Majoritatea, o grămadă de, o mulţime de. Şi-un singur predicat

După Ion Coteanu, Gramatică, stilistică, compoziţie, Ed. Ştiinţifică, 1990, p.20:

Când sunt subiecte, acest fel de substantive pot să aibă predicatul la singular sau la plural.

Au predicatul la plural ori de câte ori vorbitorul se gândeşte la faptul că într-o grămadă, într-o mulţime, într-o majoritate sunt mai multe fiinţe sau lucruri:
S-au strâns o grămadă de frimituri.
O mulţime de oameni se adunaseră la intrarea în stadion.
Majoritatea alegătorilor au votat până la ora 12. [Hehe, se vede că-i din 1990! 😀 ]

Acordul după înţeles se întâlneşte uneori în vorbire şi la persoana I sau a II-a plural în adresări:
Majoritatea v-aţi purtat foarte frumos!
sau când vorbitorul se socoteşte pe sine printre cei care formează colectivitatea:
Toată grupa ne-am bucurat de succesul colegului nostru.

Condiţia ca acordul după înţeles să fie cât mai clar este să se spună după substantivul care numeşte o colectivitate atributul lămuritor la plural: o grămadă de frimituri, o mulţime de oameni etc. [Hm, nu pot să nu observ cât de puţine virgule foloseşte dl Coteanu, faţă de ziariştii puitori de virgule din zilele noastre.]

Între cuvintele care dau naştere la acord după înţeles intră şi număr şi parte: un mare/mic număr de/dintre, o mare/mică/bună parte dintre + substantiv la plural:
Un mare număr de copii citesc literatură de aventuri.
O bună parte dintre noi voiam să facem sport.
Un număr de cuvinte se învechesc cu vremea.

_______________________________

De ce „majoritatea” cere acord la plural

Ce zice Gramatica Academiei despre asta, aici.

_______________________________