Dom’ Pleşu, săr’mâna, mă scuzaţi că îndrăznesc din nou să vă zic c-aveţi o scamă pe rever.
Dom’ Pleşu, mă scuzaţi, da’ noi acolo scriem (ba chiar şi zicem) aceiaşi, că-s mereu aceiaşi invitaţi.
Dom’ Pleşu, când m-am luat data trecută de scama lu’ matale (alta), o duducă a zis printr-un subsol că io-s tufă şi ţărancă şi nu pricep subtilităţi şi c-acolo e mână de stilist. Dom’ Pleşu, nu zic, o fi fost.
Dom’ Pleşu, mă scuzaţ’, îs în dilemă (nouă): o fi trebşoară stilistică şi asta?!
(Adevărul)
(Corectoru’ e de vină, ştiu. Şi oricum contează ce zici, nu cum zici – şi p-asta o ştiu.)
diacritica 
pai ce vrei? nu poate omul sa faca acelasi greseala de doua ori?! :))))))
Neh, nu-i aceeaşi greşeală. Dilema mea-i aceeaşi.
damn, am vrut sa scriu aceiasi, ca sa fie ironia mai fina, dar merge s-asa 😀
Îmi aduc aminte de un paragraf din Patul lui Procust (chiar pe la început), în care autorul, în notele de subsol, zice ceva de genul că scrierea corectă e treaba profesorilor de română, şi că talentul literar n-are nicio treabă cu scrisul corect. Parafrazez din memorie, nu mai ştiu exact cum suna citatul.
Întotdeauna m-am întrebat dacă e aşa. Dacă în literatură e ca în pictură, talentul să bată oarecum pregătirea ştiinţifică, sau dacă literatura nu e un fel de amor, nu poţi să iubeşti cartea fără să iubeşti cuvintele şi scheletul care le ţine împreună. Deci literatură fără gramatică se poate au ba?
Şi-ar mai fi o mică problemă în acelaşi articol: „răufăcători” se scrie legat, nu „rău făcători”. Dar ce zice, zice bine…
@Maddame
Bre, nu c-aş şti io prea bine cum e cu amoru’, da’ mă gândesc că atunci când îl faci, eşti atent la cum faci, nu?
I mean, degeaba o iubeşte El, scriitoru’, pe Ea, literatura, dac-atunci când va să pună-n practică amoru’ nimereşte niţel p-alăturea cu trupu’ literaturii, carele este limba.
@Răzvan
Sigur, da’ nu despre asta e vorba aici.
Aici de cele mai multe ori e vorba de formă, fiind io superficială şi formală. 😆
Cred că în mintea rău făcătoare a cuiva, aceeaşi se acordă cu echipă. Şi poate că musiu Pleşu dictează, nu se înjoseşte să testiculeze.
Punct lovit. Cum iubim literatura, platonic, de departe, sau şi trupeşte?Căz doar, cujet, amorul platonic se mai poate la clasele generale, dar după o vârstă nu ne mai şade bine.
@Béranger
Să dictezi un articol de vreo 2900 de semne şi să-ţ’ iasă şi bine? Hm. Cre’ că nici domnu’ Pleşu nu-i în stare, mă scuzaţi, domnu’ Pleşu.
Plus că articolul are virgulele la locu’ lor, din câte-am băgat de seamă, deci nu cred să fie scris cu mâna vreunui scrib.
Dacă toţi ar scrie corect, am mai avea blogul diacriticei?
În lipsă de ocupaţie după orele „cap”, diacritica şi-ar pune cizmele roşii, ălea până la cur, ar da ture prin buricul târgului… iar noi rămânem orfani!
Dacă toţi ar scrie corect, diacritica şi-ar face blog gingaş, cu floricele şi muzică şi citate din, appunto, domnu’ Pleşu şi din domnu’ Cărtărescu şi din domnu’ Liiceanu şi din domnu’ Cioran şi din domnu’ Eliade. Plus domnu’ Paler, să nu-l uităm. Şi ar compune ppt-uri gingaşe şi le-ar trimite în lumea largă. Şi poate că-ntre două citate ar băga şi câte-o reţetă de ostropel, spre-un exemplu.
Motto-ul blogului „gingaş” să-l luăm din Grillparzer, asta ca să nu fim xenofobi: „Gândind deştept şi acţionând prost, aşa am păşit prin viaţă”
vezi, de-aia te ubesc eu pe tine!:))
În textul pe care îl reproduci, „autoriul” comite și un pleonasm : „propriile lor opinii”. 🙂
@Maddame
Camil Petrescu evidenţia acolo anticalofilismul – trăsătură a romanului modern. Paragraful expus aici de Diacritica e dintr-un articol de opinie şi nu are nicio scuză pentru forma greşită „aceeaşi”, pentru pleonasmul”propria lor” şi pentru prepoziţia „de” subînţeleasă ( în structura „echipă de moderatoare şi moderatori”).
@diacritica
Azi am descoperit blogul. O să mă ai musafir.
Yo Di,
Carcotaso? Se aude acolo la matalutza? Cand e gata ostropelu’ sa ma inviti si pe mine…;)
@Amorul Maddamei: Autori de talent incontestabil (cel mai simplu exemplu: Caragiale) au folosit greșeli de gramatică și logică în scrierile lor. DAR scopul lor a fost clar. Fără acel scop, deci atunci cînd încape cea mai mică îndoială dacă autorul poate sau nu să scrie într-o limbă impecabilă, s-a terminat și cu arta, și cu filosofia. Chestia asta e valabilă la fel de bine și pentru artiștii moderni care, zice-se, revoluționează formele și tiparele. Vezi Picasso, de exemplu, care a pictat mai întîi clasic; sau Cărtărescu, care a scris și în formă clasică.
@Diacritica: Ai grijă cu ostropelul, să nu te vadă Aristotel.
„că avem o echipă de moderatoare şi moderatori care ard de nerăbdare să ne expună propriile lor opinii şi doctrine”
Di,
„care ard” sau „care arde”? Nu se face acordul cu „echipa”?
vioryny: „o echipă de copii care vorbeşte” sau „o echipă de copii care vorbesc”? 🙂
Cred că poţi face acordul şi cu unul, şi cu ălălalt, depinde după caz.
Hey DI,
„Cred că poţi face acordul şi cu unul, şi cu ălălalt, depinde după caz.”
Crezi? Nu esti „sure”? Please enlighten un biet romanas…
Depinde după caz, cum ţi-am zis. Depinde de vorbitor. Or’cum, ca-n exemplul de mai sus „o echipă de oameni care face” sună cam nasol. Doar în „o echip de oameni care face /vs/ o echip de roboţi care face”. Altminteri, oamenii din echipă fac.
În forma „care ard”, înţeleg că numai moderatorii ard, moderatoarele nu.
Ok Di…astept ostropelu’…;)
Nu știam că „depinde după caz” e corect. Am mai aflat ceva azi.
apropeau de procust, talent literar şi scris corect – dacă talentul ar fi singurul necesar ca să scrii literatură, aş mai înţelege. da’ nu-i, parol.
în rest, ca să-ţi meargă cînd pui în balanţă talentul şi corectitudinea şi vorbeşti cu dispreţ despre a doua, trebuie să fii unul ca_camil. adică să fi pus de fapt suficient preţ pe corectitudine ca să ţi-o fi însuşit zdravăn. 🙂
Nu-i corect.
Of, că nu poate omu’ să facă un spirit de glumă! 🙂
A. Plesu zice prost – si in materie de forma, si de continut, dar nu e musai sa fiti de acord cu aceasta lezare a unei vaci sacre 🙂
No bun, dreptate aveţi voi, că talent fără gramatică nu se cheamă literatură. Dar atunci, mă întreb (şi nu-i nicio urmă de ironie aici, ci o nedumerire care mă urmăreşte încă din vremea când citeam pentru şcoală), care-i faza cu Hortensia Papadat-Bengescu şi ale ei dezacorduri? Cum de a scăpat de oprobiul public, şi chiar mai mult, încă este băgată pe gât pruncilor?
🙂
Mi-ai făcut ziua. N-o să fie niciodată aşa, dar intenţia contează şi ea. Auzi la tine: ppt! Jos pălăria.
@Madamme: pen’că era fomeie. cam singura.
altminteri, nu-i nici primul, nici ultimul scriitor cu probleme de limbă-n care scrie. unii au probleme mai mari, alţii au probleme mai mici. unii sînt deosebit de talentaţi şi reuşesc să scoată la lumină chestii treburi socoteli şi vin nişte redactori după ei care scot şi ei la lumină restul de chestii treburi socoteli si per total iese ceva bun. da’ nu ne-mbătăm cu apă rece, astea-s cazuri rarissime, iar în rest, dacă limbă nu ştii, literatură nu prea scrii, adică poţi să scrii, da’ pierzi, e ca şi cum te-ai face speolog da’ ai avea claustrofobie şi n-ai întra în nimic mai lung de douăzeci de metri.
Păi Hortensia-Papadat Bengescu a scris ceva mai demultişor, când altfel se gătea ostropelu’ !
V-ule, şi totuşi, un redactoraş să-i facă acordul distinsei Papagal-Bengescu nu s-a găsit?
(ca fapt divers, io nu văz de ce-ar fi pleonasm ‘propria lor’, că amintrelea ar fi echivoc, puteau să ne expună şi propriile noastre opinii, cum se-ntîmplă adesea.
sau stimate domnule tată, vă anunţ că eu şi fata dumitale sîntem amanţi încă de vara trecută, din propria ei dorinţă. ia de-l scoate pe ‘ei’ de-aici.
cre’ că se face o confuzie cu ‘şi-a scos propria pălărie din dulap şi şi-a extras propria pisică din pălăria scoasă din dulap’. cred.)
na, acu’ uitai să închid paranteza la final… 😦
La care final? Zi s-o-nchid eu.
Mulţumesc.
Asta urma să zic şi eu. Cred că o să fac articol pe temă.
Redactorii ie şi ei oameni, ca şi scriitorii.
Ş-apoi pe vremea aia or fi fost intimidaţi de doamna HPB.
Sau o fi făcut doamna fo criză, că ăla-i efect stilistic.
🙂
@diacritica: la final după tot, adică după „dulap’. cred.”, că tot comentariul era o paranteză, da’ nu te stresa, dă-l încolo. am văzut că mi-ai pus şi citatul ca lumea unde uitasem să-l fac citat, acu’ n-o să stai după mine să le tot îndrepţi :))
@Madamme: s-o fi găsit redactoraş şi pentru tanti, da’ o fi fost bunicu’ ăluia care mi-a schimbat mie comanditar în comandant. 😀
Hello, carcotasilor, mai luati o pauza…cred ca cuvantul „carcotas” a fost inventat pe blogu’ lu’ madam Di…pai daca si nea Plesu e „comisar” si o comite… ce ar mai fi de adaugat… ca nu suntem perfecti…si asta nu te exclude pe matalutza, lady D…;)
Yep. Atâta doar că eu nu scriu la gazetă și nu-s plătită pentru. Eu fac studii de fezabilitate.
Mie mi-au zis deja unii (pe twitter) că-s fie nesimţită, fie tupeistă, dacă mă leg de Dilema Veche la modu’ cum am făcut-o.
off topic…ce parere ai de intertextualitate? Eu, unul, nu vad nimic rau in asta… dar am zis sa vad ce zice si lady D…
@Maddame,
Pen’că Diacritica n-o să-ţi spună, conform obiceiului ei, de gazdă, de a nu-i corecta pe cei care intră pe blogul ei, o să-ţi fac un pustiu de bine şi o să te trag de mînecă în mod constructiv: corect e OPROBRIU, nu aşa cum ai scris tu, oprobiu, şi cum scriu, din păcate, muuulţi români care n-au studiat franceza mai temeinic, dar nici n-au citit mai atent cuvîntul cînd au dat peste el, sau, pur şi simplu, n-au observat cum se scrie. Am zis! 🙂
Ba, Diacritica spune, chiar dacă e gazdă, dar i-o fi scăpat.
Ba nu, diacritica de cele mai multe ori nu spune, că n-are vreme / chef.
Ioi, Ioana, asa-i! Merci de atentionare. Dar stii ca mi-a scapat din taste, iar nu din creier greseala?
@Maddame,
Mersi „pentru” atenţionare, nu „de” atenţionare! Mulţumim „pentru ceva”, nu „de ceva”.
Şi dă-mi voie să nu cred că ţi-a scăpat din tastatură, fiindcă absolut toţi cei care fac greşeala asta, atunci cînd îi corectezi, îţi spun fix acelaşi lucru: tastatura, bat-o vina! Sorry, nu pot să te cred 🙂 . Dar, or’cum, nu contează pt. tine dacă eu te cred au ba.
Ioană, de când apăruşi mi-aduci aminte de cineva cu IP-uri & stil straniu de asemănătoare şi care, ca şi tine, ţinea morţis s-arate fix pe blogul ăsta că dă p-afară de deşteptăciune. Înţelegem, da’ abţine-te. Pe blogul ăsta io-s singura care are dreptul să fie deşteaptă şi să dea p-afară din această cauză.