A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă (nu, la forma negativă nu cade nici un i! aşa cum tu cânţi nu devine tu nu cânţ, nici tu ştii nu devine tu nu şti).
Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu ştii
Conjunctiv prezent: (tu) să ştii, (tu) să nu ştii
Viitorul format de la conjunctivul prezent: (tu) o să ştii, (tu) nu o să ştii
În rest e şti, cu un singur i – la infinitiv şi la toate timpurile/modurile care se formează de la infinitiv, indiferent de persoană/număr.
infinitiv – a şti
viitor – vei şti
condiţional prezent – ai şti
verb + inf. – poţi şti
Explicaţii despre conjugare (terminaţii etc.), aici.
diacritica 
Dar în cazul „îţi place să ştii”, unde verbul în cauză poate fi înlocuit cu infinitivul: „îţi place a şti” (infinitivul fiind cu un singur „i”) ?
Întrebarea fiind care?
😛 cum e corect?
a) “îţi place să ştii”
b) “îţi place să şti”
Merci!
Sau mai bine intrebam, este corect şi “îţi place să şti” ?
(ca “îţi place să ştii” presupun că este, pentru că “îmi place să ştiU”)
Mai citeşte o dată cu atenţie ce-am scris mai sus (că ai răspunsul acolo), rumegă un pic cele 2 situaţii pe care le-ai pomenit, p-ormă vino şi zi-ne dacă „îţi place să şti” pare-a fi corect au ba. 🙂
Dragă doamnă,
Nici nu pot începe a vă explica în câte feluri sunt de acord cu dumneavoastră. Aflată de foarte curând într-o polemică pe exact această temă cu un amic, eu îl susţineam pe „nu ştii”, el îi dădea înainte cu „i”-ul care se pierde şi nu ştim unde se duce. Vrând să mă înfrângă, mi-a servit acest citat din însăşi Mioara Avram”
„Grafia şti este corectă pentru infinitiv (a şti) şi pentru formele compuse cu el …(voi şti, aş şti, nu şti).”
Vă cer pe această cale ajutorul, căci nu mai ştiu cum să-i dovedesc că se află într-o teribilă eroare.
În caz că ăla e citat din Mioara Avram, zi-i să se uite dacă nu cumva era un semn al exclamării în coada lui nu şti. Imperativ negativ, adică, deşi e mai greu de folosit (nu-i poţi zice unuia Nu şti!, aşa cum îi zici Nu uita!). Că el, imperativul negativ, se formează de la infinitiv (ca la fii!, nu fii!), nu prezentul.
Cât despre eroare, Mioara Avram, în chiar citatul cu pricina, zice clar: formele compuse cu infinitivul. Or forma negativă a indicativului prezent se formează de la, appunto, ind prezent, nu de la infinitiv: tu citeşti, tu nu citeşti (nu nu citi!, de la infinitiv, că ăla a imperativ), tu lucrezi, tu nu lucrezi (nu lucra! e imperativ), tu eşti, tu nu eşti (nu fi! e imperativ), tu mănânci, tu nu mănânci (nu mânca! e imperativ).
Dar, ştiu, e foarte greu să te lupţi cu oameni înarmaţi cu citate pe care nu le înţeleg.
Foarte bun acest blog. În final, găsesc şi eu unul care are un scop util.
Toate sunt utile cuiva.
Sincer… toate sunt egoiste. Spun din proprie experienţă. Sau mai rău: RATATE. Dezgustător de inutile şi patetice(al meu se numără printre ele). Acesta însă are o ţintă precisă, reală, palpabilă. Mă gîndesc să las naiba(puteţi edita dacă doriţi, deşi ar fi mai simplu să nu scriu cuvîntul în cauză, dar comentariul şi-ar pierde autenticitatea) morile de vînt şi să fac şi eu unul util… despre gătit sau ceva de genul acesta. Sunt sincer! Felicitări!
Cum ziceam, toate-s utile cuiva, chiar şi numai proprietarului. 🙂
Mulţumesc, da’ şi blogul ăsta îmi e util în special mie, abia dup-aia şi altora.
Foarte util, multumesc.
Să creşti mare!
E bine ca cineva se mai si intreaba, si e foarte bine cand si gaseste un raspuns potrivit. BRAVO!
Sună ca dracu’ „cineva se întreabă” (ca doar a gasit răspunsul la altcineva, nu la sine).
O zi bună îmi doresc.
Felicitari pentru acest blog! eu sunt de parere ca un roman, simte limba romana! am ajuns pe blogul dvs. gandindu-ma ca poate m-a inselat bunul-simt al limbii mele de baza! Era corect! Doar o vorba va mai spun: Va multumesc! Toate cele bune!
Să creşti mare! 🙂
dar cand spui : vorbiti de parca ati sti /stii ?
daca te referi la voi ati sti.. e cu unul singur..
dar daca te referi la dvs ati sti/i cum e corect ?
„Dumneavoastră ştiţi” sau”dumneavoastră ştiţii”?
Parcă aş şti
parcă ai şti
parcă ar şti
parcă am şti
parcă aţi şti
parcă ar şti
Sorin:
a. fă-mi favoarea şi nu răspunde în locul meu;
b. dacă totuşi o faci, nu da răspunsul mură-n gură.
Am înţeles. Să trăiţi!
Wow…imi place maniera de abordare, raspunsul la intrebare este printr-o intrebare ajutatoare! Sincere felicitari!
Mulţumesc.
Hmmm, „când şti că” se scrie cu doi sau cu un singur „i”? Timpurile îmi provoacă dureri de cap.
Scrie mai sus dacă-i cu un i sau cu doi i. Trebuie numai să-ţi dai osteneala să citeşti şi să pricepi.
In sfarsit ceva folositor!!!!!Felicitari!!!