Am mai scris, mai scriem, că repetiţia e mama învăţăturii (şi m-am exasperat azi citind prostii):
Se scrie DE ASEMENEA sau DE-ASEMENEA.
Eventual: DE ASEMENI sau DE-ASEMENI.
Niciodată deasemenea, deasemeni, într-un cuvânt.
După cum rezultă din figura 1, de mai jos. (Poză cu DOOM-ul.)
Sa inteleg ca daca scriu „M-am saturat deasemenea de asemenea greseli” comit o greseala, si ca ar fi corect de scris „M-am saturat de asemenea de asemenea greseli”, sau eventual „M-am saturat de asemenea de-asemenea greseli” – sau invers?
(In cazul asta eu raman la scrierea „incorecta”, macar (sper ca) se intelege corect CE anume vreau sa comunic…)
În forma aia oricum sună ca dracu’, indiferent ce-ai vrea să comunici.
Crezusem ca era EVIDENT faptul ca eu in mod INTENTIONAT cautasem o formulare (scurta) care sa includa ambele situatii.
Ideea pe care incercam s-o subliniez este NU rezonanta placuta a formularii, ci faptul ca MIE mi se pare aiurea regula ca locutiunea adverbiala sa se scrie in acelasi fel atunci cand raspunde la intrebarea „CUM m-am saturat?” (cu raspunsul „deasemenea” -> ca in cazul precedent) ca si atunci cand raspunde la intrebarea „De CE anume m-am saturat?” (adica CE anume m-a excedat?), atata vreme cat AVEM la dispozitie (si foarte la-‘ndemana) cele doua forme care sa diferentieze cazurile.