Că blogăru’ influent îşi dă cu părerea despre cele ale limbei limbii române, asta nu-i grav, ba chiar poa’ să fie foarte bine. Că blogăru’ influent propagă nişte greşale greşeli cât casa, deşi pretinde că scrie întru apărarea limbei limbii, asta e grav.
Copii, după cum am învăţat noi printr-a cincea – şi după cum ne zice dna Ştefania Popescu -, numeralele de la douăzeci în sus, atunci când sunt urmate de substantiv, sunt legate acesta prin prepoziţia de. (Cf. Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, 1983, p. 95)
Altfel zis: de la unu la nouăsprezece (plus numerale compuse, alea de la o sută-n sus, care se termină în unu pân’ la nouăsprezece, de genu’ trei sute nouăsprezece) nu sunt legate prin prepoziţia de de substantivul care urmează (nouăsprezece lei, nouăsprezece ani, trei sute nouăsprezece ani). Restul, alea de le ziceam mai sus, au nevoie de de ca să se lege de substantivul care urmează.
Prin urmare, zicem douăzeci de ani, scriem 20 de ani. Nu 20 ani, căci 20 nu include prepoziţia de, că dac-ar include-o, am scrie 20 august şi am citi douăzeci de august. Asta cu 20 lei a inventat-o doamna contabilă, că-i era mai uşor în scripte. Dar şi doamna contabilă tot douăzeci de lei zice, dacă e să zică. Iar fata doamnei contabile are douăzeci (20) de ani, nu douăzeci ani. Şi nici 20 ani. Pe cuvântul meu!
(Pariu că blogăru’ cu pricina nu are douăzeci chiloţi, ci douăzeci de chiloţi?)
_______________________________________
Bonus pentru haterii de Gramatica Academiei:
a. Structura [numeral cardinal + substantiv] este proprie numeralelor cuprinse între unu şi nouăsprezece şi compuselor cu aceste numerale situate pe ultimul loc (cinci eleve, o sută treisprezece cărţi, două milioane trei sute opt lei).
b. Structura [numeral cardinal + prepoziţia de + substantiv] se utilizează când determinantul este un numeral compus de la douăzeci în sus, cu excepţia celor de la punctul a: douăzeci de cărţi, o sută treizeci şi doi de copii, cinci mii două sute de lei).
Omiterea prepoziţiei de în construcţii cu numerale compuse de tipul celor menţionate la punctul (b) este tolerată în scris atunci când substantivul este abreviat (25 km, 340 kg, 160 l), dar nerecomandabilă în vorbire.
(Gramatica Academiei, 2005, vol.1, pp 296 – 297)
_____________________________
PS: Argumentul blogărului influent, cum că < scrisul e diferit de spus. la fel cum e la “el”. se spune “iel”, se scrie “el” >, nu e valabil, căci în discuţiunea „20 ani” /vs/ „20 de ani” nu e vorba despre cum îl spunem pe „de”-ul scris „de”, ci dacă-l scriem au ba, deşi e spus.
diacritica 
Recunosc ca aveam ezitari in folosirea prepozitiei „de” in acesta situatie.
Chestiile astea „nerecomandabile” sau „tolerate” ar trebuie scrise cu litere mari pe calcanele clădirilor :))
După părerea mea, toleranţa GA în ceea ce priveşte notarea mărimilor tehnico-ştiinţifice exprimate cantitativ mi-a luat o piatră de pe inimă. Deja mă gândeam cum ar fi dacă toată inginerimea ar fi obligată de GA sau GPR să scrie 20 de mA sau 750 de V etc.
Întrebare personală: prin GPR/GA sunt precizate reguli sau recomandări privind utilizarea şi notarea unităţilor de măsură?
Nu ştiu. N-am acum GA la îndemână. Dacă nu uit, mă uit. 🙂
Mulţumim anticipat!
Eu cred că peste x ani va dispărea şi diferenţa în formarea construcţiilor numeral cardinal + (de) + substantiv, aşa cum este precizată de GA ; diferenţă care nu este justificată de apariţia unui plus de semantică, ci probabil de o sumă de argumente evolutiv-istorice.
Crezi c-o s-ajungi vreodată să zici „am douăzeci chiloţi”? 😀 Eu, una, cred că nu. Io o să-i am întotdeauna cu „de”, atâta vreme cât au să fie măcar douăzeci.
E vorba de „zeci”, acolo. Dacă sunt zeci, sunt zeci de. Presupun că de-acolo vine de-ul.
Nu am zis nimic de mine. Era doar o prognoză a tendinţei de simplificare a modului de realizare a construcţiilor lexicale, iar numărul de ani x nu era precizat. 😀
De dispărut, nu cred să dispară. Dar dacă blogăru’ influent mai scrie două articole de genu’ ăluia, răspândind ideea cu „20 ani”, probabil că ediţia GA de peste 20 ani o să se vadă obligată să zică „structura 20 ani e tolerată în scris, dar nerecomandabilă în vorbire”.
Unii nici acum nu au aflat cum e cu nicio, niciun – si mai si rad de ceilalti. Nu ma mai mira nimic.
(Pentru ăia care n-au aflat, desigur. Căci aceia poate că încă mai au capacitatea de a se mira.)
unii abia aşteaptă să poată muşca de fund.
Ghinion, zoso chéri.
(Articolul de mai sus vine în urma unei semnalări şi a unei întrebări la locu’ de-ntrebat. Ca de obicei, n-am făcut referire la numele/nicku’ blogărului – că nu fac niciodată, atâta vreme cât omu’ cu pricina nu e obligat prin natura meseriei să scrie corect. Însă blogăru’ influent ţine să ne arate, o dată-n plus, că e un domn. Unul dintre cei trei.)
ghinion deloc.
îmi place în schimb argumentaţia. ăla e de kkt că a zis că aia e neinteresantă, dar eu pot să îl jignesc, subtil sau nu.
Ăla a zis de fapt „a ajuns importantă pen’ că toată blogosfera vrea s-o fută”. Că asta îl face să fie de kkt au ba – asta, după cum vedem noi cu ochiul liber, ai decis-o singur.
(Ironia e jignire numai pentru cine nu-i face faţă. Arhi i-a făcut.)
presupunem aşadar că, deşi ne considerăm un blog adresat oamenilor care ştiu să scrie, nu ne adresăm şi unora care ştiu să gândească sau să detecteze când autorul jigneşte fără să folosească puli şi morţi. bravo ţie.
Nu ştiu voi ce vă consideraţi şi cui vă adresaţi.
Blogul meu adresat oamenilor care nu prea ştiu să scrie. Ăia care ştiu n-au nevoie de el.
Mulţămesc (asemenea).
cum zici tu.
afirmaţia cu gânditul rămâne valabilă.
Afirmaţia aia cu „nu ne adresăm şi unora care ştiu să gândească sau să detecteze când autorul jigneşte fără să folosească puli şi morţi”?
Valabilă o fi, cum zici, că eu n-am de unde şti cui vă adresaţi.
sunt convins că nu ştii.
Eu ştiu ce nu ştiu eu. Eu nu ştiu ce nu ştii tu.
Tu ştii ce nu ştiu eu.
Tu eşti mai deştept decât mine, căci ştii şi ce nu ştiu eu.
Săr’mâna, mă scuzaţi, al’dat’ nu mai fac.
ipocrizia e păcatul meu favorit. you has it.
Eu ştiu ce păcate am eu. Eu nu ştiu ce păcate ai tu.
Tu ştii ce păcate am eu.
Tu eşti mai deştept decât mine, căci ştii şi ce nu ştiu eu.
Săr’mâna, mă scuzaţi, al’dat’ nu mai fac.
mke. mă duc să îţi cumpăr nişte grâu.
Drum bun şi cale bătută!
Citez din regulile (agri)culturii: Nu face greşeli de limba română. Dacă nu îţi poţi controla numărul de i-uri argumentele tale devin invalide.
Diacritica, nu pot sa-ti spun cat de multumita sunt ca i-ai pus la punct pe „domnii” aia, mai ales pe asta…care a iesit in drum 😀
Între orele opt-opşpe am douăjdechiloţi.
cum naiba face internetu’ ăsta comunicarea mai uşoară, că eu nu mai înţeleg nimica …
I-am atras si eu atentia pe blog despre greseala comisa.
Ma bucur mult ca ai postat lucrul asta.
Hello madam D,
Cool post….dar totusi nu-l inteleg pe nea Zoso…. daca ai comis-o, stai coane si ia-ti niste suturi in fund….nu mai fa valuri….poate data viitoare isi ia si arcusul cu el daca vrea sa cante la vioara…
deci care-i de fapt problema? că io n-am priceput. zoso a folosit limba română corect şi diacritica l-a corectat aiurea, sau cum? de unde toate flăcările astea?
@v
Zoso zicea că ziariştii e proşti că scriu „20 de ani” şi că de fapt e „20 ani” – cu argumentaţia de-am pus-o la coada articolului, aia cu „scrisul e diferit de spus”. Doi oameni au venit să mă-ntrebe pe mine, le-am răspuns. Zoso s-a considerat muşcat de dos – socotind, probabil, că e suficient de important încât să-mi bat capul să-l muşc anume pe el. Ceea ce nu e, căci eu nu-l citesc, şi-n general muşc ce fund numa’ lucrători cu limba română.
De-acolo flăcările. Sau poate mai degrabă de la articolul despre cei trei domni.
mulţumesc.
păi, asta am văzut, că m-am dus pe linkurile pe care le-ai dat. întrebarea mea era aşaaa… dacă cineva a greşit ş-altcineva l-a corectat… corect :D, la ce tot balamucul şi venitul pe-aici cu fiţe-n vîrful limbii şi cu tentative mai mult sau mai puţin sălcii de ironii? adică, vericule, ori taci şi-nghiţi, că tu ai comis-o, nu vecinul, ori înghiţi şi recunoşti, variantă pentru care-ţi trebuie cojones, ori eşti poster pentru vorba aia cu cineva care dacă nu-i fudul…
@vioryny: Eu oricum nu fac referire anume la blogări, din principiu. Dacă găsesc pe un blog o greşeală care mi se pare relevantă, fac articol, dar nu specific numele, cum n-am specificat nici aici. În cazul de faţă, împricinatul a ales să se expună singur.
Cei care vorbesc/scriu romaneste cu greseli sint mai simpatici decit cei care vorbesc romgleza americana (cu greseli).
Madam D,
You are doing a good job….plus ai creier si esti funny……kudos to you…
v, hai să zicem că n-am fost deranjat de corectură, ci de de tonul jegos al papagaliţei care se face că nu se prinde de tonul jegos folosit. deh, avantajul anonimiţăţii, poţi să fii jegos fără să te arate cineva cu degetul că eşti.
Salut Z,
Ai comis-o cam nashpa….dar macar ai facut trafic….daca te uiti la partea plina a paharului…acum stai sa-ti iei suturile de rigoare si va trece si asta…..pietrele raman, Nea Zoso…
Cheers,
iaaaaaai… zoso… fii bun şi luminează-mă la ce te referi cînd spui ‘ton jegos’ (te-aş fi întrebat şi de ce simţi nevoia de epitete de-astea, dar mi-e că nu mie tre’ să-mi dai răspunsul ăsta, fiind ea o nevoie izvorîtă din treburi rezolvabile ori la şcoală, ori pe canapea.)
pentru un cocoşel care foloseşte punctele de suspensie pe post de virgulă te bagi în seamă inutil. mergi in pace.
ps: „cică” se foloseşte atunci când ai dubii asupra unui fapt. că eu sunt blogger vechi nu există dubii, deci eşti prost şi ai sărit imediat pe ocazia de a muşca de fund un blogger vechi, la fel ca şi autorul articolului unde lăsăm aceste comentarii.
Zozo, tataie, iar dai cu bata-n balta….mi si rupi mie de blogareala ta si de vechimea ta.
BTW, ce vechime ai? 20 ani?
Dupa ce esti prost, mai iesi si-n fata sa scrii la tabla. La pian iti trebuie partitura flacau….
Plinătatea de sine în deplinătatea ei.
Am râs copios.
vioryny, ok, ţi-ai dat măsura inteligenţei. la fel ca şi autorul articolului.
iertare, conaşu’ zoso, orbii dă iemoţie cînd te zării, şi de altfel nici nu mă pricep să pun virgulele, motiv pentru care şi umblu prin bloguri de-astea ca al diacriticii, unde mă-ntîlnesc cu alţii mult mai pricepuţi, ca matale, de mă minunez cum de-i găsesc aici, şi d-aia, cum ziceam, emoţia şi orbitu’.
în rest, mai ia cu apă că ţi s-a piţigăiat.
Zozo, blogarule cu vechime, o sa faci istorie cu „20 ani”, precum a facut Raducioiu, fotbalistul, acum „20 ani”, cand a venit din Italia dupa 3 luni si vorbea stalcit romaneste. Keep it up, mai blogarule !
Marite blogar cu vechime si talente latente in domeniul blogariei si al limbii romane, daca erai cool si stiai sa „roll with the punches”, admiteai ca ai fost bivol sef si nimeni nu-ti mai sarea in carca. Insa, YOU, perseverezi in non-sense si te bati cu caramida-n piept ca esti blogar vechi. Chill out, brother….I dont give a shit, ca esti blogar vechi….dar cand vad ca faci pe profesorul de limba romana propovaduind imbecilitati infantile, trebuie sa-ti dau la gioale sa-ti revii…mk?
am rezolvat problema aia cu zama aseară. prietena mea a fost mulţumită.
Un astfel de răspuns, pe vremea mea, îl dădea unul din clasa a şasea. Asta ca să se ştie care e nivelul de dezvoltare mentală a „marelui blogăr român”. Hai sictir.
zoso dragă,
Nu te mai duci tălică pe undeva prin munţi, să mai cazi şi să-ţi mai spagi ceva, că oricum nu prea ai nimic prin cap, cel mult nişte zamă inflamată prin oo?
la fel şi a imbecilului care imi urează să mor. te-a civilizat lumea, ce pot spune.
Ia nu vă mai legaţi de blogării din categoria „Caragiale”!
El e vechi, domnule!