„A trebui” şi conjugarea dumisale

Conform DOOM 2005:

La prezent e trebuie şi atât:

eu trebuie să fac
tu trebuie să faci
el trebuie să facă
noi trebuie să facem
voi trebuie să faceţi
ei trebuie să facă

La imperfect: trebuiau.

eu trebuia să fac
tu trebuia să faci
el trebuia să facă
noi trebuia să facem
voi trebuia să faceţi
ei trebuiau să facă

La viitor: vor trebui.

eu va trebui să fac
tu va trebui să faci
el va trebui să facă
noi va trebui să facem
voi va trebui să faceţi
ei vor trebui să facă

Conform pozei ataşate (mulţumesc, Adrian!)

DOOM 2005

Nu am Gramatica Academiei la-ndemână, ca să dau citat exact, dar am citit de curând cum că acceptă şi ei au trebuit, pentru că nevoia de acord după persoană şi număr e prea mare, iar ei a trebuit e perceput ca dezacord. Şi că ar trebui zis mai degrabă a trebuit ca ei să…

Dacă mi-aduc aminte, revin cu citat.

Şi, da, a trebui, va trebui, ar trebui se scriu întotdeauna cu un singur i.

26 de gânduri despre „„A trebui” şi conjugarea dumisale

  1. Şi nici „vor trebui”.
    Am căutat de-am înnebunit în seara asta fragmentul din GA de care zic în articol. Nu l-am mai găsit. Asta-i una dintre fazele când GA mă enrvează de mor. Nu-nţeleg şi pace logica după care-i structurată, să pot căuta şi eu ca omu’.

  2. înţeleg că de fapt s-a făcut conjugarea pentru verbul „a face”, „a trebui” fiind impersonal.

    îmi place soluţia „a trebuit ca ei să…”

  3. Păi de conjugat, întotdeauna e conjugat verbul care-i subordonat lui „a trebui”. În „eu trebuie / a trebuit să fac”, conjugat e „să fac”: „eu (trebuie / a trebuit) să fac”. Adică „eu” de „să fac” ţine, nu de „a trebui”.
    În „a trebuit ca eu să fac / ca ei să facă” e doar mai explicit raportul ăsta (că pronumele e subiect pentru „a face”, nu pentru „a trebui”).

  4. Nu ştiu dacă ai mai găsit în GA chestia cu acordul la pers. a III-a…
    Cred că e vorba de pag. 245 vol I.

  5. Dacă vrei să cauţi altceva, poţi încerca cu „Indice de cuvinte şi de afixe lexicale” de la pag. 555 vol II, unde ai referinţe inclusiv pentru vol. I. Cred că e mai simplu decât să încerci să pătrunzi logica în care e structurată GA.

  6. Ar fi trebuit să specific şi ediţia… e vorba de ediţia din 1965… 😦

  7. Mulţumesc. Cartea aia e la „biblioteca de ortografie”, da’ uitasem de ea.
    Numa’ nu-nţeleg cum e chestia asta:

    Ca şi în cazul precedent, la prezent verbul nu se acordă formal cu subiectul, dar la viitor sau la trecut, acordul este marcat:
    Ei vor trebui să plătească o despăgubire.
    Ei au trebuit să plătească o despăgubire.

    Cum să se acorde cu subiectul?!! Ce, zic „voi aţi trebuit să plătiţi”?!! Îmi pare defectuoasă formularea aia, sau cel puţin incompletă.

  8. „impersonal/unipersonal”, cre’ că aşa-l caracterizează ‘dogma’ peste tot. 😀

  9. şi pe-a mea la fel, ce să zic…
    da’ pe vremea mea şi fierăstrăul era făr’de-un dinte, şi cireşele erau fructe, nu copac, şi prima clasă era clasa-ntîi, şi…

  10. Chiar aseara am auzit formularea:”eu trebuiesc”. Pe TV.
    Am facut si eu o „fobie”.
    Stau cu urechile ciulite ca sa sesizez greseli, apoi, vin la tine pe blog ca sa disecam problema…

  11. Pana la urma, cum e corect: lucrurile care-mi trebuie sau lucrurile care-mi trebuiesc?

  12. Mda, imi cer scuze, nu accesasem acel link. Oricum, tot exista o urma de ambiguitate cu privire la acest verb, dupa cum ai mentionat si tu: ei vor trebui sa/ ei au trebuit sa etc. In fine, daca raspunsul va include alte trimiteri neurofiziologice, prefer „tacerea”.

  13. Drăgălaşo, dacă e trebuie sau trebuiesc, scrie clar pă primu’ rând dă mai sus.
    Faci bine că taci, ceea ce-ţi dorim în continuare.

Comentariile nu închise.