Uite de-asta:
Multe reclame sărmane cu duhu’ la tv, dar asta […] le-ntrece pe majoritatea.
Ar zice vreunu’ dintre voi „dar asta o întrece pe majoritatea [reclamelor]”?!
Şi ar zice careva „majoritatea [reclamelor] este proastă”? I mean, într-un dialog de genul „- Reclama asta este tâmpită. – Ei, majoritatea este tâmpită.” Ă?
Sau „Am luat cinci kile de cartofi, da’ acasă am descoperit că majoritatea este stricată.”.
(După mine, „majoritatea” cere acord la singular numai când înseamnă, de exemplu, „majoritatea parlamentară”, adică atunci când e (parţial) sinonim cu grup (grupul majoritar). În situaţiile alelalte mie-mi pare că predomină ideea de indivizi luaţi unu’ câte unu’ şi care împreună fac ceva sau sunt cumva. Majoritatea [cartofilor] sunt stricaţi. Nu majoritatea [cartofilor] este stricată, pen’ că cartofii nu se adună în grupuri. Şi nici reclamele.)
____________________________
Majoritatea, o grămadă de, o mulţime de. Şi-un singur predicat
____________________________
diacritica 
Păi ce justificare-i asta cu „ar zice careva”? Uite, eu de exemplu n-aş zice că „majoritatea oraşelor are străzi”, dar am înţeles că aşa-i corect. Că-i la singular majoritatea, şi deci are. Şi am întrebat persoane care-s mai în temă, că eu saracul n-am făcut filo şi pe cale de consecinţă deseori intru pe dexonline sau uneori chiar şi aici, unde aici intru din ce în ce mai mult, şi am înţeles că ba da, „are”. Deşi nici acum nu-s în clar cum poate majoritatea, care-i o noţiune matematică, să aibă străzi. Aş înţelege să aibă elemente, relaţii de incluziune sau excluziune, dar străzi?…
Are pe dracu-ntr-însa majoritatea.
Vezi că ai la sfârşit link către teoria cu pricina. Că persoanele alea „în temă” pe care le-ai întrebat pare că-s pe lângă temă, de fapt.
Aha, mersi. 🙂
Nu știu dacă majoritatea (populației) înțelege cum stă chestia (aici predomină ideea de grup-țintă, adică luați unu’ câte unu’, dar la grămadă), dar sunt sigur că majoritatea cititorilor tăi suntem de acord cu tine (aici predomină ideea de indivizi, toți unu’ ȘI unu’ – nu-i așa? – deși noi constituim un adevărat grup).
Lotus (09/09/2012 la 12:16 am):
„…eu de exemplu n-aş zice că “majoritatea oraşelor are străzi”, dar am înţeles că aşa-i corect.”
Poate ca asa ai inteles dumneata, si nu contest nici macar faptul ca acolo (unde ai dobandit dumneata informatiile care te-au facut sa intelegi astfel) ASA era scris / spus (nu stiu CARE este sursa), dar stiu sa-ti spun cu certitudine ca eu personal INCA n-am auzit / citit / whatever de strazi „croite” prin majoritate, ci numai de strazi „croite” prin orase, asadar nu vad unde ar fi logica de a comunica faptul ca „orasele – indiferent daca sunt majoritare sau nu – ARE strazi”.
(N-am mai vrut „sa ma leg” si de aberatia logica a exemplului ales, da’ „eu nu ma pot abtine”: daca strazi exista in MAJORITATEA oraselor, ar trebui ca eu sa inteleg ca mai exista si o minoritate (dintre orase) care N-AU (strazi)? Cunosti dumneata vreun asemenea exemplu (in care totusi respectiva… (hm!) „comunitate de imobile” sa se numeasca „oras”*)?)
*Precizari:
1. Ma refer la „oras” in acceptiunea sa de substantiv comun si nu – spre ex – la „Orasul copiilor” din mai-stiu-eu-CARE parc, sau la „Orasul interzis” din Beijing.
2. Notiunea de „strada” o iau in sensul sau generic, de „cale de deplasare (special amenajata sau nu – vezi „strazile” „oraselor” miniere (alcatuite in principal din corturi si/sau baraci) din far-west-ul american al acelor vremi) cale lasata – intentionat in acest scop – intre siruri / grupuri de… (hm!) „entitati imobiliare” (nu neaparat doar intre case (sau alt gen de „spatii locative” – spre ex intre sirurile de rulote din specificele „orase” americane, sau intre ambarcatiunile – de locuit sau nu – amarate / ancorate in mod sistematizat in „orasele plutitoare” – in general din Orientul indepartat sau din America latina) ci si intre spatii comerciale, entitati administrative sau (hm!) „de deservire” (nu ca ar face deservicii) (biblioteci, restaurante, parcuri, „Zoo”, parcari, piete etc), deci includ aici si alte „artere” de deplasare – spre ex canalele pe care se deplaseaza ambarcatiunile in „orasele plutitoare” – sau in Venetia, Amsterdam etc.
@VictorCh :)))))))
“Am luat cinci kile de cartofi, da’ acasă am descoperit că majoritatea este stricată.”.
se cheama c-ai cumparat cartofi minoritari.:)
Grominiu – cred ca mai bine ar suna: „Majoritatea cititorilor sunt de acord…” sau poate „Noi, majoritatea citiorilor tai, suntem de acord…).
Domnule VictorCh, „mie’m place cum esplici”.:)
Eu as zice ca daca inlocuim „majoritatea” cu „aproape toate/toti”, rezolvam rapid problema.
@grominu, scuze, te-am botezat. Numele tau vine de la „gros minou”? 🙂
Eu cred că ţi-ar prinde bine să citeşti linku’ de la coada articolului.
L-am citit, merci, deci e corect: „Toată grupa ne-am bucurat de succesul colegului nostru”.
Eu ma feream intotdeauna de constructii de genul asta… in fine, multumesc inca o data.
Da’ tot n-am sa pricep de ce esti caustica. Nu c-ar conta… 🙂
Atâta vreme cât o să te trezeşti corectând aiurea p-aci, deşi ai informaţia mură-n gură în articol, chiar că n-ai să pricepi.
Putina mai multa subtilitate nu ti-ar strica. Nu de-alta, dar intri aici ca intr-un magazin cu vitrina frumos aranjata si te trezesti inauntru c-o acritura de vanzatoare…
Ai o problema in relatia cu ceilalti, ii tratezi pe toti de parc-ar fi imbecili, de dupa coperta DOOM-ului tau. Nu ca mi-ar pasa de tine, dar mi-amintesti de ce e cel mai urat in Romania.
Ramai sanatoasa!
Alta care se vrea mângâiată pe cap! De ce şi-or fi închipuind majoritatea că aici suntem la şcoală şi io-s tovarăşa care şterge muci şi lacrimi?!
Pun timp şi pasiune în ce fac, copiez aici ce zice Ion Coteanu ca să fie spre folosul altora (eu am cartea, mi-ajunge să citesc o dată, n-am nevoie de exerciţii de copiere), un om citeşte şi comentează în consecinţă, iar o coră plictisită căreia i-e prea lene să citească se trezeşte să-l corecteze aiurea, bătându-şi joc de munca mea şi obligându-mă să-i corectez corecturile, ca să nu-i confuzeze pe cititorii care-or veni după ea. Iar dacă n-o mângâi pe cap pentru ispravă, îs naşpa io (că ea alte argumente n-are şi nici vorbă de „da, şi io-s naşpa, m-am băgat ca musca-n lapte şi am nimerit ca nuca-n perete, pardon”).
Femeie, muncesc de patru ani la vitrina asta şi dacă din prea multă plictiseală intelectuală vii şi îmi spargi un bibelou (balerină, nu aşa…) la care am muncit cu mâna mea şi mă obligi să repar în urma ta, aibi măcar bunul-simţ de a nu-mi pretinde drăgălăşenie, că nu-s vreo sfântă să-ţi întorc obrazul. Pentru că aici nu-i magazin, iar eu nu-s vânzătoare, ca să am treaba asta în fişa postului. Şi nu-s nici tovarăşa, ca să şterg drăgăstos mucii ortografici ai cititorilor mai deştepţi decât ei înşişi şi să mă prefac că-mi şi place.
Io-s naşpa cu cei ca tine, chiar foarte. Dar dacă îţi amintesc de ce-i mai urât în România e, probabil, pentru că tu ai luat cu tine prin cele străinătăţuri măcar câteva din chestiile astea urâte din România şi nu reuşeşti să te dezbari de ele. Eu trăiesc în România; tu ce scuză ai?