Cuvântul aduţi nu există, prin urmare nu se scrie în nici un fel – nici corect, nici greşit.
Există însă adu-ţi – care înseamnă adu-ţi ţie, adu lucrurile tale. Ca în:
Adu-ţi aminte! (Adu-ţi aminte (ţie)! /vs/ Adu-mi aminte (mie)!)
Adu-ţi şi copiii! (Adu şi copiii tăi!)
M-ai se scrie m-ai când poţi să-i adaugi în faţă un tu şi poţi continua cu pe mine:
M-ai înnebunit de cap. Tu m-ai înnebunit pe mine de cap. (perfect compus)
M-ai lua cu tine? Tu m-ai lua pe mine cu tine? (condiţional prezent)
M-ai fi luat cu tine? Tu m-ai fi luat pe mine cu tine? (condiţional trecut)
În rest, se scrie mai.
Ia se scrie ia când vine de la a lua. Mai exact:
El ia (ceva, pe cineva) – indicativ prezent.
Ia! Dacă te duci la magazin, ia şi cafea! – imperativ
I-a se scrie i-a când îi poţi adăuga în faţă un el şi poţi continua cu:
– lui/ei: El i-a dat lui/ei.
– pe ei: El i-a luat pe ei.
diacritica 
Ia să vedem pe cine mai critică Dia!
Nah, diacritica nu-i în toane bune de ceva vreme, n-are chef de criticat.
Că diacritica critică numa’ când e în toane bune. 😀
De fapt am încercat să-ţi amintesc încă o situaţie în care se scrie „ia”…
Ei, vezi, cum ziceam, nu-s în toane bune, că nu mă prind. 😀
bravo!
felicitari pentru realizarea tematicii grafiei si a gramaticii.
Mulţumesc.
E hobby-ul meu. 🙂
poate ai timp si de o privire rapida aici http://sportsuceava.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1038:i-a-amploare-miscarea-de-rezistenta-spune-da-pentru-demisia-presedintelui-fc-cetatea-suceava-ciprian-anton&catid=34:cetatea-suceava&Itemid=55
apropo de „ia, i-a”
pai da remus…e ‘i-a amploare demisia’ demisia i’a amploare.ea(demisia) i’a amploare:) nu ai ce corecta la dia,le are:D
eu am pus demisia ca e un cuvant mai scurt:)) era „miscarea de rezistetna” ,dar e tot aia.. i’a amploare „miscarea de rezistenta” .”miscarea de rezistenta” i-a amploare..:)
Mi-ati putea explica in ” (Ia/I-a) sa vad „…cum se scrie corect si care-i explicatia?
E „ia să văd”. „Ia” e interjecţie acolo.
„Ia fi bine”… sau „I-a fi bine” ? Si de ce?
Multumesc.
După tine?…
După mine… „I-a fi bine”, însă fără un argument, o explicaţie, rămân la fel, nesigură.
Ai explicaţia în articolul de mai sus.
Voi citi mai cu atenţie. Mulţumesc.
explicatia pt „ia” , „i-a” este cam ..nesigura
Hy.Ma framanta o neliniste ortografica(si pe mine)…’Unii nici macar nu au sansa sa-si ia\i-a la revedere.(?) dupa contraziceri intense la ordinea zilei,m-am hotarat sa te rog sa (ne)pui punctul pe ‘i’…Multam:).
Să-şi ia … „Ia” în acest caz vine de la verbul „a lua”. Unii = ei să-şi ia. Oare te-am lămurit?
;)multumesc,alina.
„Alina spune (25/09/2011 la 7:00 pm):
“Ia fi bine”… sau “I-a fi bine” ? Si de ce?”
Daca e greseala de tastare si este vorba despre imperativul „Ia fă bine…” (sau despre „Ia fii bine…” – crescuta, simtita etc) atunci „ia” se scrie ca atare si este interjectie.
In caz contrar se scrie „I-a fi bine…” (eu obisnuiesc sa ortografiez – „nelegal” – ” ‘I-‘a fi bine…”), contras (mai mult in limbaj popular) de la „ii va fi bine”.
Parerea mea!
dar o intrebare, se poate?
Cum am scrie ia in urmatorul caz: Dacă nu-i casă străina, i-a? bunelului.
BA AM O ÎNTREBARE.
„Casa i-a bunelului”, de la „îi a”.