Cum să-ți iei casă

Nu știu voi cum ați făcut când v-ați luat casă, dar eu mi-am luat agent imobiliar. Pe Ramona Ursu, care mi-a fost nu agent imobliar, ci mamă imobliară, vreme de mai bine de șase luni, timp în care m-a dus de mână prin hățișul ăsta, eu neavând altă treabă decât să văd apartamente, să fac nazuri și s-o pun uneori în situații delicate. S-a ocupat de tot, de absolut tot, de la căutare de apartamente, la stabilit întâlniri, tras de mână când prețul cerut era prea mare, chiar dacă mie îmi plăcea apartamentul, verificat acte, negociat preț, negociat precontract în detaliu, verificat contract de vânzare-cumpărare. Eu n-am avut nicio bătaie de cap în procesul ăsta, în afară de căscat gura prin case. M-am lăsat complet pe mâna Ramonei și bine am făcut, că-și știe meseria și o face bine. Am avut un contract de reprezentare exclusivă și am plătit-o cu 3% din prețul apartamentului, pentru cele 6 luni de căutări.
Iar pe lângă mama imobliară am avut și o mamă financiară, pe Elena Tutunaru, broker de credite și asigurări. Mi-a găsit cea mai bună variantă de credit, mi-a căutat bancă care să nu strâmbe din nas văzând că-s angajată la o fundație, iar când am ajuns la bancă fără polița de asigurare pe care mi-o ceruseră (că atunci când am rămas de capul meu, fără Ramona, am feștelit-o și-am uitat – ceea ce cu Ramona nu se întâmpla), a fost de-ajuns un telefon să facă polița pe ultima sută de metri a programului de lucru, apoi a doua zi a dus-o ea personal la bancă, nu m-a pus pe mine pe drumuri. Cu toate astea, nu i-am plătit nimic – pe doamna Tutunaru o plătește banca.

Le recomand pe amândouă cu toată inima.