fii-ne-ar sau fi-ne-ar
N-am căutat pe nicăieri, da’ o să vă zic cum aş scrie eu (că nu ştiu dac-am scris vreodată) chestiile astea.
Car’ va să zică:
Acolo avem un condiţional (ar fi) combinat cu un pronume în dativ (ne): ne-ar fi. Şi cum condiţionalul lui a fi se scrie întotdeauna cu un singur i, după cum am învăţat noi aici, rezultă că şi forma inversată tot cu un singur i se scrie: fi-ne-ar. Nu?
Adică cam aşa:
mi-ar fi > fi-mi-ar
ţi-ar fi > fi-ţi-ar
i-ar fi > fi-i-ar
ne-ar fi > fi-ne-ar
v-ar fi > fi-v-ar
le-ar fi > fi-le-ar
Cam aşa, zic. Nu?
Dacă greşesc, daţi-mi peste mână.
(Despre fir-ar, vezi aici.)
diacritica 
‘Fi-mi-ar să-mi fie, fir-ar el să-ţi fie ţie, fi-i-ar lui să-i fie lui’…! Scuzaţi ordinea!… 😀
El să fie ‘fire’, adică să vină natural de făcut, fost, etc… 😀
Adică fire-sc. 😀
fi’ne’ar capu’ al dracu’, ca prosti am fo’ ! io asa imi amintesc ca se zice…
foarte tare blogul.
Felicitări, mă ajută destul de mult.
Mulţumesc.
De ce scriem faca-se, duca-se, arata-se dezlegat ? Care-i explicatia ?
Sunt inversiuni de la (să) se facă, (să) se ducă, (să) se arate etc.
La fel şi cu înjurăturile.