ul spune clar că acceptă şi „un prieten de-al meu”, cum zice toată lumea. Pentru că, aşa cum ziceam, până la urmă uzul bate norma (ceea ce, evident, nu-nseamnă că putem să nu ne mai conformăm normei în vigoare).
Acu’, toată lumea îl ia în braţe pe „un prieten de-al meu”, cu argumentul că aşa zice toată lumea. Dar când e vorba de alte „uzuri” populare pe care DOOM2 le introduce în normă, tot omu’ cu şcoală se revoltă – că nu-i corect, domn’e, nu-i corect, se duce dracu’ limba română!, iar ăia de făcură DOOMu se află-n treabă şi scot o idioţie ca să justifice nişte bani!
Mă enervează măsura asta dublă (şi am de gând să fac articol despre). Omu’ cu şcoală n-are probleme dacă DOOMu’ acceptă, mai nou, greşelile pe care el, omu’ cu şcoală, le face dintotdeauna (că limba e-n continuă evoluţie, na! – argument foarte corect), dar se opăreşte urgent dacă DOOMu’ acceptă, mai nou, greşelile omului fără şcoală (caz în care argumentu’ cu evoluţia limbii nu mai ţine – se peizănează limba, mă-nţelegi!).
Asta mă ‘nervează.
(Nu că DOOMu’ ar fi vreun model de dicţionar, nici pe departe. Dar socot că oamenii ăia de-l făcură şi-au făcut meseria onest, chiar dacă unele chestii mă enervează.)
Felicitări! Un blog de mare utilitate.
Văd adesea scris: „cel de-Al Doilea Război Mondial”. Eram obişnuit cu „al”.
Care-i varianta corectă?
Cel al Doilea Război Mondial, adică?!
Esti un frustrat agramat de-ai blogosferei. Felicitari. In curand poate o sa ajungi sa sustii versiunea „succesuri” si sa o dai exemplu pe domnisoara „stim noi care”.
Și lingviștii se contrazic pe subiectul acesta… http://www.estiroman.com/2011/04/07/lupta-dintre-al-si-de-al/#more-506. Sunt corecte amândouă, DOOM 2 le acceptă, iar majoritatea fac lobby pentru de-al meu. eu aș opta pentru „un prieten de-ai mei”. Mi se pare ca sensul este de fiecare data „dintre ai mei”, caci daca as avea un singur prieten, as folosi „un prieten al meu” sau „prietenul meu”. In cazul constructiei „un prieten de-ai mei”, cred că e vorba de un articol partitiv. Iar dacă există mai multe părți dintre care eu indic una singură, atunci mi se pare firesc sa folosesc pluralul. Nu pentru a complica limba, ci pentru a respecta o normă care, mai nou, a fost învinsă de uz. Cât timp nu se interzice „un prieten de-ai mei”, eu îl voi folosi…și poate și după ce se interzice…
Eşti Român, mai uşor cu spamu’, că acuşica ajungi la spam.
nicio problemă, nu mă deranjează să nu mai pun link-urile dacă le consideri spam. deși vezi și tu că articolele la care fac referire sunt la subiect… mi se părea interesant să văd cum se raportează și alții la subiectele pe care le aleg, de aceea intram și pe site-ul tău. dar de acum mă abțin de la comentarii.
Atâta vreme cât comentezi doar ca să-ţi laşi linkurile proprii, indiferent că la subiect au ba, se cheamă spam.
Cum se raportează alţii la subiectele tale vezi pe blogul tău, aşa cum eu văd pe blogul meu, fără să presar linkuri precum presară peştii lapţi.
Mulţumesc.
Poate m-am înșelat eu crezând că Internetul înseamnă interactivitate. Mă gândeam chiar la un schimb de link-uri pt blogroll. Prost gândit :)) În fine. Scuze pentru deranj. Succes în continuare la ceea ce faci. Te rog nu mai publica acest comentariu, n-are rost.
2005 DOOM editia a II-a, pag. XCIII 6.5.4! Pronumele si adjectivul pronominal
In constructia cu prepozitia „de” (care si-a pierdut sensul partitiv, dobandind sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actuala admite atat pluralul, cat si singularul:
! un prieten de-ai mei/de-al meu,
! o prietena de-ale mele/de-a mea.
Da, bre, ştiu, au fost nişte milioane de discuţiuni p-aicea. Inclusiv poza din DOOM, la un moment dat.
Bine, bre. Citind explicatia ta (top), nu se intelegea asta, dar am vazut pana la urma si comentariul cu pricina. Senchiu.