Ca urmare a discuţiilor recurente pe temă:
Cearceaf şi cearşaf.
(Poza din DOOM 2005. Thanks, Adrian.)
Cearceaf sau cearşaf?
6 gânduri despre „Cearceaf sau cearşaf?”
Comentariile nu închise.
Ca urmare a discuţiilor recurente pe temă:
Cearceaf şi cearşaf.
(Poza din DOOM 2005. Thanks, Adrian.)
Comentariile nu închise.
diacritica 
Este o prostie introducerea lui „cearceaf”. Făcută pentru a-i scoate „pă” bucureşteni. Mai era una : chiftie şi piftie. Şi încă una şi mai tare „Fatăăă, am mâncat PIŞCĂ”
Sula nu are nimic de-a face cu prefectura.
„Pă” nu are legătură cu „cearceaf”, a fost doar o ironie fină.
Repet: sula cearceafului nu are nici o legătură cu prefectura bucureștenilor.
Iar ironiile fine n-au nevoie de ghilimele.
Ba exact de la bucureşteni începe toată chestia. De ce să spunem noi „cearşaf”? Sună moldoveneşte. Mai bine „cearceaf”. Mai bine „piftie”. Mai bine „pişcă”.
Sună a frustrări provinciale, de fapt. Pe care te rog să ți le defulezi în altă parte.
„Bucureştenii” aproape că nu mai există. De 7 ani, de când stau eu în Bucureşti, am întâlnit numai provinciali, majoritatea la prima generaţie de Bucureşti (veniţi la facultate/job în ultimii 20 de ani). Moldoveni, ardeleni, bănăţeni, olteni, dobrogeni. Cu feluri de-a vorbi diferite. În Bucureşti nu se spune „cearceaf”. În Bucureşti se spune „cearceaf” sau „cearşaf”, după cum a învăţat fiecare de la mama lui de-acasă, în funcţie de zonă. Dar, deisgur, ca să ştii chestiile astea tre’ să ai mai mult de 19 ani şi să fi locuit ceva vreme în Bucureşti.
Iar lingviştii de la „Iorgu Iordan”, proveniţi şi ei din zone diferite, au alte criterii când actualizează dicţionarele, nu satisfacţia „bucureştenilor” venetici. Dacă nu le cunoşti, e mai bine să te abţii. Că rişti să debitezi prostii. Cum ai făcut deja, ba chiar ai insistat să le pui în evidenţă.
Şi cu asta încheiem discuţiunea pe temă.