Îmi zice wordpressu’ că azi cineva a nimerit pe blogul ăsta căutând să afle „când se scrie fi cu doi i”. Răspunsul e simplu: fi nu se scrie niciodată cu doi de i, că dacă-s doi i, devine fii, care nu mai e fi.
Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici):
Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.
Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.
Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu „să…”). Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi de i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)
eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)
Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea...)
Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi de i.
Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.
Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi de i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.
Cam asta ar fi, că atâta îmi vine-n minte acuma.
_____________________________________________
UPDATE:
Conjugarea lui a fi
Regula 1 şi singura:
Se scrie FII, cu doi de i, numa’ la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
În rest, e FI, cu un singur i:
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
_________________________________________
Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
„Să nu fii” sau „Să nu fi”?
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii
Fir-ar sau fi-r-ar
Fi-mi-ar, fi-ţi-ar, fi-i-ar.
__________________________________________
diacritica 
recunosc spasita ca io zic „nu fa (figuri)!” si-mi vine cam greu asa sa ma trec la „nu face (mutre)!”
nu se accepta ambele amindoua? =((
(Entre nous soit dit, şi io mai zic „nu fă!”. Dar asta nu înseamnă că nu putem să milităm pentru forma corectă. 😀 Pe cât pot, mă străduiesc să-mi corectez prostiile, mai ales dacă e să le scriu.)
ah, cum mi-ai inseninat tu ziua :))
„nu mai face atitea placintsele! ” (?!?!?!?) (ma cam mir, na!) (creca e o exceptie, finca daca citesc „nu mai face atitea placintsele!”, dupa ce ca mi se face pofta, ma intreb doar in capul meu si pe unele bloguri cine nu mai face placintsele, iar la „nu ma fa atitea placintsele!”, precis as fi analizat pro si contra-urile (!!!) si poate m-as fi oprit din placintsit.
va dorim pofta buna!
Io zic să faci plăcinţele în continuare şi să ne aduci şi nouă. 😀
O sa-ti copii si eu articolu’ , dar pun un link de referinta:P.
Ms!
Car’ va să zică, e „copiez”. 🙂
:)) Vroiam sa vad daca ma prinzi :))
Pe draq! toti avem o parte agramata in noi! Si limba romana e prea urata ca sa te conformezi, mai ales acum, cu aparitia DOOM2… nici nu stii cum sa mai scrii.
urata sau uraita (cu I din i) :))
Eu scriu cu â. Tu poţi să scrii cu î, dacă aşa îţi place. 🙂
dar sa nu fi prost sau sa nu fii prost. prima nu?
Nu.
să fii, să nu fii.
Conjunctivul prezent e întotdeauna cu -ii la persoana a II-a sg.
Discuţia fii / nu fi e doar pentru imperativ.
Imperativul afirmativ, Fii !, vine de la conjunctiv (să fii), deci are doi i.
Imperativul negativ, Nu fi ! vine de la infinitiv (a fi), deci are un singur i.
Car’ va să zică:
Fii prost! – Nu fi prost!
Să fii prost! – Să nu fii prost!
salvezi vieti!
ms
Viaţa lui „fi”? 🙂
Oricum, vezi că există şi fi, în conjunctivul perfect: să (nu) fi fost, să (nu) fi citit.
chiar eram intrigat de treaba asta. ms again, n-ai cum sa stii cand vei fi amenintat de o gasca de raufacatori care tin f mult la gramatica si iti spun ca daca stii formele corecte ale verbului ”a fi” iti cruta viata
korekt, nai cum sa sti.
tib uite, vezi, tu te-ai prins la ce poate fi de folos ortografia in viata. 🙂
saxofoane, super tare, ca-ntotdeauna. 🙂
:)) tare de tot. de 3 zile ma macina problema asta..acum ma duc la o inghetata. diacritica sa fii sanatos:)) ms
sănătoasă.
mulţumesc. 🙂
mersi pentru potolirea poftelor mele ortografice…haha
Să creşti mare!
Cum e corect,”deci fi atenta!” sau „deci fii atenta!”..??
Merci
Presupun că-nainte să-ntrebi ai citit articolul de mai sus, nu? Deci, din ce-am scris eu acolo, ţie cum îţi rezultă c-ar fi corect?
:)) Cu 2 de „i”…
…dar e valabil si pt „stii” si pt „vii”,nu? „Nu vi” „sa vii”..”sa stii” „nu sti”….este,sau nu este asa?
Vezi că ai secţiunea index ortografic, în dreapta sus, din prima pagină.
Ia-o la rând încetişor şi cu răbdare şi o să găseşti răspunsurile.
Ah, şi dacă nu găseşti, lasă întrebare acolo, la index.
bravo, e incredibil cati gresesc, check out my site
,,sa rămână când o fii” Cred ca am scris bine. As vrea o confirmare. Nu prea mi-a placut gramatica asta… Multumesc anticipat pt. raspuns. Geo
Spune-mi şi mie ce e neclar în chestia asta de-am scris-o eu mai sus, de ai nevoie de confirmare:
„Se scrie FII, cu doi i, numa’ la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.”
Plec de la premisa că înainte să întrebi, ai citit articolul de mai sus, inclusiv bucata asta de-o citez eu aici. Ş-atunci, după tine, „să rămână când o fii” se scrie cu „fii” sau cu „fi”?
Pă pariu că n-a’nţeles?
Pă pariu că nici măcar n-a citit.
Ai tu rabrade pana cand Academia Romana va adapta ortografia oficiala „conform uzului popular”. Sa vezi tu atunci dureri de cap… Daca inca nu te-a durut capul de la cea mai recenta reforma 🙂
grea limba romana. la naiba :))
Cel putin nu-s singura in universul complicat a lui Schakespeare…”A fii sau a nu fii” este corecta intrebarea?
frumos post! am probleme in fiecare zi(cu un singur i) cu aceste situaţii, din partea neinspiraţilor ce îmi cer avizul…
http://pe-gratis.com/
ASTA MI S-A PARUT GENIALA data fiind natura site-ului. Fi mai destept 🙂
super tare, thanks! 😀
Frumos explicat. Ti-am dat si eu dreptate pana mi-am dat seama de un lucru. Am stat si m-am gandit si chiar a iesit bine socoteala. Ne-am putea da seama ca e corect „sa nu fii” si nu „sa nu fi” deoarece daca am taia terminatiile fiecarei persoane in parte, asa cum facem la pers a II-a sg, am ramane cu „eu sa nu fi”, „tu sa nu fi”, „el sa nu fi” etc… ceea ce ar fi catastrofal. Prin urmare, e corect „sa nu fii”.
Insa…. la imperativ prezent, forma negativa, se aplica regula cu „forma infinitiva” doar la persoana a II-a sg, nu si la plural.
EX: „pers a II-a sg afirm: fa, neg: nu face, pers a II-a pl afirm: faceti, neg: nu faceti”… Deci de ce nu am aplica aceasta regula si la conjunctiv.. adica doar in cazul persoanei a II-a sg si pe celelalte sa le lasam cu terminatiile lor?!… asta ar insemna ca „sa nu fi” ar fi corect.
Sorry, n-am priceput nimic din ce zici.
Da’ citeşte despre să nu fii vs să nu fi, poate te lămureşti.
Asta e un fel „de ce să n-aplicăm una şi aceeaşi regulă tuturor timpurilor?”.
Adică de ce să nu aplicăm regulile prezentului la perfectul compus, de exemplu? Nu?… Adică dacă tot e s-aplicăm reguli cum ne vine…
Imperativul e imperativ şi se conjugă după regulile lui, conjunctivul e conjunctiv şi se conjugă după regulile sale proprii.
am cautat un indreptar la targul de carte si tot ce am gasit a fost un tricou stupid, glumesc. Serios vorbind, am gasit doar o carticica mica, buna si aia. Inca mai caut.
cat ma bucur ca a postat cineva un articol de genu’… deja am cam uitat regulile 🙂
te deranjeaza daca te adaug la blogroll cu ocazia aceasta? 😀
mersi anticipat 🙂
Câtuşi de puţin. 🙂
excelent !!!!!
ai merita un premiu EFQM!!!!
😀
Mulţumesc.
hehe… Multam fain… in general mi-am insusit cam toata gramatica uzuala insa aici nu eram la fel de sigur. Problem solved.
Super! Credeam ca e prostie din partea mea; caut mereu sa scriu cat mai corect, de cand cu aparitia DOOM-ului2, dar vad ca mai sunt persoane patimase, care se zbat ptr. asta♥
te apropi sau te apropii ??
În cazul în care ai nevoie de lămuriri, întreabă la locu’ de-ntrebat. În mod articulat, cu „te rog” şi „mulţumesc”, cum ai învăţat în cei şapte ani de-acasă – care-s aplicabili şi când ceri ajutor pe net.
Va multumesc pentru clarificari, caci de multe ori m-a framantat problema si de multe ori am gresit cu a fi si sa nu fii…
Acum ca am recunoscut greselile oare mi se vor ierta o parte din pacate?
Să creşti mare.
am si eu o intrebare…cand rostesti „sa fii” cum il rostesti? cu un singur i? e cel mai simplu…scrii asa cum rostesti, ca asa-i romana. si mai dati pe la scoala ca nu strica. (btw, altul ar fi scris aici „da-ti pe la scoala”)
Cin’ te-a supărat, puişor?
„te apropi sau te apropii ??” poti sa te auzi rostind prima varianta? daca poti e de rau… nici nu imi imaginez de unde apar dubiile
ah, buna diacritica! 🙂 ma supara cand vad pe net folosirea incorecta a verbului „a fi” si nu numai…
Dacă te supără aşa tare, dai în damblageală. Şezi ghinişor şi nu pune la suflet.
lasand la o parte toate comentariile agramate de pe facebook, am intrat azi intamplator pe http://www.liga3.com si m-am cam enervat la faza cu „fi reporter” 🙂
Ah, încă ceva. Asta cu „scrii aşa cum rosteşti, c-aşa-i româna”, e falsă, deşi foarte vehiculată. Nu scriem aşa cum rostim. Adesea scriem oa, dar rostim ua. Rostim iei, dar scriem ei (vs ele), iei (tu iei), ei (vs lui).
Fotbal mic, de liga a 3-a, ortografie pe măsură. 😀
Nu că la casele mari ar fi mult mai bine.
stiu ca nu intotdeauna se scrie asa cum se rosteste, dar pt acei oameni care au dubii la „sa scri” vs „sa scrii” m-am gandit ca e un inceput faza cu scrisul cum se aude
Problema oamenilor ălora e că nu aud. Serios. Nu fac disctincţie între -i şi -ii, între i accentuat şi -ii (veni/venii). Geaba le zici de cum s-aude, că ei n-aud. Nu ştiu să audă.
Felicitari pt blog! Faci o treaba buna!
Mulțumesc.
multumesc pentru rezolvarea acestei dileme.. 😀
si vad ca lumea mai intreaba de 15 ori cum se scrie,sa fie ei siguri..naa,ce sa faci?! asta´i romanu.. keep up the good work!
Am doi FII. (fii = persoane de sex masculin luate in raport cu parintii = copii, baieti)
Tocmai ce am cumparat ‘Gramatica practica a limbii romane’ pentru fiica noastra de 10 ani . Ne este si noua ,adultilor ,utila caci putem sa ne reamintim multe din notiunile de gramatica si sa o ajutam mai mult ssi mai usor .
Numai bine.
Si totusi, daca vreau sa scriu : ” dar în același timp îmi pare sa fii și de partea bla bla bla, uite-asa” raman tot in incertitudine xD
Sper sa ma ajutati careva :))
Ms
Și totuși mai citește o dată. Tot articolul. Scrie acolo ce și cum.
s-a consumat faza ;))
Bună, diacritica!
Am înțeles că lucrurile stau cam asa:
“Se scrie FII, cu doi i, numa’ la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.”
Dar cum ramane cu viitorul (I) popular „o să fii atent” şi forma negativă: „nu o să fii atent”? Tocmai explicam cuiva ca sunt 5 cazuri…
Viitorul ăla de la conjunctiv se formează.
„Să fii” din „o să fii” e conjunctiv.
Salut, ma bucur ca mai exista oameni care se preocupa de scrierea corecta a limbii romane, urasc anume aceste greseli cu i-urile, si sa stii ca nu-s doar la verbul a fi, ci si la alte verbe cu i la urma precum a sti, a muri, etc. Sau la declinarile substantivelor la masculin plural (proprii, propriii, copii, copiii, oameni, oamenii etc) sau la cuvinte gen cunostinta si constiinta pe care majoritatea le gresesc scriind „cunostiinta” sau „constinta” etc.
Ceea ce doream sa mai zic e o mica observatie la articolul tau, ai uitat sa scrii terminatia corecta la VOI SA FITI (FI+TI) (ai pus FI+M).
Si ca sa elimini alte confuzii poate e bine sa specifici ca exista si „FII” scris cu 2 de i atunci cand e pluralu. substantivului FIU – UN FIU, DOI FII
Salutare! Cum e corect „sa mai fi” sau „sa mai fii”? Multumesc.
Scrie sus, în articol (mură-n gură), dacă binevoiești a-ți osteni neuronul.
Am citit articolul de vreo cinci ori, dar tot nu mi-am dat seama cum e corecta problema pe care o pun eu, in momentul in care intervine acest „mai” (nu mai retin termenii tehnici din gramatica) in „sa mai fii” / „sa mai fi”. Eu cred ca ar fi corect „sa mai fii”.
Oricum, multumesc… pentru nimic.
Nu mai doresc raspuns, voi cauta in alta parte, daca ne place sa fim recalcitranti.
O zi faina!
Sănătate şi vîrtute! Promit să plâng.
(Frate, şi cu neuronu’ leneş, şi recalcitrant.)
„(Frate, şi cu neuronu’ leneş, şi recalcitrant.)” Cu siguranta valabil pentru tine. Altfel nu te-ar fi costat nimic (poate vreo cateva secunde din timpul tau) sa-i explici unuia ceva ce poate tu stii, iar el aflandu-se intr-un mic impas, ar fi fost fericit/multumit pentru un raspuns.
Dar, ma rog, in viata trebuie sa te astepti la orice…
Drăgălaşule, secundele din timpul meu le-am consumat scriind articolul de sus, în care ţ-am pus toate informaţiile necesare, inclusiv rezumat + esenţialul în roşu. Dacă neuronu’ nu te-ajută să pricepi, n-am ce-ţ’ face.
Şi da, în viaţă tre’ să te aştepţi la or’ce, inclusiv la oameni care refuză să-ţi dea mură-n gură după ce ţi-au muiat posmagii.
Drept răzbunare, biciuieşte-ţi neuronu’.
Arata-mi paragraful din articol unde explica chestiunea mea, si atunci imi voi cere toate scuzele de pe planeta pentru deranj.
P.S. Renunta la tampenia cu „neuronul”, fiindca e penibil.
Tot articolul, şi-n special rezumatul. Ăla care-ncepe cu „regula 1 şi singura”.
(Ai dreptare, neuronu’ e penibil, de-asta-ţ’ zic: biciuieşte-l. Poate se trezeşte.)
Ok, merci… pentru putin.
(…)
Poate te gandesti sa mai renunti, din cand in cand, la prescurtarea cuvintelor intr-un text. Poate te citesc si oameni seriosi si normali la cap.
Ma rog, esti pe tarlaua ta, faci ce vrei…
Cum ziceam, sănătate şi vîrtute. Promit să plâng de ciudă că nu-mi mai faci trafic.
buna treaba!
Cu referire la ultimul post al lui „Deci” . Abia l-am citit si mi-a revenit in gand o intrebare pe care mi-am mai pus-o problabil de multe ori. „Te citesc”? Cat de corect e ca cineva sa te citeasca? Nu suna chiar atat de stupid ca „nu Te rade/pe tine”, dar e in aceeasi oala.
Iar acum sa revin la intrebarea initiala: te deranjeaza daca postez pagina pe facebook? Mi-as dori sa vada macar unii dintre prietenii/amicii/colegii mei aceasta explicatie. Bineinteles, mi-as dori cu mai multa ardoare s-o si inteleaga si sa foloseasca de acum forma corecta a verbului „a fi” in conversatii, dar asta tine deja de aprecierea fiecaruia, de modul de adaptabilitate, de ego si de multe alte conditii a caror expunere mi-ar ocupa prea mult spatiu.
Deci. Iar am deviat de la subiect. Te deranjeaza sau nu. Asta era ideea:)) Accept si ma conformez. Sau vorba lui Dantes: ” Asteapta si nadajduieste.” 🙂
(Apropo, daca am facut anumite greseli, poti sa ma corectezi linistit, criticile sunt intodeauna constructive.)
L-ai citit pe Eminescu? Da’ pe Creangă l-ai citit? 🙂
Cât despre Facebook, îmi pare că ai un buton în acest sens chiar la coada articolului. 🙂
Da, ma gandeam eu probabil la altceva cu cititul ala. Ai dreptate . :)) Am gasit si butonul. Saru-mana. 🙂
:):):):):):):):):)
Cum se analizeaza verbul „Puna”?:)
m-am indragostit de tine, diacritico!…
daca tot am ajuns aici si gratie explicatiilor foarte clare nu voi mai avea dubii asupra fi/fii-lor, imi permit sa aduc si eu o corectura 🙂
„Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită.” – in mod ironic, chiar asta e greseala CEL mai frecvent intalnita 🙂
Aşa. 🙂
am o intrebare : cand se scr „desi” si cand „de-si” ?
De-şi, când vine de la de îşi (dacă îşi).
Multumin de informatii!
atunci cand nu ne adresam direct unei persoane (ex: vreau sa fii acasa la 9.) si spunem ceva de genul „asta inseamna sa fi(i) un parinte bun.” se scrie tot cu 2 de i?:D
După tine?…
eu cred ca e cu 2 de i dar nu stiu sigur, de asta intreb:D
Eu cred că dacă citeşti cu atenţie ce scrie în articolul de mai sus, te prinzi.
CONJUNCTIV !!!!! cat de hard poate fi sa captezi informatiile ?…vreau sa fii acasa la 9. Pure chinese !
apropo de captat informatii, intrebarea mea era pentru structura „asta inseamna sa fii un parinte bun” pe care nu stiam sigur daca sa o incadrez la conjunctiv prezent, pentru ca nu am invatat timpurile si conjugarile verbelor cand a fost cazul. cand spun „vreau sa fii acasa la 9” imi imaginez ca am o persoana in fata careia ii spun sa fie acasa la 9. daca scriu pe un blog de exemplu, unde nu ma adresez cuiva anume, sau in cadrul unui monolog, „asta inseamna sa fii un parinte bun”, nu stiam daca intra in aceeasi categorie, pentru ca, cum am mai spus, nu am invatat timpurile si conjugarile. acum imi dau seama ca ar fi cam acelasi lucru, deci cu 2 de i.
Imperativ e Fii! Vino! Fă! Spune! Mănâncă!
Când ai „să” e conjunctiv, indiferent ce exprimă el: vreau/înseamnă să fii, vreau/înseamnă să vii etc. Chiar şi Să fii acasă la 9! tot conjunctiv e, din punctul de vedere al formei, chiar dacă are valoare de imperativ / ordin.
Când e conjunctiv prezent, e cu doi i: să fii.
Când e conjunctiv perfect, e cu un singur i: eu/tu/el/noi/voi/ei să fi fost, să fi venit, să fi mâncat.
multumesc mult.
metoda pe care o recomand prietenilor mei pentru a intelege cum sta treaba cu fi/fii e sa faca urmatorul lucru, intrucat teoria gramaticala e dificila si are multe situatii: sa inlocuiasca verbul a fi in propozitie cu a manca. daca Forma ultimului va ramane in A atunci se va scrie fi cu un singur „i”. cu oricare alta litera( nu poate fi decat „e” sau „ă”) se va scrie cu doi „i” . simplu si sigur!
apropo: cu doi „i” sau cu doi de „i” ? :)))
rectific: nu poate fi decat “i” sau “ă”
„Cu doi i” sau „cu doi de i”. Asta din urmă e formă inventariată de Gramatica Academiei la categoria „nu-i tocma’ corect, da’ lumea zice şi aşa”.
Sa fii de partea limbii romane este o cauza pierduta din start. Academia noastra este reprezentata de oameni care, din cate vad, nu au viziune. Sa scrii cum vorbesti este aberant. Case mai mari nu fac chestia si ma intreb „oare de ce?”. Germania, Franta, Marea Britaniea…nu scriu cum vorbesc. Vorbirea este foarte complexa, se cauta ca scrierea sa fie tot mai simplificata…romanii au imbratisat ideea primii dintre natiuni si se mira de ce dupa 150 de ani de la decizia asta sunt printe analfabetii Europei. Eu sunt cam somnoros acum. Am scris radurile astea intre o partida victorioasa de poker cu niste baieti din popor(baieti……..obisnuiti, cum zicea maestru’: nici prea-prea, nici foarte-foarte…) si un documentar despre dezbinarea Yugoslaviei. Sunt probleme mai de cacat pe lumea asta decat ca limba romana vorbita e la cutite cu aia scrisa, prin popor… vorbim un magiun idiomic; si daca nu exista termenul in dictionarul de la iorgu iorda il introduc io! Diacritica as vrea sa dansez cu tine un Scorpions-in Trance, dar inca „nush cum arati”. Toate pozele cu Diacritica sa apeleze la mine!
Analfabeţii Europei sunt francezii. Şi scriu cam ca pe vremea lu’ Chrétien de Troyes, aşa…
> voi să FIŢI (FI+M)
De fapt fi+ți.
În rest felicitări pentru blog, care ușor-ușor devine referință în materie de gramatică.
Aşa, mulţămesc.
În ortografia de pe net, atât.
Mulţumesc.
limba română e de rahat(ca si oamenii care o vorbesc. de ce ar fi diferente). chestia e ca daca faci asemenea greseli, esti etichetat de ceilalti ca fiind prost, retardat, incult
Nu, doar de rahat, precum limba ce-o scrii.
o;;;;
„as fi vrut sa fii (si tu acolo)” am scris textul si m-am blocat pentru o secunda. Cred ca asta e forma corecta, sper ca nu ma fac de ras. Mersi de blog, tine-o tot asa.
Ai scris corect.
Ai uitat sa pui LIKE 🙂
Am și eu o întrebare:
se folosește destul de des forma „O să fi”, care este o alternativă pentru „vei fi”. Așadar în acest caz fiind vorba de viitor cum se scrie „o să fi” sau „o să fii”?
Mulțumesc.
Cu scuzele de rigoare, tocmai ce am văzut că s-a răspuns la întrebarea mea, de acum câteva minute, într-un comentariu mai sus…
Multumescu-ti tie
De ortografie!
Caci tu, Diacritica,
Mi-ai salvat poetica.
Mi-a fost de folos
Si iti multumec frumos!
dilema mea(sau pe care o am , sa nu sune ca nuca in perete) a o fost in mare masura rezolvata…multumesc(ca vroiam sa scriu merci si asa si cu „s”)
Să crești mare!
Ma bucur sa (re)invat gramatica aici la tine 🙂
Vreau sa pregatesc niste articole despre complexul de inferioritate si as vrea sa fac si unele referiri gramaticale.
Ai putea sa ma ajuti??!!Multumesc!
Saru’mana!:)
Jos palaria! Apreciez munca ta! Trimit link-ul blogului la toti prietenii ca sa nu ma mai ciondranesc cu ei! Multumesc frumos!