Mă frământă chestia asta de-un an de zile, da’ abia azi m-am enervat suficient încât să-ntreb.
Car’ va să zică:
Când fac un screenshoot cu butonu’ print screen, imaginea se salvează automat în format .bmp. Pe care wordpressu’ nu mi-l acceptă, aşa că tre’ să-l transform de fiecare dată în .jpg.
Acu’, întrebarea e: cum fac eu să salvez captura aia direct ca .jpg?
diacritica 
Cu un programel destept care se numeste Jet Screenshot 🙂
La multi ani!
(afaik de la clipboard la WordPress e cale lungă, deci nu pot să-mi dau seama cum de se salvează automat în format BMP, da’ poate îmi scapă mie ceva)
Ecranul e copiat în clipboard ca bitmap, iar Windows folosește BMP pentru bitmaps. So, îți recomand să folosești un program ca IrfanView în care să lipești 😀 imaginea din clipboard și de-acolo să o salvezi în ce format vrei.
Aşa.
N-am priceput nimic. 😀
Evident. 😀
Păi io fac screenshot, mă duc la fişierul unde am capturile pentru diacritica, fac paste, iar imaginea îmi rezultă ca .bmp.
După care tre’ s-o deschid cu paint (că oricum tre’ s-o editez, s-o zmângălesc cu roşu) şi îi zic save as .jpg file.
Şi-mi rezultă în fişierul cu capturi două imagini, una .bmp nezmângălită şi pe care wordpressu’ n-o vede, şi una .jpg înroşită, pe care wordpressu’ mi-o vede şi o încarcă.
Nu c-ar fi o mare chestie, da’ mă gândeam că fac io ceva aiurea, atehnică cum sunt.
Ok, fă paste direct în Paint (sau într-un editor gen IrfanView, că e mai capabil) și salvezi de acolo fișierul în formatul pe care îl vrei.
A, și la mulți ani!
La mulţi ani. Mulţi!!
@diacritica: nu mi-e foarte clar pasul „mă duc la fişierul unde am capturile pentru diacritica, fac paste, iar imaginea îmi rezultă ca .bmp”. Presupun ca te referi la directorul in care tii toate capturile, dar – din cate stiu – Windows-ul nu genereaza fisierul .bmp cand incerci sa faci „paste” intr-un director (si ai o imagine in clipboard).
Procedura mea standard este:
– capturez imaginea (cu PrintScreen)
– pornesc Paint-ul si fac paste
– editez imaginea in pain si-l salvez ca si jpg
Astfel se evita crearea unui fisier secundar.
PS. Am gasit un programel dragut care iti automatizeaza toata procedura: http://www.windowclippings.com/
Cu programul respectiv instalat doar apesi PrintScreen, selectezi zona dorita si iti salveaza in directorul My Documents\Window Clippings (se poate seta si un alt director) in format PNG (care dealtfel e mult mai potrivit pentru capturi de ecrane decat JPG-ul). Daca iti place, sa-mi dai un mail si iti cumpar o licenta pentru ca sunt un mare fan a blog-ului 🙂
Tu faci paste la calculator? Lămuritoarea neliniştilor ortografice şi gramaticale româneşti are Windows şi programe în engleză? Asta e ceva complet neaşteptat.
În fine, revenind la subiect, foloseşte mai degrabă PicPick, îţi permite captura şi editarea imaginii plus salvarea ca JPG, totul complet gratuit şi fără paste.
http://picpick.wiziple.net/download
Nici mie nu mi-e foarte clar, io fac ce-am învăţat de mică, şi anume copy-paste. La faza asta partea cu copy lipseşte, îmi rămâne numai paste-ul. 🙂
Ce mă intrigă e că pe la începuturile blogului ăstuia imaginile se salvau direct .jpg, îmi pare. Şi p-ormă nu s-au mai.
O să fac cum zici.
😀 😀 😀
Se pare că diacritica e pe cale să devină o întreprindere lucrativă. 😀
Da. Că, după cum rezultă din însuşi blogul ăsta, nu fac parte din liga gâtlegău şi nassuflete. 🙂
http://www.aciddu.net/?p=11 😉
p.s. la multi ani!
Tii, aciddu, ce ruşine, nu mi-am făcut lecţiile! Mi-a intrat pe-o ureche şi mi-a ieşit pe ailaltă! 🙂
La mulţi ani!
Unde-i nasufletele Şcolii Ardelene în traducerile de softuri? Să ştiu şi eu, că nu l-am văzut la faţă… O fi oare în cuvintele englezeşti, din care multe-s făcute pe principiul înnodatului de cuvinte, aşa ca pentru nasufletele americănesc (hand+kerchief = handkerchief)?
Cum se face că nimeni nu vede „nasufletele” americăneşti prezente peste tot (inclusiv în softurile în engleză), da’ toată lumea vorbeşte de nasufletele româneşti, care-s mai greu de găsit ca Yeti, da’ provoacă sperieturi groaznice chiar şi-n absenţă? E vorba de o discriminare, de un standard dublu, de o apetenţă selectivă? Adică nasufletele americănesc e frumos mirositor, dar nasufletele românesc pute rău de tot?
Păi atunci pe cine să mai mire că scrisul românesc cu diacritice le pute multora, dar scrisul fără diacritice ca la americani le pare parfum ortografic?
Păi nu-i, asta-i şi ideea.
Am mai discutat cestiunea p-aci: https://diacritica.wordpress.com/2009/12/22/localizari-la-superlativ/.
Adică aşa cum nimănui nu-i trece acuma prin cap să traducă e-mail prin e-scrisoare şi nici pe online prin în linie, tot aşa şi sharingu’ tre’ să rămână sharing, cum îl ştie toate lumea. Şi n-are decât să-şi bată capul Institutul de Lingvistică cu forma care-o să intre în dicţionar. Că o să intre, într-o bună zi.
În fine, io, cînd zic de nassuflete, zic că-i acu’ o modă cu românizarea termenilor, fix pe modelu’ „nu ne mai place cravată, că-i străinească, hai s-o facem gâtlegău„. Şi zic că nu-i cazu’. Şi mai ziceam la fel şi aici.
(Despre nassufleţii americani nu ştiu nimic, că nu-i meseria mea. Nu că limba română ar fi – că nu e. Da’ mă mişc mai uşor printr-însa.)
(Şi, da, repet, astea-s păreri de ortografă neacreditată, că nici măcar diplomă de limbă românească n-am.)
pai o faci bmp, dar, cand sa o salvezi pe PC, te-ntreaba functia „save as” unde vrei sa o salvezi, si are doua drop-down lists, una cu numele minunii, si una cu formatul in care sa o salvezi, pe care il selectezi de la inceput jpg. si iaca.
Nu, chérie, că la atâta mă ducea capu’ şi pe mine. 🙂
Oricum, m-a lămurit Cd-Man (thanks!).
Eu voiam să înţeleg cine „e de vină” pentru faptul că tu nu foloseşti programe traduse, limba română sau traducătorii. Pentru că unii opozanţi ai traducerilor spun că limba română nu e bună deloc pentru softuri şi de aia trebuie ca acestea să fie folosite numai în engleză. În timp ce alţii dau vina pe traducători, pentru că nu fac traduceri pe gustul lor.
Românizarea termenilor nu e deloc o modă, este ceea ce s-a impus din considerente practice ca fiind soluţia cea mai eficientă. Cuvintele lăsate ca în engleză dau o groază de probleme. Tu spui de „sharing” că ar trebui lăsat aşa cum e. Însă asta ar duce la următoarele probleme mari:
1) Lumea nu-l va pronunţa în acelaşi fel.
I se va zice: şaring, şering, sharing, şăring, etc.
2) Lumea nu-l va scrie în acelaşi fel.
Aşa că vor circula în paralel formele: sharingul, sharing-ul, sharează, share-ază.
3) Lumea nu va şti cum să scoată şi să scrie cuvintele derivate.
De exemplu verbul cum ar trebui să fie? A shara, a da share, a face sharing. Şi aici se adaugă din nou treaba cu cratimele, deci iarăşi forme variabile cît cuprinde: A shar-a, shar-ează, share-ază, sharează, shar-aţi, sharaţi, etc. Bineînţeles că asta se aplică şi la alte derivate, de exemplu sharat (share-at, shar-at) sau sharată (share-ată).
Ce am scris mai sus se întîmplă deja cu toate cuvintele englezeşti aflate acum în uz, de exemplu „mouse”, care e scris mouseul, mouse-ul, mousi, mouse-uri, mouse-i, mouşi, etc.
Deci trebuie să intervină pînă la urmă şi viziunea pe termen lung, adică ce se va întîmpla cu româna dacă se bagă deodată atîtea cuvinte englezşti, pe care lumea nu ştie să le scrie şi să le pronunţe? Nu cumva asta va afecta şi limba română? Ba da, dovadă că unii au început să articuleze cuvintele româneşti punîndu-le cratimă la coadă, ca şi cum ar fi nişte cuvinte importate din engleză.
Ţi-am citit interviul, dar părerea mea este că greşeşti cu privire la englezisme. Ele nu pot urma acelaşi curs ca şi turcismele, grecismele sau chiar franţuzismele, pentru că ar trebui să fie adaptate fonetic, adică de exemplu să nu se scrie „sharing”, ci „şaring” sau „şering”, ceea ce nu prea cred că se va întîmpla, mai ales că Academia aparent nu sprijină fonetizarea, ci preluarea ca atare (a se vedea DOOM 2), cu toate problemele de scriere şi pronunţie ce decurg din această decizie.
Despre reclama la Nokia, da, nu e cea mai potrivită alegere a termenului, deşi „sharing” înseamnă de fapt pe româneşte chiar „împărtăşire”, însă nu în sensul religios, ci în acela de a „face parte cu cineva din bunurile proprii”. Însă termenul folosit în aproape toate traducerile de programe este „partajare” (partajează, partajat) care nu creează probleme de scriere sau de vorbire, aşa cum e cazul cu „sharing”. În plus de asta, în cazul lui „partajare” lumea înţelege că e vorba de ceva referitor la părţi, la împărţit, deci cuvîntul românesc e cea mai bună alegere din toate punctele de vedere, inclusiv din acela al păstrării sănătăţii limbii române.
hai mulțani.
a să întrerup cursivitatea discuției ca să răspund la întrebarea din articol. deși e târzior, dă-mi voie să-ți recomand și eu ceva. TinyGrab e o jucărie care, la o combinație de taste, îți transformă mouse-ul într-un cursor cu care poți captura ce zonă din ecran dorești (desenezi un dreptunghi cu „click + drag”) după care îți urcă automat această imagine pe un server și-ți copie adresa în clipboard.
spre exemplu: http://grab.by/1vtC
acum, după mici configurări (simple, de altfel) poți descoperi că acea imagine poate fi salvată într-un anumit folder la tine pe PC (fără să fie nevoie să fie urcată pe net), că poți schimba combinația de taste ce activează cursorul, că mai ai alte combinații de taste pentru a captura automat fereastra activă sau întreg ecranul, precum și alte jucărele 🙂
oricum ar fi, încearcă toate recomandările oamenilor de pe-aici și vezi ce ți se potrivește mai bine.
Nu e de vină nimeni. Sau doar eficienţa businessului. Sau profitul. Sau capitaliştii cei răi.
Am mai zis-o pe aici, o repet – a ţîa oară:
Când a intrat Microsoft pe piaţa românească, volumul de vânzări era prea mic ca să merite (tot din punctul de vedere al businessului) traducerea din start a softurilor. Adică windows-ul să intre direct tradus, cum au făcut pentru pieţele cu volum mare.
Prin urmare, dacă timp de aproape 20 de ani programele au fost în engleză, din motivele de mai sus, terminologia a intrat în engleză. Povestea cu traducerea e de dată recentă, de numai câţiva ani, şi da, când e-mail şi online şi mouse şi site exstă de 20 de ani cu forma şi pronunţarea din engleză, e bizar să te-apuci să le traduci. (Că, nu-aşa, oamenii inteligenţi sunt consecvenţi şi nu-l măsoară pe englezescul „share” cu ocaua mare, cerând traducere pentru el, iar pe tot englezescul „e-mail” cu ocaua mică, acceptând să-l lase aşa cum e. Adică dacă traducere/localizare e să fie, apăi să fie pentru toate englezismele din IT. Şi pentru câinele „e-mail”, şi pentru căţelul „share”. Asta de la „Câinele şi căţelul” – că tot de dublu standard e vorba.)
Părerea mea e că nu greşesc, pentru că nu ai o valoare de adevăr la care să te raportezi şi în funcţie de care să decizi „e corect / e greşit”, cum faci cu 1+1=2.
Părerea mea e că nici nu greşesc, nici nu am dreptate. Părerea mea e că am exprimat o părere şi atât. Cu care poţi să nu fii de acord. Ceea ce nu face ca părerea mea să fie greşită. Atâta vreme cât nu ai standard la care s-o raportezi.
„A împărtăşi” se foloseşte mai mult cu privire la sentimente. A-ţi împărtăşi bucuria, tristeţea, o experienţă. Eu, una, nu am auzit pe nimeni spunând „şi-a împărtăşit banii, averea, bunurile, documentele cu alţii”.
Din fraza asta mie îmi rezultă că englezismele trebuie adaptate „fonetic” (aş zice că nu fonetic; ci pronunţia lor din limba de origine ar trebui adaptată sistemului de scriere românesc), în timp ce cu turcismele, grecismele şi franţuzismele n-a fost cazul. (Că altfel nu văd de ce le pui în opoziţie cu englezismele.)
Conform logicii ăsteia, „trotuar”, „coafor”, „şosea” se scriau aşa în limba lor de origine, şi anume franceza, deci n-a fost nevoie de adaptare.
De asemenea, „cioban”, „geam”, „ciulama” fix aşa se scriau în turcă, nu s-au cerut adaptate.
După cum „a citi” se scria, în slavonă, fix „a citi”, de-asta n-a fost adaptat. La fel şi „ceas”.
Şi „piaţa” în italiană tot „piaţa” se scrie, de-aia n-a fost nevoie de adaptare.
De asemenea, „lider”, în limba lui de origine (oops, engleza!), se scrie „lider”, de-aia nu l-a adaptat nimeni spre folosire tel quel în română. La fel şi „miting”. Spre deosebire de „sharing”, care are defectul că trebuie adaptat.
E evident că toate aceste cuvinte au avut, cum zici, un curs diferit de al lui „sharing”. Acesta trebuie adaptat, spre deosebire de cuvintele de mai sus, care nu au fost adaptate, neavând nevoie de aşa ceva – le-am luat fix cu forma din limba lor.
(Singura deosebire dintre „sharing” şi „coafor” – şi „lider” sau „miting”, de altfel – este că pe tema lui „sharing” e o discuţie cultă, tot vorbitorul de engleză considerându-se îndreptăţit să-şi dea cu părerea, în timp ce „coafor” şi-a văzut de viaţa lui normală de cuvânt, ca toate cuvintele de când s-a inventat româna şi pân’ acu’, şi a intrat în dicţionar când au considerat lingviştii de cuviinţă, în forma în care au considerat lingviştii de cuviinţă.)
Nu zic că tre’ să vorbim englezeşte. Zic numa’ că cuvintele au viaţa lor şi că putem să ne dăm cu fundu’ de pământ cât vrem, ele oricum o să-şi urmeze cursul lor. Nici măcar voinţa Academiei n-o urmează. (Că acu’ 20 de ani voinţa Academiei era că se spune „cireşe” şi „coperte”. Da’ cuvântul „cireşi”, adică fructe, şi cu cuvântul „coperţi” s-au încăpăţânat să-şi vadă de viaţa lor, împotriva voinţei Academiei, aşa că Academia s-a văzut obligată să ia act şi să le accepte.)
De exemplu, pentru „sharing” cred că există deja o masă critică de vorbitori nativi de română care-l folosesc tel quel, aşa că şansele ca o traducere să intre acum în limbă sunt minime. Cum ziceam, la un moment dat Academia va lua act şi-l va include în dicţionar. Probabil la început sub forma „sharing”, iar apoi ar putea urma calea lui „lider”.
Iar termenii care încep să apară acum, în indiferent ce domeniu, da, e altă poveste, pot intra direct traduşi – dacă specialiştii cu pricina se pun de la bun început de acord asupra unei traduceri. Cerând, eventual, şi părerea Institutului de Lingvistică.
@picsel, thanks.
Ceva sau cineva este de vină, pentru că românii sînt un caz aparte în Europa, fiind pe invers atît în ce priveşte folosirea diacriticelor, cît şi în ce priveşte folosirea softurilor în limba oficială a ţării. Tocmai de aia te-am întrebat, de ce nu susţii folosirea limbii române în cazul programelor de calculator, ce anume te deranjează? E o nelămurire cauzată de o contradicţie care mi se pare ciudată, pentru că pe de o parte eşti preocupată de limba română, iar pe de alta o respingi în cazul softurilor. Şi mai ai şi un blog unde înveţi lumea să scrie corect în română. O parte din problemele pe care tu le sesizezi, inclusiv la ziarişti, este cauzată de faptul că mulţi au zilnic în faţa ochilor softuri în engleză, citesc în engleză pe internet, joacă jocuri în engleză, deci e normal să uite regulile de scriere în română, mai ales dacă au terminat liceul şi nici nu citesc literatură sau cărţi în română.
Nu contează atît mărimea iniţială a unei pieţe, cît mai degrabă potenţialul ei. Un produs poate să aibă succes mare într-o ţară cu 20 milioane de locuitori şi să se vîndă în 1 milion de exemplare, iar în acelaşi timp să fie un eşec pe o piaţă de 100 de milioane de oameni, vînzîndu-se doar în 100.000 de exemplare. Legat de traduceri, de localizarea softurilor, asta nu a avut de-a face cu mărimea existentă a unei pieţe, ci tocmai cu potenţialul pieţei respective, din cauză că softurile erau un produs nou, calculatoarele personale luînd avînt odată cu apariţia lui Windows 95 (1995), iar în România odată cu Windows XP (2001). Microsoft a oferit traducere pentru XP încă din 2002, iar pentru Microsoft Office exista deja traducere încă de mai înainte. Deci compania MS nu poate fi acuzată că nu a oferit sistem de operare localizat la timp. Poate fi acuzată doar pentru că a dat traducerile pe mîna unor nepricepuţi şi aceasta a fost una din cauzele pentru care nu au fost adoptate pe scară largă. Dar nu e singura cauză, una şi mai mare este faptul că românilor le place să se dea mari că ştiu engleza, chiar dacă asta nu e complet adevărat, la cei mai mulţi cunoaşterea fiind superficială.
Google a oferit traduceri în română imediat ce compania a decis să-şi localizeze produsele. Nu i-a păsat că în România erau puţini clienţi la vremea respectivă. Pe de altă parte Yahoo nu şi-a tradus softul de mesagerie nici pînă azi, deşi are aproape monopol în România. Adobe însă a tradus Photoshop, deşi probabil că nu are foarte mulţi clienţi plătitori în România şi în plus majoritatea din ei folesesc versiunea în engleză. Nu se poate stabili o regulă după care o companie localizează sau nu produsele sale. Contează şi mărimea pieţei, şi potenţialul şi strategia companiei respective pe plan internaţional.
Terminologia pentru calculatoare n-a intrat direct din engleză, netradusă, au existat mereu cărţi de folosire a calculatoarelor, unde nu s-a folosit niciodată „dă paste” sau alte chestii asemănătoare. Cei care le-au scris sau le-au tradus nu au folosit romgleza în ele, deşi se refereau la softuri în engleză. Termenii erau traduşi în text, ia orice carte de învăţare a folosirii Windows, Office, Photoshop şi te vei convinge. Aceste cărţi s-au vîndut bine, multă lume e familiarizată cu termenii româneşti.
Sigur că „site” există de ceva vreme, dar ce zici de faptul că nici acum lumea nu ştie cum să-l scrie, existînd două variante: „site-uri” şi „siteuri”, exact ca în cazul lui „mouse”. Pînă la urmă ce s-a cîştigat cu asta, un plus de greşeli de ortografie?
Standardul la care se face raportarea este integrarea cuvintelor în limbă, evidenţiată de faptul dacă lumea ştie să le scrie şi să le pronunţe. Grecismele, turcismele şi franţuzismele sînt scrise şi pronunţate bine, în schimb la englezisme lucrurile stau tocmai pe dos, existînd variante diferite de scriere şi pronunţare.
Exagerezi cu „împărtăşirea” Nokia, traducătorii au făcut o greşeală pentru că au căutat într-un singur dicţionar pe internet, unde era doar „împărtăşire”. În alte dicţionare figurează şi „partajare”.
http://www.ro-en.ro/index.php?d=e&q=share
Englezismele le pun în opoziţie cu celelalte străinisme prin faptul că lumea le-a văzut întîi scrise în engleză, nu în formă adaptată. În secolele 17,18,19, lumea nu ştia limbi străine, deci contactul cu cuvintele străine era mai degrabă prin auzire, nu prin vederea lor în formă scrisă, ceea ce a facilitat adaptarea ulterioară la scrierea în română. În plus de asta greaca şi turca nu erau scrise cu alfabet latin, deci e clar că trebuiau adaptate fonetic, n-aveau cum să fie scrise ca în original. Cu franceza treaba a stat la fel, cuvintele au fost românizate pentru că ar fi fost absurd să se încerce preluarea ca în original într-o ţară unde majoritatea populaţiei era analfabetă, deci chiar dacă vedea un cuvînt scris în franceză nu-l înţelegea. Aşa că ideea de a fonetiza franţuzismele a fost genială pentru că atunci cînd lumea a devenit majoritar alfabetizată a putut să le scrie ca pe nişte cuvinte româneşti, ceea ce şi deveniseră de fapt pînă atunci. Englezismele de azi nu au devenit cuvinte româneşti, pentru că nimeni nu poate spune că „mouse” sau „share” sînt cuvinte româneşti. A se compara cu „şofer”, care a devenit la fel de autohton ca „şarpe”, deşi n-are mai mult de 100 de ani de cînd e folosit. Dacă s-ar fi mers pe varianta „chauffeur”, ca la „mouse”, nici azi nu s-ar fi spus că e cuvînt românesc. În plus de asta ar fi apărut problemele cu cratima şi la el, lumea l-ar fi scris cînd „chauffeurul”, cînd „chauffeur-ul”. Ce să mai vorbim de pronunţare, ar fi avut vreo cîteva variante şi ea… Şi cum se făcea verbul, „a chauffa”, chauffează” sau „chauffe-uieşte”? Ar fi fost o groază de probleme, pe care lingviştii de atunci le-au evitat elegant şi hotărît, românizînd franţuzismele.
Cuvintele englezeşti lider, miting, fotbal şi altele au fost românizate cu multă vreme în urmă, 50 de ani sau chiar mai mult. În zilele noastre n-a propus nimeni să fie românizat „share”, eu cel puţin n-am văzut pe nimeni scriind „şer” sau „şar”. Lingviştii de azi nu se compară cu cei din secolul 19 ca atitudine faţă de limba română. Ei sînt mult mai temători să ia decizii şi preferă să meargă pe acelaşi drum cu gloata de engleziţi. Titu Maiorescu şi cei din vremea lui îi ironizau pe franţuziţi, dar azi unii din lingviştii îi ridică în slăvi pe engleziţi prin introducerea de forme aberante în DOOM 2 (1 byte => 2 byţi).
Or avea cuvintele viaţa lor, dar nu le strică o îndrumare pe calea cea bună, pentru că altfel tot oamenii vor avea de suferit, aşa cum se vede azi. Se spune că românii ştiu să scrie cuvintele luate ca atare din engleză, dar forumurile şi blogurile sînt cea mai bună dovadă că nu e aşa, se fac greşeli mari de scriere, ceea ce dovedeşte că adaptarea fonetică rămîne cea mai bună variantă pentru ca lumea să scrie corect în română.
Tu de-abia faci faţă cu blogul la greşelile legate de scrierea unor cuvinte neaoşe. Cred că nici 10 bloguri ca ale tale n-ar putea face faţă dacă s-ar apuca să analizeze cum scriu românii englezismele în momentul de faţă, asta după ani de zile în care au tot văzut softuri în engleză. revenind la „sharing”, n-ai observat că unii scriu „share-ază”, iar alţii „share-uieşte”? În schimb „partajează” are o singură formă, deci e simplu de ţinut minte cum se scrie corect.
Vorbeşti cumva de Institutul de Lingvistică care a dat girul pentru traducerile infecte făcute de Microsoft? Acel institut care şi-a dovedit lipsa de coloană vertebrală lăsîndu-i pe traducătorii angajaţi de MS să mutileze limba română şi să inventeze un nou dialect, româna împiedicată? Acel institut care nu suflă un cuvînt despre scrierea fără diacritice, ba mai mult, ai cărui angajaţi începînd cu directorul scriu fără diacritice? Nu-i mai ia nimeni în seamă, s-au compromis destul.
P.S. Nu se dă nimeni cu fundul de pămînt, din contră, se discută şi se acţionează, aşa cum fac oamenii maturi.
O să-ţi citesc ceilalţi kilometri de comentariu după ce-mi vei spune unde anume am zis că:
a. „nu susţin” folosirea limbii române în cazul softurilor
şi că
b. „resping” limba română în cazul softurilor.
Şi anume cu citat, te rog, şi link.
Şi anume cu citatul exact în care am zis eu fix vorbele astea: „nu susţin limba română” şi „resping limba română” când e vorba de softuri.
Că eu, din câte mi-aduc aminte, am susţinut 3 idei principale:
– cuvintele, străine sau nu, trebuie să-şi urmeze cursul, aşa cum fac de când lumea
– n-are sens să traducem, 20 ans après, străinisme deja intrate în limbă, precum e-mail, mouse şi sharing
– are sens să traducem străinismele care intră acum în uz. (Cu asta mă ocup fix în momentul ăsta. Şi tocmai rumegam ideea unui glosar de termeni în domeniul din care traduc acum – fiind el, domeniul, destul de nou şi deci plin de, desigur, englezisme.)
Având eu deci o memorie selectivă, te rog înc-o dată să-mi specifici unde anume am susţinut cele ce susţii că le-am susţinut.
Restul comentariului tău îl voi citi dup-aia. Căci acum sunt mult prea ocupată să găsesc o versiune românească decentă pentru „stakeholder engagement”.
La uimirea mea faţă de faptul că ai Windows şi programe exclusiv în engleză ai răspuns într-un comentariu că :
„[…] după cum rezultă din însuşi blogul ăsta, nu fac parte din liga gâtlegău şi nassuflete.”
Este o atitudine ironică faţă de programele traduse luate la grămadă şi cred că se poate deduce o respingere voalată a lor prin însuşi faptul că nu le foloseşti, deşi ai putea utiliza programe în română şi pe Windows în engleză.
Nu înţelege din asta că te acuz cumva de „trădare” a limbii, îi dedici destul timp cu blogul de faţă. Însă eu sînt pur şi simplu nedumerit de ce cineva care depune efort pentru promovarea scrierii corecte în română, nu foloseşte româna şi la programele de calculator. E ca un fel de compartimentalizare, adică româna e bună la literatură, la geografie, la medicină, la arhitectură, la artă, dar nu-i bună la informatică, unde multă lume nu-i acordă nici o şansă din start, refuzînd să folosească programele traduse. Ceea ce este ciudat, ţinînd cont de faptul că la telefoanele mobile se foloseşte majoritar româna (dacă e disponibilă), iar traducerile nu sînt prea diferite de cele existente la softuri.
Despre străinismele intrate de 20 de ani, nu e chiar aşa. Se foloseşte şi „poştă electronică” în loc de „e-mail”, se foloseşte şi „maus” în loc de „mouse” (vezi DEX 2005). Dacă ai să încerci programe traduse ai să le întîlneşti. În cazul lui „sharing”, n-ai să întîlneşti însă acest cuvînt în nici o traducere de program sau de sit. De exemplu, Microsoft foloseşte „partajare” şi poţi vedea asta dacă instalezi Windows Vista sau Windows 7. Dar poţi să vezi şi pe internet, mergînd la centrul lor de ajutor în română (adresa prescurtaă de mai jos) :
http://tinyurl.com/partajare-ms
La fel face şi Google. Dacă te duci pe Google.ro şi apeşi în partea de sus a paginii pe „mai mult” şi apoi în meniu pe „Fotografii”, atunci ajungi la o pagină despre softul lor Picasa, unde se spune „Partajaţi fotografii cu prietenii şi familia”.
Chiar şi Nokia foloseşte „partajare” în meniurile şi manualele traduse. Dacă ai să cauţi cu Google „manual de utilizare Nokia N95 română” şi apoi ai să-l descarci, ai să poţi vedea la pagina 94 termenul partajare, ca traducere a lui „sharing”. Reclama cu „împărtăşirea” probabil că a încăput pe mîna unui traducător nefamiliarizat cu terminologia română în cazul softurilor.
Pe mine m-a mirat atitudinea ta şi pentru că folosirea de termeni în engleză într-un text în română duce în mod inevitabil la o limbă profund greşită, romgleza. Dar atîta timp cît utilizatorii de calculatoare nu vor folosi softuri în română se vor expune la astfel de greşeli, pentru că nu poţi folosi „dă copy” şi „fă paste” într-un text în română, este ceva greşit. Şi în plus este şi o complicare inutilă, cuvintele româneşti „copiază” şi „lipeşte” fiind mult mai simple şi mai elegante.
Dacă tu de aici ai tras concluzia că „nu susţii folosirea limbii române în cazul programelor de calculator” şi că „pe de o parte eşti preocupată de limba română, iar pe de alta o respingi în cazul softurilor”, discuţia între mine şi tine pe tema asta este inutilă. Pentru că distanţa dintre ce spun eu şi ce preferi tu să înţelegi din ce spun eu este mult prea mare şi, prin urmare, o comunicare eficientă nu este posibilă.
Auguri!
Pe această cale vă anunţ că am început experimentele cu sugestia lu’ aciddu. Că io am încredere în tot ce-mi zice aciddu în materie de calculatoare. Nu că în ceilalţi n-aş avea, da’ pe aciddu l-am încercat deja. Sugestiile lui, mă rog. 😀
FastStone Capture, de aici:
http://www.aciddu.net/2009/captura-de-ecran-simplu-%C8%99i-comod/
Despre softuri şi limba lor, în continuare:
Reproşuri. Recapitulare.
Neaoşismul pe stil nou
Limba softurilor
Dacă ți-au răspuns cei de mai sus, sorry.
Eu de obicei fac așa:
1. Alt+PrintScreen : pune imaginea in clipboard
2. Deschid mspaint (Win+R, mspaint, enter) :
3. Setez dimensiunile imaginii la 1×1 (ca să nu rămână spațiu alb)
4. Fac paste din clipboard la ce-am capturat la pasul 1
5. Dau „Save As”, scriu numele, dar înainte să dau „OK” am grijă ca la „Save as type” să schimb din BMP în JPG sau PNG, în funcție de nevoi.
Și nu-mi trebuie soft special 🙂
Pt. dimensiunea imaginii (pct 3), eu apăs Control+E.
@Radu, thanks.
Să văd cât mi-e de comod aşa.
Deocamdată am instalat fscapture şi-mi pare super ok.
Doreşti să faci o captură, a întrehului desk, ori a unei zone, cu posibilitatea salvării acesteia în formatul şi extensia dorită?
Nimic mai simplu ! Nu mai folosi PrtSc, caută pe net o mică aplicaţie, denumită MWSnap. Este foarte bună, iar cât timp vei lucra cu ea doar pentru tine, acasă, nu încalci nimic din termenii de utilizare impuşi.
Un mini tutorial despre acest MW Snap, găseşti aici :
http://ghiveci.freeforums.org/post119.html#p119
Personal, cred că este mai bun decât fscapture. Am dreptul de a crede acest lucru, lucrând de ani buni cu MW Snap, nu ?
O zi bună tuturor.