Nu, nu-i corect.
Se spune şi se scrie să ştii. Cu doi i.
În conjugarea lui a şti doi i apar numai la persoana a II-a singular (tu) şi numai la indicativ prezent (tu ştii) şi la conjunctiv prezent (tu să ştii), forma afirmativă şi forma negativă (tu nu ştii, tu să nu ştii).
Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu cu şti, indiferent de persoană (bine, acolo unde-i vorba de persoană – ca la infinitiv nu-i).
Adică:
Infinitiv: a şti
Indicativ prezent: radicalul şti-, din infinitiv, plus terminaţii:
eu ştiu
tu ştii
el ştie
noi ştim
voi ştiţi
ei ştiu
Conjunctiv prezent: să + indicativ prezent (deci radical şti– plus terminaţiile de mai sus)
eu să ştiu
tu să ştii
el să ştie
noi să ştim
voi să ştiţi
ei să ştie
Indicativ viitor: voi/va… + infinitiv şti
eu voi şti
tu vei şti
el va şti
noi vom şti
voi veţi şti
ei vor şti
Condiţional prezent: aş/ai… + infinitiv şti
eu aş şti
tu ai şti
el ar şti
noi am şti
voi aţi şti
ei ar şti
Veniţi de completaţi, dacă am uitat ceva.
diacritica 
foarte bun articolul
La negativ devine : tu nu sti sau stii ?
La negativ se scrie sigur cu un singur „i” : „tu nu şti”, „tu să nu şti”, „nu fi!”
Mulţi şi proşti. Scrie clar cu roşu acolo, da’ prostu’ vrea să rămână prost, doamne feri să se dăştepte, chiar când are informaţia mură-n gură.
Forma negativă a verbelor.
Citeşte şi bagă la cap.
Eh daca era scris mic vedeam dar asa mare si cu rosu. . .
Multumesc pentru timpul acordat .
Răspunsu’ era pentru Aleera. Da’ dacă te-ai simţit, ăi fi ştiind tu de ce. Car’ va să zică: cu plăcere.
Allera are dreptate. Forma de negativ este cu un singur I.
Băi, mai sunteţi mulţi proşti dornici să vă-mpărtăşiţi prostia prin toate meandrele netului???
Mai puneţi, naibii, mâna pe-o carte!
Diacritica, esti cam coleric(a)?! 🙂
Bine ca dai linkuri catre alte scrieri marete de-ale tale…la rubrica exceptii:)
Scumpul mieu, dacă tot nu citeşti cărţi înainte să-ţi împrăştii neştiinţa, măcar articolul ăla citeşte-l cu atenţie. Poate-o să pricepi. Deşi, după reacţia-ţi, aş zice că şansele să pricepi oarece îs minime.
Sănătate şi vîrtute!
Nu cred ca esti foarte informat despre cate/ce carti citesc eu 🙂
In principiu… ma lasi cu regulile astea „dupa ureche”?
Cine a bagat in cap ca negativul difera de afirmativ este fonetica…
Poate explici de ce acelasi verb a fi s-ar scrie o data cu un singur I la conjunctiv (cand e auxiliar pentru perfect) si o data cu doi I (cand nu e auxiliar)?
Dia, măcar îi poţi admira fermitatea convingerilor şi încrederea în sine.
Scumpul mieu, ştiu ce nu citeşti: şi anume cartea de gramatică de-a cincea.
adică cum ar fi: să fiu fost, să fii fost, să fie fost, să fim fost? 😆
(pen’ că-s timpuri diferite, scumpul mieu, şi timpul perfect al conjunctivului şi condiţionalului se formează de la infinitivul lui a fi, nu de la formă flexionară. oh, doamne, mulţi şi proşti şi toţi siguri pe prostia lor!!)
Bine ca mai devreme faceai analogii tampite de genul verbul cutare se conjuga asa pentru ca si verbul alalat se conjuga la fel…
si ai zis o prostie cat tine de desteapta: „pen’ că-s timpuri diferite”…
Cum o sa fie timpuri diferite? Sunt exact acelasi timp:
conditionalul perfect (sa fi fost) = conditionalul prezent al auxiliarului (sa fi) + participiul verbului de conjugat (fost)
conditionalul prezent al auxiliarului (sa fii) = conditionalul prezent al auxiliarului (sa fii)
…?!
Tu chiar eşti prost. Chiar nu te prefaci că eşti prost.
Tu nu faci nici măcar diferenţa dintre condiţional (aş fi, aş fi fost) şi conjunctiv (să fiu, să fi fost).
Pe modelul tău ar trebui să zic eu să fiu fost, el să fie fost, noi să fim fost.
Conjunctivul prezent e formă flexionară, adică are terminaţii specifice pentru fiecare persoană/număr.
Conjunctivul perfect e neflexionar, adică are aceeaşi formă pentru toate persoanele: să fi fost (eu, tu, el, noi, voi, voi, ei să fi fost). Şi se formează după cum urmează:
„să” + infinitivul „fi” + participiul trecut al verbului de conjugat.
La toate persoanele.
_______________________________
Câte ceva despre cum se formează conjunctivul prezent, aici.
Vaiii…ce sa zic, am zis conditional in loc de conjunctiv. Ma mir ca iti merge „inteligenta” mai departe decat sa faci prosti pe toata lumea care nu e de acord cu tine.
Dar, noroc cu conditionalul, ca si acolo am remarcat aceeasi problema: conditional auxiliar+participiu.
Nu stiu…tu ai pic habar de franceza? In romana timpurile se formeaza la fel.
Nu stiu de unde scornesti ineptii de genul ca infinitivul ar contribui la formarea vreunui mod personal. Esti cumva din Ardeal?! :)))
Infinitivul contribuie la formarea câtorva moduri/timpuri personale nesemnificative, cum ar fi:
> viitorul: voi, vei, va, vom, veţi, vor + infinitiv (fi / avea / face /mânca etc)
> viitorul anterior: voi, vei, va, vom, veţi, vor + infinitivul „FI” + participiul trecut al verbului de conjugat (va fi fost, va fi avut)
> condiţionalul prezent: aş, ai, ar, am, aţi, ar + infinitiv (fi / avea / face / mânca)
> condiţionalul perfect şi conjunctivul perfect: cu infinitivul FI, după cum am zis mai sus (aş fi avut, să fi avut)
> prezumtivul: oi, oi, o, om, oţi, or + infinitivul FI + participiul trecut al verbului de conjugat (oi fi făcut, o fi făcut, om fi făcut, oţi fi făcut, or fi făcut)
Doar un pic.
Adică cum ar fi, cu auxiliarele a fi şi a avea.
De exemplu, în franceză zicem „je suis resté”, deci, în română o să zicem (ca-n fr): sunt rămas.
Conjunctivul perfect, desigur, se formează tot ca-n franceză. Adică dacă-n fr e „que je sois arrivé”, în ro e „să fiu sosit”. Iar dacă e „que j’aie mangé”, în ro va să fie „să am mâncat”.
Aferim.
(Du-te de te-ascunde sub pat, dimpreună cu un manual de gramatică românescă de-a cincea.)
Tu es restée probabil?! :))
c-an can 🙂
aoleu….la viitorul anterior nu sunt de acord cu tine: „eu voi fi fost” este viitorul lui „a fi” + participiul verbului de conjugat „fost”
e ca in franceza je serai été.
Viitorul simplu si conditionalul prezent nu mai sunt ca in franceza, intr-adevar.
Dar cond si conj perfect sunt clar cond/conj prez vb aux + participiu
Am fost si eu la Master la SNSPA…nu vad ce te dai rotunda.
Deci je suis restée e asa ca in franceza folosesc aia etre in loc de avoir la anumite verbe ca auxiliar. In romana folosim doar avoir.
La conj e, in mod interesant, invers:))
Scumpul mieu, aia, la limită, poa’ să fie diateză pasivă, şi anume viitor.
Viitorul anterior din diateza activă e j’aurai été.
Eu n-am fost.
____________
Doamnelor şi domnilor, acesta a fost Adi, din categoria „cititorii noştri, mai deştepţi decât ei înşişi”. Subcategoria „prostie multă şi inevitabil exhibată”.
diactrico, nu stii ca nu trebuie sa te certi dimineata ca-ti face rau la digestie? :-))
marcuzzzule, era aseară.
şi m-am distrat.
zi tu, marcuzzule, nu-i aşa că româna-i şi ca italiana, nu doar ca franceza, şi dacă în italiană fac conjunctivul perfect de la conjunctivul prezent al auxiliarului, în română e la fel? zi tu, că tu ai învăţat româna. 🙂
da, asa-i.
Aşa, marcuzzzule, că bine te-am învăţat! 😀
„nu stii” :))))
Felicitari pentru acest blog. Trebuie sa admit ca sunt si eu un maniac in ceea ce priveste vanarea greselilor gramaticale, adica, daca intr-un text de exista o singura greseala, exact pe aia mi se opresc ochii 🙂 Sunt absolut socat cand constat cat de multi oameni par sa nu fi ramas nici macar cu notiuni elementare din scoala. Si ma refer la oameni cu pretentii. Am la mine la serviciu directori care scriu frecvent „va rog sa-mi trimite-ti raportul” sau chiar „vom pregatii impreuna”…Nu mai vorbesc de greselile din presa si de la televiziuni (apropo, graba nu poate fi o scuza pentru asa ceva)
Insa ma astept ca in curand sa se decreteze ca asa e corect. Spun asta uitandu-ma la cat de convins e un Adi, un exemplu elocvent de ….care daca nu-i fudul ….:)
Mai uşor cu aroganţa, diacritico. Nu toată lumea e aşa ‘deşteaptă’ ca tine. Ca un sfat : Dacă doreşti să transmiţi un mesaj, transmite-l frumos, ce atâta înfumurare? Nimeni nu te atacă.. 🙂
Nu doresc să transmit nici un mesaj, mulţumesc.
Adică da, ţie: sănătate şi vîrtute! Sper c-a fost suficient de modest.
Să-ţi introduc sensibilul între paranteze diacritico fiindcă eşti prea îngâmfată şi prea plină de cunoştinţele din şcoala generală. Să te generalizez populaţiei şi să-ţi întind cogito-ul peste mulţimea mulţumită de nerozie. Hai sictir, dai lecţii în stânga şi în dreapta dar se pare că în oglindă nu te mai uiţi fiindcă eşti frustrată, poate din această cauza te-ai apucat riguros de gramatică, poate eşti doar o frustrată neregulată. Zici că ştii dar nu ştii nimica, îmi asum şi ideea că nu ştii nici măcar să-ţi faci singură de mâncare sau să te speli după ce te caci.
Aşa să faci.
Încă ceva, lipsa de modestie şi îngâmfarea sunt primele semne sesizabile ale prostiei.
Mii de mulţumiri pentru blogul acesta al tău, blog creat cu scopul de a educa prostimea într-o manieră zeflemitoare şi plină de aroganţă.
Nu mai citi cărţi, iar dacă o faci te rog citeşte cu propria-ţi minte!
Promit.
Ce vrei sa spui, Anonimule din umbra luminata de intuneric?
Ca e de dorit ca oamenii sa manifeste intelegere duioasa fata de cei care – concomitent – se dovedesc a fi si neinstruiti, si prosti, si insistenti, si opaci la explicatii, si agresivi?
Atatia oameni, printre care si eu, au venit pe blogul asta cautand o opinie sau un sfat in materie de gramatica. Cand au intrebat politicos, li s-a raspuns la fel. Ce ti se pare incorect aici?
Diacritico, eu nu iti contest „instruirea”,dar la capitolul „Buna crestere” esti corigenta. Din spusele tale, deduc ca te ocupi cu instruire copiilor,in arta utilizarii limbii romane. Daca e asa, eu iti recomand nitica Pedagogie (stiinta care se ocupa cu metodele de educatie si de instruire a oamenilor, in special a tinerei generatii) pentru a putea scapa de limbajul de mahala pe care il adopti.
Aşa o să fac.
Se pare ca ai mare nevoie (si cat se poate de urgent) de ajutor de specialitate. De cate ori te doare un raspun, raspunzi scurt: asa o sa fac. Ori recunosti ca asa este,ori esti foarte ingamfata (ceea ce nu arata ca ai fi inteligenta si educata…ca sa nu te copiez si sa rostesc acel cuvant pe care, se pare, tu il indragesti foarte mult). Incearca sa stai de vorba cu tine despre felul in care sti sa faci fata unei discutii in cotradictoriu.
P.S. Nici nu indraznesc sa-mi imaginezi cum te comporti cu elevii tai! Sper sa te rezumi doar la razbunare, atunci cand incearca sa te contrazica, nu sa-i dai cu capul de pereti.
N-o să-i dau. Promit.
@Ana Colut
„Ce vrei sa spui, Anonimule din umbra luminata de intuneric?”
La această întrebare nu-ţi pot răspunde fiindcă nu ştiu ce mă întrebi de fapt. Probabil ai intenţionat să declanşezi un soi de glumiţă nereuşită la care cred că ai râs singură rânjind fasolea la monitor precum vita-n faţa pajiştii.
„Ca e de dorit ca oamenii sa manifeste intelegere duioasa fata de cei care – concomitent – se dovedesc a fi si neinstruiti, si prosti, si insistenti, si opaci la explicatii, si agresivi?”
Dacă un om este neinstruit într-un domeniu nu înseamnă că este prost iar dacă un om este prost (nu ştiu cum analizezi tu prostia şi prin ce manieră) nu înseamnă că nu poate fi instruit într-un domeniu la care tu nici măcar nu visezi! Apropo să-mi spui ce mecanism foloseşti pentru a măsura prostia, de la Platon şi Aristotel şi până acum nu a existat un om care să poate măsura prostia cu atâta certitudine ca tine. Se pare că eşti înzestrată cu o capacitate supranaturală, te rog să ne-o împărtăşeşti şi nouă, muritorilor de rând care nu ştim nimica.
Acum răspunsul:
Da! Un om înţelept şi stăpân pe cunoştinţele sale nu va lua în derâdere niciodată „proştii” şi „barbarii” care nu fac altceva decât să participe la menţinerea unui limbaj. După cum se pare că nu şti, nerozii şi „proştii” sunt cei care întreţin limbajul, fie el corect sau incorect din punct de vedere gramatical. Pe vremea lui Cantemir ceea ce tu consideri acum o aberaţie gramaticală era perfect în conformitate cu convenţia din acele timpuri asupra limbajului românesc, în speţă cuvântul „aberaţiune” care astăzi este o aberaţie. Agresivitatea explicaţiilor şi impertinenţa autoarei acestui blog denotă doar o lipsă crasă de bun simţ, reliefând o formă de frustrare sau mai bine zis o sechelă.
„Atatia oameni, printre care si eu, au venit pe blogul asta cautand o opinie sau un sfat in materie de gramatica. Cand au intrebat politicos, li s-a raspuns la fel. Ce ti se pare incorect aici?”
Nimic, însă totuşi trebui avut în vedere că nimicul nimicniceşte!
Aşa-i.
Parol, aşa-i!
„zi tu, marcuzzule, nu-i aşa că româna-i şi ca italiana”
hm, rade ciob…
Nu era corect „nimiceşte”?
Ce aveti bre cu fata? Intrati pe jurnalul ei si vreti s-o faceti de ras. Cum vreti sa va spuna? Stimate comentator, multumesc pentru comentariul pretios facut, dar gresiti cand ma contraziceti, uite de ce. Bine… cam asta face, dar pe un alt ton. Daca sunteti destepti si respectuosi faceti si voi pagini asemanatoare si raspundeti frumos la comentariile tuturor. Bafta!
Cel mai util blog! Când am o nedumerire, un mic război de cuvinte, știu unde să caut.
Mulțumesc și numai bine!
Să creşti mare!
Foarte bun articolul. Chiar m-am lamurit pe tema asta. In multe comentarii de pe site-uri vad cum userii omoara gramatica scriind „tu sti” inloc de „tu stii”.