O imperie – două imperii.
La Tuşnad a plouat, miroase frumos, se ridică fuioare de pe munţi, Oltul zgomoteşte la 20 de metri sub geam. Moara La Făgădău – unul dintre cele mai bune locuri de cazare din Tuşnad, după mine. Mai scump decât media, dar foarte frumos, foarte liniştit şi un domn Donat foarte amabil. (Şi da, aflaţi că-n plin ţinut secuiesc n-a făcut nimeni talente la magazin sau la restaurant că nu pricepe / nu vorbeşte româneşte. Chiar şi pe stradă, dacă-ntrebi în română unde-i moara La Făgădău, îţi explică în română, fiecare cât se pricepe. Că mai stâlcesc româna sau că pe saiturile lor scrie uneori câteva metrii?… Asta-i clar dovadă de românitate verde, după cum am văzut noi aici în doi ani jumate.)
Dacă eşti, ca vecinii noştri de pensiune, un orăşean chitit pe băut bere şi jucat table până la patru dimineaţa, cu atât mai mult o să-ţi placă la Făgădău – că locul e departe de centru şi ca să ieşi tre’ să-ţi iei inima-n dinţi şi să urci un deal, aşa că mai bine stai tot uichendu-n casă, nu?…
diacritica 
„…-n plin ţinut secuiesc n-a făcut nimeni talente la magazin sau la restaurant că nu pricepe / nu vorbeşte româneşte.”
Asta IN STATIUNE – unde pricipala „industrie” a zonei este turismul, si unde ungurii „bastinasi” ori nu prea vin, ori vin pe principiu de cumetrie, ca sa stea mai mult „pe gratis” iar ungurii din „patria lor muma” sunt rari ca porumbul pe vremea odiosinistrei dictaturi, asadar nu ramane decat sa atraga turistii „majoritari”.
IA incearca mata si du-te „trei sate” (vreo suta – doua de kilometri) mai „la deal” sau mai „la vale”, si-ntr-un sat oarecare, „la nimereala”, intra la „comparativa” sa cumperi o paine si-un kil de ceapa.
Te rog sa ma crezi ca eu sunt banatean, si termenul de „toleranta interetnica” a trebuit (in pre-pubertate) sa-mi fie explicat, caci eu nu stiam vreun ALT fel de relatii: in copilaria mea fusese cat se poate de normal ca „gasca” de copii din care faceam parte sa fi fost constituita (pe criterii de vecinatate) din vreo sase-sapte romani, doi unguri, un neamt (schwab) si inca un neamt (sas) „imigrat” de pe langa Hermannstadt (ulterior am aflat ca respectivul oras se mai numeste si Sibiu!), doi tigani (frati), doi turcaleti (!) (raritate in Timisoara, da’ asa s-a nimerit) (frati si ei), un sarb, un evreu maghiar si un evreu-evreu… (Nu mai tin minte cu exactitate compozitia gastii – ma cam lasa memoria – or mai fi fost si altii; da’ de astia imi aduc aminte (individual de fiecare) cu pregnanta – si ZAU ca dintre toti NU de romani (de toti) imi face cea mai mare placere sa-mi amintesc (retrospectiv), prin prisma a ceea ce acuma numesc „calitate umana”…
Te rog sa ma crezi ca am avut o surpriza FOARTE neplacuta cand (in „regiunea Mures autonoma maghiara” de atunci) in timpul unui periplu prin tara cu parintii (cu motocicleta cu atas) (avand varsta de 14-15 ani) am fost tratat (explicit, NU implicit) ca un gunoi, „budos olah” („valah imputit”) si (TOT acolo, NU in regiunile sasesti) drept „valachisches zigeuner” (de catre sasi localnici), si – atunci cand am intrat sa cumpar o paine – vanzatoarea s-a uitat PRIN mine si discuta (in maghiara) cu clientul localnic (maghiar) din spatele meu, de parca n-as fi fost prezent INTRE ei. (O DATA am inteles – o fi fost cine-stie-CE urgenta – da’ atitudinea s-a repetat cu INCA DOI clienti care urmau dupa cel care statuse chiar in spatele meu.)
Sa lasam subiectul, ca ma enervez (acuma) de pomana…
S-or mai fi schimbat oareşicâteva lucruri de când aveai tu 15 ani şi până azi.
Şi be: există unguri tâmpiţi, aşa cum există români tâmpiţi.
Eu as fi de principiul „carpe diem” : sa ne bucuram cat mai mult de sejurul respectiv si sa uitam de toate relele si mai ales de faptul ca ieri a fost 4 iunie si ca iar s-a contestat „Trianon”-ul nu numai in….”Trei-Scaune” ci in toate cele…”64″ ! Dar nu toti stim ce inseamna „carpe diem”….Din pacate….
(Salutari din….”Regat”! 🙂 )
La Tuşnad n-a contestat nimeni nimic. De 4 iunie la Tuşnad a-nceput semimaratonul de la Tuşnad (pân’ la Sfânta Ana), la care a participat şi fratele nostru diacritic.
Nici la Bixad, alăturea, nu contesta nimeni nimic, oamenii îşi vedeau de treburile lor.
Abia seara la teveu am văzut că s-ar fi contestat blabla. Cred că mai ales la teveu s-a contestat. Oamenii locului, majoritatea, erau prea ocupaţi să trăiască.
@ diacritica : semimaratonul […] la care a participat şi fratele nostru diacritic.
Da, cred ca l-am gasit chiar in patria „Marathon”-ului : http://diakritikos.wordpress.com/ 🙂 Sa fie „pace (si) sub maslini” !
Eu am fost la Tuşnad acum 3 ani şi am întâlnit şi o vânzătoare care (se făcea că) nu ştia română. Dar a fost o excepţie.
Simpatic a fost însă că în campingul unde stăteam (situat chiar lângă o pădure) erau lipite pe copaci nişte afişe pe care scria ceva numai în maghiară şi cu trei semne de exclamare. N-am dat atenţie, dar în noaptea următoare ghici pe cine am văzut scormonind în pubela de la gardul cu pădurea: doi pui de urs 🙂 pe urmă am aflat că într-adevăr pe afişe scria „Atenţie la urşi!”, dar nu s-au gândit să traducă şi în română (nu că ne-ar fi ajutat cu ceva).
Provincia din Imperia oppure Imperia citta’?
„Dar nu toti stim ce inseamna “carpe diem”….Din pacate….”
Ba chiar si dintre cei care or mai fi stiind mai suntem unii care NU MAI SUNT IN STARE sa se bucure de clipa prezenta (nici chiar daca /atunci cand ar avea atat motive cat si posibilitatea)…
E firesc ca „ziarista” aia să ierte greşelile de limbă ale ungurilor, dacă nici ea nu ştie bine româneşte. Imperia…, zgomoteşte… 😦
ahahhahhahhahha bah hiic tore, geaba ai copilarit tu multietnic ca heducatia pin´la urma tot aia patriotarda e. Se vede ca nu te´au invatat sa nu´ti intinzi polutia mai mult decit e cearsafu´. Asa, daca m´as apuca si io sa desfasor trauma cauzata de conationalii tai muuult mai analafabeti si agramati decit mine insumi….hai silabiseste dupa mine kérek széppen kenyeret! :o))))