11/12/2009

INDEX
mai mult sau mai puţin ortografic şi aproximativ alfabetic

Adevăratul cel mai frumos cadou primit de dl Ponta în 42 de ani

20/09/2014

De la mine pentru domnul Victor Ponta.

2014-09-20_celmaifrumoscadoualluiPonta

 

 

Cărţi care-ţi fac copilul să citească

14/09/2014

Cărţile cu care l-am vrăjit pe Rareş de l-am făcut să citească sunt scoase din capul meu, în funcţie de ce-am găsit la faţa locului, în librărie. Cu excepţia “Pisicilor războinice” — văzusem deja un copil fascinat de ea (o citea în maşină, pe drumul către şcoală), aşa că mi-am zis că ar putea fi un bun început. Şi a fost. Sper ca editura să scoată şi celelalte volume.

M-a întrebat cineva dincoace dacă n-am recomandări şi pentru un băiat de 14 ani. Hm. Aşa, din burtă, n-am, mi-am zis. Habar nu mai am cam care-s cărţile pentru 14 ani şi cu ce-ar fi mai bine să înceapă. Dar apoi mi-am amintit că ştiu pe cineva care are habar şi recomandări de cărţi pentru toate vârstele. O doamnă, Maddie Witter (profă de engleză, pare-mi-se), în cartea “Reading Without Limits” — despre cum să-i faci pe copii să citească la ora de engleză. Din păcate, un profesor de română de la noi, chiar şi să vrea s-o pună în aplicare, n-ar prea avea când — că dacă dedică o oră pe săptămână cititului în clasă, rămâne cu materia neparcursă. Doar la un fel de cerc de lectură — dar cine vine la cercul de citit?!

Aşa… Şi doamna asta, Maddie Witter, are la sfârşitul cărţii o listă de lecturi recomandate, pe categorii de vârstă. O găseşti mai jos — în engleză, dar multe au fost traduse în română.
Regula de bază: Dacă copilului nu-i place prima carte pe care i-o dai (din lista asta sau alta, nu contează), nu abandonezi, i-o dai pe următoarea. Apoi pe a treia, pe a patra, până găseşti cartea care-i place. E greu? O fi. Da’ ia gândeşte-te cât de greu o fi să te apuci de citit când eşti convins că nu-ţi place să citeşti. Când copilului îi ceri perseverenţă, ca să termine cartea începută, ţi se pare că tu poţi abandona, pe motiv că “nu-i place să citească”? Nu, profa de română n-are când să se ocupe de 30 de copii, să descopere ce-i place fiecăruia, să-l facă să citească pe fiecare în parte. Asta e treaba ta de părinte, că tu îţi petreci serile cu el şi tu îi cumperi cărţile de citit. Sau doar manualele şcolare.

Încă ceva: e ok să citească cărţi pentru o categorie de vârstă inferioară (un an sau doi sau trei ani mai puţin, nu contează). Sunt funny, se citesc uşor şi repede, îi dau curaj. Dacă are 15 ani, nu înseamnă că poa’ să-nceapă automat cu “De veghe în lanul de secară”, o s-o citească pân’ la capăt din prima şi asta o să-l facă cititor pasionat pe viaţă. Nu-i place ce i-ai dat? Întreabă-l de ce şi dă-i o carte dintr-o categorie inferioară. Ideea e să-l faci să citească, să înceapă să citească cu plăcere.

Aşa. Iată lista lui Maddie Witter, în “Reading Without Limits”:

List of Children’s and Young Adult Texts Referenced and Recommended
Elementary
1. Amber Brown Is Green with Envy by Paula Danziger
2. Amelia to Zora: 26WomenWhoChanged the World by Cynthia Chin-Lee
3. Bone Series by Jeff Smith
4. Bud, Not Buddy by Christopher Paul Curtis
5. Chrysanthemum by Kevin Henkes
6. Dream: A Tale of Wonder, Wisdom & Wishes by Susan V. Bosa
7. Fast Sam, Cool Clyde and Stuff by Walter Dean Myers
8. Frindle by Andrew Clements
9. Goosebumps Series by R. L. Stein
10. Harry Potter Series by J. K. Rowling
11. Harvesting Hope: The Story of Cesar Chavez by Kathleen Krull
12. Hatchet by Gary Paulsen
13. Henry and Mudge by Cynthia Rylant
14. Holes by Louis Sachar
15. How Much Is a Million? by David M. Schwartz
16. Junie B. Jones series by Barbara Park
17. Maniac Magee by Jerry Spinelli
18. Marvin Redpost series by Louis Sachar
19. Matilda by Roald Dahl
20. My Name Is Maria Isabel by Alma Flor Ada
21. National Geographic for Kids magazine
22. Poop by Nicola Davies
23. Revolting Rhymes by Roald Dahl
24. Sadako and the Thousand Paper Cranes by Eleanor Coer
25. Seymour Simon’s books
26. Seedfolks by Paul Fleischman
27. Tar Beach by Faith Ringgold
28. The Lightning Thief by Rick Riordan
29. Shiloh by Phyllis Reynold Naylor
30. The Sneetches and Other Stories by Dr. Seuss
31. The True Story of the Three Little Pigs by Jon Scieszka
32. The Watsons Go to Birminghamby Christopher Paul Curtis
33. Tiger Rising by Kate DiCamillo
Middle
1. Thirteen Stories That Capture the Agony and Ecstasy of Being Thirteen by James Howe
2. 145th Street Stories by Walter Dean Myers
3. ‘‘All Summer in One Day’’ by Ray Bradbury
4. Anne Frank: The Diary of a Young Girl by Anne Frank
5. Are You There God? It’s Me, Margaret by Judy Blume
6. A Wrinkle in Time by Madeleine L’Engle
7. Catcher in the Rye by J. D. Salinger
8. Chains by Laurie Halse Anderson
9. D’Aulaires’ Book of Greek Myths by Ingri d’Aulaire and Edgar Parin d’Aulaire
10. Drago n’s Blood by Jane Yolen
11. DK Eye Witness Series
12. First Crossing: Stories About Teen Immigrants by Laila Lipski
13. Hoops by Walter Dean Myers
14. Local News by Gary Soto
15. Lord of the Flies by William Golding
16. My Life in Dog Years by Gary Paulsen
17. My Sister’s Keeper by Jodi Picoult
18. Naruto by Masashi Kishimoto
19. ‘‘Priscilla and the Wimps’’ by Richard Peck
20. ‘‘Raymond’s Run’’ by Toni Cade Bambara
21. Roll of Thunder, Hear My Cry by Mildred D. Taylor
22. Shortcut by Donald Crews
23. Tangerine by Edward Bloor
24. ‘‘Thank You, Ma’am’’ by Langston Hughes
25. The Chronicles of Vladimir Tod by Heather Brewer
26. The Chocolate War by Robert Cormier
27. The Devil’s Arithmetic by Jane Yolen
28. The Giver by Lois Lowry
29. The House on Mango Street by Sandra Cisneros
30. The Hunger Games by Suzanne Collins
31. The Laramie Project by Mois´es Kaufman
32. The Outsiders by S.E. Hinton
33. ‘‘The Road Not Taken’’ by Robert Frost
34. The Shadow Children Series by Margaret Peterson Haddix
35. The Vampire Diaries by L.J. Smith
36. To Kill a Mockingbird by Harper Lee
37. Tomorrow, When the War Began by John Marsden
38. Twilight by Stephenie Meyer
High
1. Antigone by Sophocles
2. A Raisin in the Sun by Lorraine Hansberry
3. ‘‘Because I Could Not Stop for Death’’ by Emily Dickinson
4. Black Boy by Richard Wright
5. Brief Moment in the Life of Angus Bethune by Chris Crutcher
6. Collapse by Jared M. Diamond
7. Common Sense by Thomas Paine
8. Cool Salsa: Bilingual Poems on Growing Up Hispanic in the United States edited by Lori Marie Carlson
9. Destination Unexpected by Donald Gallo
10. Fahrenheit 451 by Ray Bradbury
11. From the Notebooks of Melanin Sun by Jacqueline Woodson
12. ‘‘Hope, Despair and Memory’’ by Elie Wiesel
13. Interpreter of Maladies by Jhumpa Lahiri
14. Jane Eyre by Charlotte Bronte
15. King Lear by William Shakespeare
16. Letter from a Birmingham Jail by Dr. Martin Luther King
17. Macbeth by William Shakespeare
18. Malcolm Gladwell’s books
19. Maya Angelou’s poetry and memoirs
20. A Midsummer’s Night Dream by William Shakespeare
21. ‘‘Moonbeam Dawson and the Killer Bear’’ by Jean Davies Okimoto
22. Narrative of the Life of Frederick Douglas, an American Slave by Frederick Douglas
23. Night by Elie Wiesel
24. Of Mice and Men by John Steinbeck
25. Pride and Prejudice by Jane Austen
26. Rising Voices: Writings of Young Native Americans compiled by Arlene Hirschfelder
27. Tennessee Williams’s plays
28. The Autobiography of Malcolm X by Malcolm X
29. The Gettysburg Address by Abraham Lincoln
30. ‘‘The Gift of the Magi’’ by O. Henry
31. Their Eyes Were Watching God by Zora Neale Hurston
32. ‘‘The Lottery’’ by Shirley Jackson
33. The Joy Luck Club by Amy Tan
34. ‘‘The Most Dangerous Game’’ by Richard Connell
35. The Road by Cormac McCarthy
36. Things Fall Apart by Chinua Achebe
37. Trial of Socrates by Plato
38. Walden by Henry David Thoreau
39. Warriors Don’t Cry: A Searing Memoir of the Battle to Integrate Little Rock’s Central High by Melba Pattillo Beals

Cum să-ţi faci copilul să citească

13/09/2014

Să zicem că ai un copil de 11 ani care declară sus şi tare că lui nu-i place să citească (nimic altceva în afară de cartea cu glume şi “Jurnalul unui puşti”), că cititul e plictisitor şi mai bine te joci pe calculator.
Ce-i de făcut?

Mai întâi îi cumperi “Pisicile războinice”, i-o laşi la-ndemână şi-l rogi să se uite pe ea, să-ţi zică dacă-i place sau nu (nu-i nimic dacă nu-ţi place, nu tre’ să-ţi placă toate cărţile), ca să ştii mai încolo ce fel de cărţi să-i iei. O să se uite, o să zică un “mda” politicos, după care nu va mai ieşi din camera lui până ce n-o termină. A doua zi o să-l sune pe tac-su — “tati, am citit o carte în cinci ore!”. De la şase seara, când s-a întors de la şcoală, până la unşpe noaptea, pentru că nu a fost chip să i se ia cartea din mână. (Încă n-am văzut copil de 10-11 ani căruia să nu-i placă “Pisicile războinice”). Bun, primul pas a fost făcut — a admis că mai sunt şi cărţi mişto pe lumea asta. Atât de mişto că nu mai ceri voie pe laptop, că n-ai nevoie — citeşti!

Apoi îl laşi într-ale lui, iar la începutul vacanţei îi cumperi cadou pentru notele foarte mari de peste an:
“Şoboraţii” (ambele volume), că părea uşurică şi, din păcate, încă n-a apărut volumul al doilea din “Pisicile războinice”;
“Punci cu porunci”, că-i de Michael Ende, că e tradusă de Nora Iuga, că e cu vrăjitori (mai ales!);
“Emil şi detectivii”, că am citit-o eu când eram mică şi mi-a plăcut rău. Şi că poate se recunoaşte pe ici, pe colo în Emil.
Le împachetezi pe toate frumos — cadou! –, cu fundiţă şi dedicaţie şi chestii, ca să nu pară teanc de lecturi suplimentare de citit peste vară. Şi i le trimiţi unde se află şi el, şi anume în vacanţă.

Şi vei avea surpriza să constaţi că le-a citit pe toate trei (patru, de fapt, dacă punem la socoteală că “Şoboraţii” are două volume, iar copilul declara cu şase luni în urmă că el nu citeşte defel şi nici nu are de gând să), că a mai citit una recomandată de profa de română, plus “Coliba unchiului Tom” de pe la bunici. Deci copilul nu era defect, îi trebuiau doar nişte cărţi potrivite.

Care-s cărţile potrivite? Alea fantastice. Sigur îl atrag. Nu citeşte “Cei trei muschetari”, Jules Verne şi ce mai ştii tu din copilăria ta? Citeşte pe rupte Harry Potter şi altele asemenea? Nu-i grav, important e să citească, să descopere că cititul poate să fie funny, să nu mai refuze din start orice carte. Şi-ntr-o bună zi o s-ajungă şi la “De veghe în lanul de secară”.

O chestie, numa':

Când îl bodogăneşti acasă sau îl critici de faţă cu alţii că nu citeşte, think again. Dacă n-ai fost niciodată cu el la librărie, dacă nu te-a văzut niciodată cumpărând cărţi, dacă nu te-a văzut niciodată citind, nu-i cere lui să citească. Cititul, ca şi bunele maniere, nu se învaţă din neant. Se învaţă şi prin imitaţie.

Aşa că:
Când te duci la Auchan, ia-l şi pe el şi treceţi mai întâi pe la librărie. Dă-i măcar un sfert de oră să-şi aleagă el o carte. Şi alege-ţi şi tu una. Cumpăraţi-vă cărţi împreună. Funcţionează la fel ca vacanţele cu părinţii, joaca cu părinţii, biciclitul cu părinţii, prăjituritul cu părinţii: întăreşte legăturile, una, alta, chestii psihopupu. Ok, poate-i cam scump să-i iei cărţi în fiecare săptămână. Dar o dată la două săptămâni sau măcar o dată pe lună faceţi-vă ritualul ăsta: mergem împreună la librărie. Una mişto, unde să-i placă să revină. Eventual o de-aia unde-l răsplăteşti şi cu nişte prăjiturele, să nu citească pe uscat.

Apoi:
Citeşte şi tu. Fă în aşa fel încât să te vadă că citeşti, măcar din când în când. Citeşte măcar cărţile pe care i le iei lui, chit că-ţi par “de copii” (sunt tare mişto!), apoi vorbiţi despre ele. Ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, chestii de-astea.

Citiţi împreună. Duceţi-vă împreună dumincă dimineaţa în parc, cu câte o carte, o păturică, sandviciuri şi un termos cu ceai şi citiţi. Pur şi simplu. Măcar o oră. Dacă-i frig, mergeţi la cofetărie / cafenea. Câte o prăjitură, un suc şi o carte de citit. O oră. E suficient. Se cheamă că “am citit cu mama / cu tata” când îl va întreba doamna ce-a făcut în week-end.

Încă ceva:
Nu-l asasina cu lecturile obligatorii de la română. Nu există pe lumea asta copil sau student la Litere căruia să-i placă bibliografia obligatorie, pentru simplul motiv că-i obligatorie. Pune-i cărţile la îndemână, mai aminteşte-i de ele din când în când, dar nu-l asasina cu asta! La 10-11-12 ani important e să descopere cititul, să înceapă să-i placă să citească. Lecturile din lista obligatorie au să vină şi ele dup-aia, firesc.

(N-am copii, dar l-am făcut pe tânărul Rareş să treacă de la “Jurnalul unui puşti” la şase cărţi citite în vacanţă — cel mai mare succes pedagogic al meu din toate timpurile, aş zice.)

_________________

Vezi şi “Cărţi care-ţi fac copilul să citească”.

Snobul

29/07/2014

Ce este un snob?

DEX 2009
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fară discernământ și cu orice preț tot ce este la modă.

Larousse
snob, adjectif et nom
Qui affecte et admire les manières, les opinions qui sont en vogue dans les milieux qui passent pour distingués et qui méprise tout ce qui n’est pas issu de ces milieux.

Dacă mă iau după DEX, orice piţi cu sprâncene frânte e snoabă.

Cât e taxa la şcoala de stat?

29/06/2014

În fiecare an în perioada examenelor poporul se inflamează — eu am pretenţii de la şcoală, că o plătesc din buzunarul meu! Trebuie să se ridice la standardele mele, etc — cunoaşteţi discursul.
Aşa-i, o plăteşti din buzunarul tău, din cei 16% care ţi se reţin din salariu. Din ăştia 16%, cel mult 6% merg la bugetul Ministerului Educaţiei, adică în şcoala copilului. Să zicem că-s 6% (parc-aşa zice legea), chit că-n realitate MEN primeşte mai puţin (3-4%).

Să zicem dară 6% din 16% din salariul mediu brut pe economie. În februarie 2014 salariul mediu brut a fost de 2.247 lei. 16% din 2.247 înseamnă 359,52 lei. 6% din 359,52 înseamnă 21,57 lei. Pe lună. Pentru educaţia copilului tău. Atâta dai, atâta face: 21,57 lei pe lună. 258,84 lei pe an calendaristic. 58,82 euro pe an, la un euro de 4,4 lei. 58,82 euro, taxa anuală de studii a copilului tău. Ok, ai un singur copil, copilul are 2 părinţi: 58,82 x 2 = 117,64 euro pe an, taxă de studii pentru copilul tău.

Să zicem că vrei să-l dai la şcoală privată. Şi şcoala privată îţi zice: nici o problemă, avem loc pentru toată lumea, punem copilul în centrul preocupărilor noastre, asigurăm calitate excepţională, vă asigurăm că va intra la cele mai bune universităţi din România sau din străinătate. Vă costă 117,64 euro pe an, plătibili în tranşe lunare. Ei, cum e? Te-ai repezi să-ţi dai copilul într-o şcoală unde taxa e 117,64 euro pe an? Nu?! De ce nu?! Pentru că de 117,64 euro/an nu poţi face şcoală de calitate? Da’ şcoala de stat trebuie să poată face învăţământ de calitate din taxa ta de 117,64 euro/an?

117 euro dai, 117 euro face educaţiunea anuală a copilului tău. Pur şi simplu.

Aşa.

Acu’ să o luăm invers. Ok, am înţeles, bugetul educaţiei nu e făcut doar din ăia 6% din cei 16% care ţi se reţin ţie din salariu, mai plăteşti şi ici-colo, indirect, şi tot în bugetul MEN ajung. Aşa că luăm bugetul MEN în 2011 şi-l împărţim la populaţia şcolară din anul şcolar 2010-2011 (conform Anuarului statistic). Adică 8,5 miliarde lei la 4.029.226 preşcolari, elevi şi studenţi. Adică pentru grădiniţa / şcoala / facultatea copilului ai plătit o taxă anuală de 2.109,59 lei. Adică 496,37 euro (la un curs mediu de vreo 4,25 lei).

Şi revin cu întrebarea: te duci să-ţi înscrii copilul la şcoala privată. Şi şcoala privată îţi zice: nici o problemă, avem loc pentru toată lumea, noi aici facem învăţământ de calitate, vă asigurăm că copilul va intra la cele mai bune licee şi universităţi. Vă costă 496,37 euro taxă şcolară anuală. Un chilipir. Te-ar convinge? Ai zice “da, dom’le, uite, dau un ban, da’ face, aici sigur nivelul e ridicat, din ăştia 496,37 euro/an le ajunge să întreţină şcoala, să cumpere cretă, toner, hârtie, să plătească femeia de serviciu şi 14 profesori la clasă, plus apă şi curent”?

Şi revin: 496,37 de euro dai, de fix 496,37 euro primeşte educaţie copilul tău într-un an. Şi poţi emite pretenţii de fix 496,37 euro pe an.
În condiţiile astea, să te scandalizezi că de ce merge şcoala prost e ca şi cum ai plăti 50 de lei pe o preche de pantofi şi apoi l-ai lua la rost pe vânzător că de ce nu-s din piele, de ce nu-s lucraţi manual şi de ce s-au stricat după 2 purtări.

Da, şcoala merge prost. Dar la banii ăştia n-are cum să meargă bine.

__________________________
(Da, ştiu, există şi cheltuieli conexe — furnituri şcolare, cărţi, uniformă etc. Dar astea se plătesc separat inclusiv în şcolile private, de-asta m-am referit strict la suma plătită ca taxă de studiu, aia care include clădirea şcolii, utilităţile, profesorii şi femeia de serviciu care şterge în wc-ul unde fi-tu a făcut chestii pe lângă.)
__________________________
Update (ca să nu mă mai luaţi cu “plăteşti taxe o viaţă, nu doar cât e copilul la şcoală deci plăteşti mai mult de 500 euro pe an şcolar”): Într-o viaţă de salariu mediu pe economie nu ştiu dacă ajungi să plăteşti 2 ani de taxe şcolare la şcoala privată de 10.000 de euro pentru un singur copil. Atât ar fi putut să-şi permită gospodina de la trei, aşa că s-o lase mai moale cu banii daţi pe şcoală. Că din banii plătiţi de ea într-o viaţă, copilul ei ar fi făcut 2 clase, şi alea la grădiniţă; hai, 4. Că ajunge să facă grădiniţă, 12 clase (bune, rele, cum or fi), plus facultate la buget — să zică mersi.
Ideea articolului de mai sus fiind următoarea: o şcoală care costă 500 de euro pe an nu are cum să fie bună. Pur şi simplu. Ar fi trebuit să-i pun titlul “Cât costă şcoala de stat?”, ce-i drept.

Evaluarea naţională la francezi

28/06/2014

Cum evaluează ministerul român romana românilor de 14 ani (impropriu zis: cum toate mămicuţele îşi dau copiii la şcoală la 7 ani jumate, evaluarea de la 14 ani s-a transformat în evaluarea de la 16 ani), am văzut; aveţi subiectele aici. Să vedem un pic cum evaluează ministerul francez franceza francezilor de 15 ani. Cu precizarea că evaluarea naţională de la sfârşitul gimnaziului se numeşte “brevet” şi are loc la sfârşitul a ceea ce la noi ar fi clasa a noua (în sistemul francez liceul are 3 ani).

Brevet de français, carevasăzică. Sesiunea 2014.

Partea I, 1h30.

1. Întrebări şi rescriere de frază (1h10) plecând de la un text dat (de Charlotte Delbo, teatru, o pagină). Al doilea război mondial, Paul a fost condamnat la moarte de nazişti. Textul prezintă ultima întâlnire dintre Paul şi soţia lui, Françoise.
Urmează 15 întrebări pe text, majoritatea de înţelegere a textului (“Noi doi am ales”. Despre ce alegere vorbeşte Paul?; Françoise împărtăşeşte alegerea asta? Justificaţi răspunsul.; Cum apare opoziţia dintre cele două personaje?; Care sunt argumentele lui Paul?; etc). O întrebare de limbă cu două subpuncte: să explice sensul contextual al unui verb; să identifice timpul verbului şi să justifice folosirea acelui timp (un conditionnel temporel / futur du passé). Ultima întrebare: dacă ai fi regizor, ce elemente de decor (loc, lumini, sunet) ai alege? Justifică-ţi propunerile. Pentru că, poate nu ştiaţi, în manualul de franceză fiecare lecţie are o parte (explicită) de istoria artei, de “citire” a unui tablou, chestii dintr-astea. Inclusiv copertă de CD Deep Purple, dacă vreţi să ştiţi.
Apoi réécriture — rescrierea unei fraze înlocuind un “tu” cu persoana a treia plural, feminin. Evident, tre’ să facă modificările necesare (terminaţii, chestii).

2. Dictare. Da, dictare. 20 de minute. 7 rânduri de text. (O dictare dintr-asta cred că ar prinde mai bine junimii române decât toate sinonimele lui “a cere” la un loc. Şi da, cred că ar trebui introdusă în examen. Nici la bac n-ar strica.)

Partea a II-a, 1h30 — redactare. Au voie să folosească dicţionarul. Da, cu dicţionarul pe masă, dacă simt nevoia.
Două subiecte la alegere, plecând de la acelaşi text:
1. Redactează ultima scrisoare a lui Paul către copiii lui (50 de rânduri, 2 pagini).
sau
2. După părerea ta, exprimarea artistică (literatură, teatru, cinema, muzică, pictură etc) aduce ceva în plus în evocarea evenimentelor din trecut? Cu ajutorul exemplelor istorice şi /sau personale, prezintă-ţi părerea într-un text argumentat şi organizat. (50 de rânduri, 2 pagini)

Cam aşa.
Când vă mai trec prin cap căcaturi de genul Funeriucelfărădebacromânesc, dar cu bac franţuzesc (huo!), aduceţi-vă aminte de subiectele din 2014, Franţa vs România. În ce mă priveşte, cred că ar prinde foarte bine ca subiectele de la evaluările naţionale româneşti să fie făcute de bacalaureaţi franţuzeşti.
De asemenea (după cum am mai zis deja), cred că într-o primă etapă ar prinde bine să traducem pur şi simplu manuale. Cred că şi dacă traduci (bine) în română manualul franţuzesc de franceză, tot i-ar fi mai de folos adolescentului român. N-ar studia autori români, e drept, dar ar ajunge să priceapă într-adevăr ce citeşte şi să-şi exprime părerea în 2 pagini de text argumentat şi organizat.

Evaluarea naţională la română

26/06/2014

Mă întreba cineva pe undeva de ce nu scriu despre subiectele de anul ăsta. Că, atâta vreme cât în cerinţe continuă să apare virgule tâmpite (Citeşte, cu atenţie, textul. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul. Vs Citeşte cu atenţie textul. Scrie pe foaia de examen răspunsul la… ), n-are rost. Şi pentru că n-am copii care să dea examene dintr-astea.

Dar uite că scrie — bine — altcineva. N-are blog, dar am eu; şi mai are şi Contributors.

Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindcă”, copilul a scris „deoarece”, dar și „pentru că”. Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune”. Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer”: în barem apăreau „solicit”, „pretind”, dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?” –, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare și firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit… A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu. (Continuarea, AICI.)

Întru comparaţie: baremul MEN pentru limba română are două pagini. Baremul Cambridge pentru examenul de reading and comprehension la limbă străină la sfârşitul liceului are 16 pagini. Cu coloană Accept şi coloană Reject, ca toţi corectorii (cu sutele) să accept şi să reject fix aceleaşi lucruri.

 

Mă scuzaţ’

23/06/2014

Voi într-a opta ştiaţi ce-i aia empatie? Că eu nu. Chit că citeam cam o carte pe săptămână.

Admiterea la Drept

17/06/2014

Marcaţi interpretarea corectă a frazelor de mai jos:

2. În alternativa că lucrurile rămân cum par să fie acum, soluţia cea mai bună, deşi puţin agreată, ar fi să nu ne implicăm în niciun fel, că, orice am face, decizia nu va fi a noastră, ci a altora.

 

N-are sursă, da’ pare-a fi citat din Alina Mungiu-Pippidi.

Al, a, ai, ale cui?

17/06/2014

2014-06-17_al

Marius Dobre, Cariere

 

Intrumentul [al] leadershipului sau dezvoltarea [a] leadershipului? Că n-am înţeles.

Cu subiect şi predicat. Exerciţiu

16/06/2014

Analizaţi sintactic fraza de mai jos:

2014-06-16_APM(Alina Mungiu-Pippidi, România liberă)

Întrebare ajutătoare: ce face fata? (Aflaţi predicatul.)

Preşedinte sau preşedintă?

09/06/2014

Mă ucid ăştia la Digi cu “Preşedintele ICCJ, şantajat”. E femeie şi-i preşedintă. “Preşedinta ICCJ, şantajată”. Hai, că nu-i greu!

Teza la română, partea a II-a

03/06/2014

Buna Doamana Profesoara

Am O intrbare?

Eu nu pot sa gasesc fisele cu sense opus si similar putem te rog sa facem asta Maine ca recapitulare?si aia cu feminin si masculin ca un creion, douā creione ca nam fisele pentru asta doi.

Acelaşi tânăr indian de data trecută. 12 ani, cam aşa.

(Am făcut sa/s-a şi la/l-a şi sau/s-au; la n-am încă n-am ajuns. :)  )

 

Culmea adresării

27/05/2014

Întrebarea pe care mi-am adresat-o în continuare este care dintre aceste măsuri au convins electoratul să îl trimită în PE. (Emanuela Ignatoiu-Sora, contributors.ro)

Nimeni nu(-şi) mai pune întrebări în ţara asta, ţaţo! Toţi (îşi) adresează întrebări, mai exact întrebarea pe care (şi-)au adresat-o. Ca nu cumva să se înţeleagă că şi-au pus-o fiecare pe cont propriu.

‘Ţ dai seama, soro, ce de întrebări şi-a mai adresat lui însuşi Descartesu’ cela, de-a ajuns el la concluzia că dacă există, gândeşte?! Sau invers. Sau reciproc, ceva.

Dacă îmi adresez întrebări, exist. Cam aşa cu româna elevată de azi.

Tu ce le laşi copiilor tăi?

17/05/2014

Travel Channel, Hotel Impossible, acum câteva săptămâni. Cheliosul ajunge într-o staţiune de munte, pare-se că trendy. O cabană ceva mai mare, un complex, ceva de genul ăsta. Proprietarul, un domn la 70+ ani, explicându-i cheliosului cum şi-a făcut el afacerea de la zero şi cum a muncit 40 de ani la ea:

“Puteam să vând în anii ’80, când staţiunea a devenit la modă şi au început să se construiască hoteluri. Aş fi luat mulţi bani. Dar n-am vândut. Mai bine le las (copiilor) mult de muncă, decât mulţi bani.”

 


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,678 other followers