LIMBA ROMÂNĂ: TERMS OF USE
SĂ ÎNJURĂM CORECT!
Cum se foloseşte blogu’ ăsta

Cuvente den bătrâni: bălţat

Bălţat (om bălţat), adj. – schimbător, capricios ca o femeie. (Talpa-Ogrăzile, Vlaşca)

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

La vreme de iarnă

A deszăpezi, deszăpezire

Ce-mi doresc eu

_______________________

(De ce spunem pe timp de iarnă, pe timp de vară, da’ nu zicem pe timp de primăvară, pe timp toamnă? Că eu una n-am auzit să se zică. Sau zicem?! )

Bâta şi copitele ei

Din seria “Trecea bâta pe cărare / Cu pixu’ la cingătoare / Şi copita la spinare”, astăzi vechiul nostru amic Cristian Oprea de la Cotidianul.

Cristian Oprea, în schimb, pare a se fi născut gata împuşcat în copita gândirii logice.

(De la amicu’ nostru aciddu, cu observaţia scurtă, dar pe deplin cuprinzătoare, “am râs de m-am spart”.)

Cuvente den bătrâni: cărăbelniţă

Cărăbelniţă – femeie mare şi grasă peste măsură. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea)

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Bărbatul şi femeile

După cum ziceam:

Bărbatu nu’i baiu că’ ‘i puţîntel,
Numai să fie mintea la el.

şi

Femeea bună e plug de aur în casa
omului.

_______________________________

Copii, domnu’ din imagine n-are minte la el. Copiii cu minte scriu întotdeauna daţi, de la voi / dumneavoastră daţi, şi scriu întotdeauna dă-ţi, de la tu dă-ţi ţie, tu dă ceva al tău (dă-ţi jos haina!).

_______________________________

76-77

De la stânga la dreapta: Laura (pe wc, că era cea mai mare, aproape 5 ani), Titus (aproape 4 ani), diacritica (3 ani într-o lună făr-o zi). Acum 35 de ani, de cei 5 ani ai lui Sam. Desigur, s-a lăsat cu mult suc şi tort de ciocolată, după cum rezultă din poza de mai jos.

Şi cu vreo juma’ de an înainte (vara lu’ ’76, cred), diacritica şi Sam în curte la Baia, cu găina din dotare.

Aveam plete, după care am căpătat şi păduchi, după care a rezultat tunsoarea din prima poză.

(Cred că  le-am mai pus pe-aici cândva…)

Snóvă

Exemplificare la proverbul A fi cu căldarea-n cap, a fi obrocit, fermecat. (Proverbele românilor, Iuliu Zanne, 1903)

Proverbele românilor – Iuliu Zanne, 1903

Bărbatu nu’i baiu că’ ‘i puţîntel,
Numai să fie mintea la el.

Bărbatul are ochi să vadă, fimeea are
ochi să fie văzută.

Bărbatul după muiere, şi copilul după
mamă se cunosce.

Femeea bună e plug de aur în casa
omului.

Mai bine ţii un sac de purici, de cât o
fimee rea.

O femee nu pote fi bună de cât pentru
un an, ca şi un calendar.

(Dacoromanica)

La o cratimă mică

Bianca Toma, zici c-a spus cu cratimă şi mata ai doar transcris telchel?

Adevărul

(De la Oana, cu vreo 4-5 ore în urmă. Acu’ un sfert de ceas oroarea era tot acolo.)

______________________________________________________

Copii, noi scriem l-a când înseamnă pe el l-a. L-a luat pe el, l-a văzut pe el etc.

Scriem la când ne arată unde.

Cuvente den bătrâni: ambrăli

Ambrălì, vb. refl. A se împăca cu cineva. (Ciubăncuţa, Someş)

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Cuvente den bătrâni: şecherlie

Şecherlie – nume de cafea dulce, gingirlie (potrivită). (Bârlad, Galaţi)

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Şi şecherlic, de la şecher, de la şeker (zahăr în turcă).

________________________________

Pe această cale vă anunţ în mod oficial că pe lângă articolul ăsta am mai scris azi încă opt din seria Cuvente den bătrâni, care-s programate spre publicare tot la două zile, în general dimineaţa. În caz că veţi remarca legătura dintre articolele astea şi, de exemplu, proxima înălţare a lu’ Duda pe tronul României – devenită, probabil, monarhie în următoarele 14-15 zile – , aveţi dreptate. M-am antrenat cu parapsihopupu ruşi, iar seria Cuvente den bătrâni e lucrarea mea de diplomă de parapsihopupu de ziua a şaptea.

Gicu

După mai bine de un an (2009) fără job, criza mea s-a încheiat pe 21 februarie 2010, când am început un nou serviciu, la acelaşi salariu din 2008. Ba în curând o să intru pe creştere de pib personal, la job nou.

Carevasăzică pe 21 februarie 2010 încep să lucrez la Gicu SRL. Care nu deţinea domeniul gicu.ro, care era liber, carele deci zic nu-i mai bine să-l cumpărăm noi? Îl cumpărăm deci. Nu facem şi sait, dom’ şef? Ăăăă… c-o fi, c-o păţi, că ce ne trebe, că biznisu’ ăsta e pe relaţii, nu pe saituri, deci rămâne cum am stabilit, care n-am stabilit nimic. În toamna lu’ 2011, dom’ şef, la sugestia iubitei (!), se hotărăşte să facă sait. Mai întâi tocmeşte făcători de logo să facă logo. Cerusem recomandări de la fratele nostru Sam, care ne-a dat art director care punea întrebări pertinente şi avea preţuri rezonabile, dom’ şef a ales făcătoru’ de logo găsit de iubi, la acelaşi preţ cu art directoru’. Avem deci logoul Gicu (pare făcut de un puşti care acu’ se joacă cu puţulica în Corel sau în ce s-o fi jucat el acolo). Bun. Acu’ să tocmim făcător de sait gicu.ro. De ce să-l căutăm în România, când putem să-l tocmim străinez şi să-l plătim de cel puţin două ori mai mult?! Ulterior s-a dovedit că făcătorul de sait era de fapt la bază găzduitor de alte saituri ale lu’ dom’ şef (nu ştiu dac-am făcut bine, zice dom’ şef, om vedea! – nu, dom’ şef, n-ai făcut bine). Bun. Fac text pentru sait, vine iubi a lu’ dom’ şef, între timp promovată pr manager (i-urile astea îs ale ei; am mai primit între timp pentru al face, facanduse, in timpul saptamani), că cică să nu scriem despre cestiunea ţî, că se sparie posibilii clienţi. Iubi a lu’ dom’ şef, îi zic, oamenii ăia, dacă s-au hotărât să tatoneze piaţa cu pricina (nu despre România era vorba), ştiu deja despre cestiunea ţî. Nu putem s-o trecem cu vederea, cică suntem consultanţi, în pana mea! Nu, că se sparie şi-i pierdem de clienţi. Ei, dară, n-aveţi decât să vă faceţi saitu’ cum vreţi, ce-mi bat eu capul?! Desigur, dom’ şef ţine să adauge fraza magică – pe care o iubesc eu din inimă – “vorbim la perfecţie 5 limbi”. Care traducere în engleză făcută de iubi a lu’ dom’ şef a sunat “we are speaking perfectly cele 5 limbi”. Pe toate în acelaşi timp.
No, acu’ că avem logo şi sait (care a ieşit cam cum mi-ar ieşi mie al treilea sait, dacă m-apuc să-nvăţ mâine webdesign), hai să facem cărţi de vizită noi. Gicu SRL, cu sait gicu.ro, cu adresă de mail @gicu.ro.
Şi să facem, dară, şi semnături de mail noi, cu logo Gigu şi sait gicu.ro. Se ocupă iubi a lu’ şefu’, rezultă semnături jpg din care nu poţi copipeistui nimic. Şi, desigur, nu poţi clicăi pe gicu.ro. Îi explic lu’ iubi a lu’ şefu’ că măcar adresa saitului ar trebui scoasă din poză şi pusă într-un format clicăibil. Nţ. Avem sait gicu.ro, ce ne mai trebuie să-i trimitem pe oameni acolo dintr-un clic?! Las’ să scrie cu mânuţa lor, ai dracu’ leneşi cari sunt ei!

La începutul lui ianuarie 2012 s-a terminat (după vreo 4 luni…) povestea: avem sait gicu.ro, avem logo Gicu, avem broşuri Gicu, avem adrese de mail @gicu.ro, avem cărţi de vizită de la Gicu SRL, cu logo Gicu.

Ieri aflu că au schimbat numele firmei în Dorel SRL.

Întrebări

Intersecţia de Hala Traian, acu’ vreun ceas.
Dormitam pe trotuar la semafor.
- Nu vă supăraţi, patruzeciu’?…
Mă-ntorc cătinel. (Ăăăă?… Ci vrai tu di la mini, mă flăcău?)
- De unde se ia?
(Ăăă? Ce să se ia?!)
- Tramvaiul… De unde se ia?
Aaa! În sfârşit pricep. Îi răspund amabilă.
- Dintr-o staţie de tramvai. Căutaţi aşa ceva.
A amuţit.

Ok, eu eram adormită şi [sunt] rea. Da’ lui cam câtă minte (în plus) îi trebuia ca să-ntrebe “Unde-i staţia lu’ 40 către Obor?”. I-aş fi zis simplu că nu ştiu.

Cimiliturile românilor

Le-am pus pe FB, am zis să le pun şi-aici, să nu se piardă.

Fumul dracului
În capul omului.
(beţia)

Câmpul alb, oile negre,
Cin’ le paşte
Le cunoaşte.
(cartea)

Învârligat, îmbârligat,
În gaură de fată mare băgat.
(cercelul)

Merge dada pe cărare
Patru mâni, patru picioare,
Patruzeci de unghioare.
(femeia însărcinată)

Merge moşul prin rogoz,
Mare mătărângă-a scos.
(păpuşoiul)

Ce este micuţ, foarte mititel,
De-şi ia căciula Vodă pentru el?
(păduchele)

Şlepţul satului
necazul săracului.
(primarul)

Artur Gorovei, Cimiliturile românilor, 1898.

(Ce-i ăla şlepţ?!)

Cuvente den bătrâni: ponchizeri

Pochinzeri, s.m. pl. – cuscri. (Gorj)

Pochinzoreasă, s.f. – femeia care stă pe lângă mireasă în timpul nunţii. (Păuşeşti-Otăsău, Vâlcea) – V. şi http://dexonline.ro/lexem/pochinzoreas%C4%83/110541

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Vezi şi pocânzeu, pocânzel, pocânzeică.