Astăzi cică „sistem de salarizare diferentiata a personalului didactic, in functie de rezultatele elevilor si de progresul scolar„. Sigur – dar numai atunci când familia o să fie sancţionată economic că i se rupe de copii, că i-a plasat în grija şcolii şi şi-a luat mâna de pe ei.
Bă Pătrăţele, bă, munca cea mai grea nu e să-l faci pe Ionel să treacă de la 8 la 9 sau de la 9 la 10. Munca cea mai grea e să-l faci pe Pătrăţel junior să treacă de la 4 la 5 şi de la 5 la 6. Acolo, între 4 şi 6, e cea mai multă sudoare de profesor. Pentru că acolo, între 4 şi 6, familia de obicei nu există în viaţa şcolară a copilului. Şi vrei să-mi zici tu, Pătrăţelule de la Educaţie, că proful care scoate 6 cu elevii lui din fundu’ Rahovii sau din Atmagea (fundu’ Dobrogii) merită mai puţin decât proful bucureştean de la Vianu, ai cărui elevi scot 10 pe linie în mare parte datorită meditaţiilor?!
Du-te, mă, unde-a-nţărcat mutu’ iapa, şi lasă şcoala românească în durerea ei. Că cre’ că dacă şcoala românească era lăsată în ultimii 25 de ani în legea ei, să evolueze firesc, fără minister şi miniştri, acu’ lucrurile ar fi stat niţel mai bine.
Din seria „să râdem cu Pătrăţelul de la Educaţie”
diacritica 
Doar o observatie: copiii de la Vianu (gimnaziu) nu iau 10 pe linie… Din doua clase de elevi foarte buni, adica 60 de copii, de obicei sunt 8-10 medii generale de 10. Comparati cu scoli generale din Bucuresti care au 10-15 medii de 10 pe fiecare clasa (30 copii)…
Nu cred ca ai „10 pe linie” datorita meditatiilor. Este doar multa munca. De cele mai multe ori, acolo unde te astepti mai putin: Educatie plastica, Civica, etc.
astia sint prosti rau, cred chiar ca sint din aceia dintre 4 si 6, cei care fac legile! Si mai lauda atit Finlanda, unde nu se dau bani functie de performantele elevilor ci acolo unde e trebuie, cum ar veni la noi exact in damaroaia sau ferentari. Si asa e, mare dreptate ai: sint niste copii si obraznici si lasati in voia sortii de parinti, parinti care mai au si pretentia sa faca scoala ce ei nu fac sau nici macar nu incurajeaza, anume respectul fata de scoala si profesori. si repet, nu sint profesoara, sint doar mama de 3 copii, doi la scoala, unu la gradinita.
Ba mi se pare absolut logic ca in cazul elevilor inre 4 si 6 responsabilitatea pentru educatie e a scolii. Parintii acelor copii, in cele mai multe cazuri, nu sunt rau-voitori sau iresponsabli, nu „isi iau mana” de pe copiii lor, ci pur si simplu nu au resursele (de inteligenta, de educatie, de capacitate sau competenta) de a ii ajuta. Este fix menirea scolii, sa ii ajute pe acesti copii sa progreseze si sa-si depaseasca si ei conditia.
Ana, ai luat prea ad litteram chestia cu zecele pe linie.
Cris, „familia este absentă din viaţa şcolară a copilului” nu înseamnă „nu îl ajută” (la lecţii). Înseamnă pur şi simplu părinţi cărora nu le pasă ce fac copiii la şcoală. N-ai idee cât de mulţi sunt în situaţia asta, chiar părinţi care au toate resursele necesare. Părinţi care şi-au lăsau copilul de izbelişte din punct de vedere şcolar (dar îi cumpără chestii şi-l duc în vacanţe).
Ca să aibă rezultate bune la şcoală, majoritatea copiilor nu au nevoie să îi ajute cineva la lecţii. Au nevoie să îi pese cuiva de ce se întâmplă cu ei la şcoală. Sunt incredibil de mulţi părinţii cărora nu le pasă – decât cel mult din vorbe.
Si daca s-ar pune asemenea bazaconie in practica, se gindeste onor ministeru` cum se vor mai da notele? Dupa ce am predat citiva ani la mentionatul superliceu din capitala, unii dintre elevi mi-au spus cu jumatate de gura ca notele mici pe care le dadeam au avut darul sa ii motiveze si sa ii trezeasca la realitate, dar ca le erau aproape fatale pentru admiterile care incepeau sa ia in considerare notele din liceu. Asta m-a pus pe ginduri, mai ales ca imi dadeau exemple de elevi mult mai slabi, absolventi ai aceluiasi liceu, care avusesera noroc de profi „cool” si indulgenti.