Categoria Româna explicată românilor străini de limba lor. După Dana Cojocaru – Romanian Grammar, SEELRC 2003.
Car’ va să zică:
Noi, în limba română, avem imperativ pentru persoana a II-a sg. şi pentru persoana a II-a pl.
La persoana a II-a plural e simplu, forma e identică cu prezentul:
-a: a cânta – voi cântaţi – cântaţi! – nu cântaţi!
-ea: a bea – voi beţi – beţi! – nu beţi!
-e: a merge – voi mergeţi – mergeţi! – nu mergeţi!
-i: a citi – voi citiţi – citiţi! – nu citiţi!
-î: a coborî – voi coborâţi – coborâţi! – nu coborâţi!
Cu persoana a II-a singular lucrurile-s niţel mai complicate. Ai zice că e şi ea identică cu persoana a II-a sg. a prezentului, da’ nu-i întotdeauna. Plus că aici (şi numai aici, din toată conjugarea verbului în limba română – după ştiinţa mea) intervin diferenţe între forma afirmativă şi forma negativă.
Car’ va să zică:
FORMA AFIRMATIVĂ, persoana a II-a sg.:
Regula 1.
Pentru verbele în -a, -î, -i (cele cu -esc- în timpul conjugării, ca a citi – citesc), ca şi pentru verbele tranzitive în -e, -ea şi -i, persona a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a III-a sg. a prezentului indicativ.
Mda, complicat.
Să facem o schemă:
Regula 1.a:
-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă!
-î: a coborî – el coboară – (tu) coboară!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte!
Regula 1.b, aia despre verbele tranzitive (adică verbele care au sau pot primi complement direct, ăla care răspunde la întrebările pe cine?, ce?):
-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă!
Regula 2:
Persoana a II-a sg. a verbelor intranzitive în -e, -ea, -i este identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent. Unde „verb intranzitiv” e verbul care nu poate avea complement direct.
–e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi!
–ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci!
–i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi!
Pentru unele verbe tranzitive (a vedea, a auzi), persoana a II-a sg. a imperativului e identică cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent:
-ea (tranzitiv): a vedea – tu vezi – vezi! (ca în Vezi ce face copilul ăla acolo!)
Unele verbe sunt neregulate:
a fi – fii ! / fiţi !
a zice – zi ! (cu un singur i!)
a face – fă!
a desface – desfă!
a duce – du!
a aduce – adu!
a conduce – condu!
a reduce – redu!
a veni – vino!
a preveni – previno!
a reveni – revino!
FORMA NEGATIVĂ, persoana a II-a sg.:
Se formează cu negaţia nu + infinitivul verbului (fără prepoziţia a, normal!). Regulă valabilă pentru toate verbele de mai sus.
Adică:
-a: a cânta – el cântă – (tu) cântă! – nu cânta!
-î: a coborî – el coboară – (tu) coboară! – nu coborî!
-i (cu -esc- în conjugare): a citi – el citeşte – (tu) citeşte! – nu citi!
-e (tranzitive): a cere – el cere – (tu) cere! – nu cere!
-ea (tranzitive): a bea – el bea – (tu) bea! – nu bea!
-i (tranzitive): a oferi – el oferă – (tu) oferă! – nu oferi!
-e (intranzitive): a merge – tu mergi – mergi! – nu merge!
-ea (intranzitive): a tăcea – tu taci – taci! – nu tăcea!
-i (intranzitive): a dormi – tu dormi – dormi! – nu dormi!
a fi – fii ! (cu doi i) – nu fi ! (cu un singur i, că-i de la infinitivul a fi)
a zice – zi ! (cu un singur i) – nu zice!
a face – fă! – nu face!
a desface – desfă! – nu desface!
a duce – du! – nu duce!
a aduce – adu! – nu aduce!
a conduce – condu! – nu conduce!
a reduce – redu! – nu reduce!
a veni – vino! – nu veni!
a preveni – previno! – nu preveni!
a reveni – revino! – nu reveni!
________________________
Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
Zi? Zii? Zi-i? Despre imperativul lui “a zice”
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Forma negativă a verbelor
diacritica 
Servus.Fii serioasa, crezi c-o sa citesc eu toata demonstratia asta pentru un cuvant aiurit care se scrie ba cu doua, ba cu trei litere! Daca chiar m-apuc de scris (in cazuri extreme) pot sa-l evit cu succes si daca vorbesc nici nu se observa un i in plus sau in minus, asa ca… Si cand zic „nu, fă, nu face!” inseamna ca-i spun nevestei sa nu mai spanzure banii pe prostii! Eventual dupa „el bea”!
O, dar nici nu-mi fac iluzii cum că articolul ăsta ar putea stârni vreo furtună de cititori.
Dacă-l citesc 10 oameni, dintre care 3-4 îl pricep şi-l pot explica şi altora, mi-e destul.
😀
foarte bun!
ma aflu printre cei cativa care au citit si printre cei si mai cativa care pricep(de fapt tanjeam dupa confirmare a unor chestiuni sustinute de mine si combatute de altii, deloc nestiutori de altfel)
nu stiu cum se face, dupa ce gatam perioada oficiala de studiu a gramaticii, putini mai dau iama la carti/ dictionare spre luminare
Mă bucur c-am fost de folos! 🙂
Multumesc. Nu sunt deloc de acord cu cei care sustin ca tema nu este importanta. Pentru mine conteaza sa scriu si sa vorbesc corect romaneste si sa fiu un bun exemplu pentru fiul meu de numai 2 ani. Pai daca nu conteaza, de ce mai mergem la scoala? Daca nu ne pasa, vom ajunge sa vorbim toti cu „ei este”.
Cu plăcere, oricând ai nevoie. 🙂
excelente explicatii. chiar aveam nevoie de unele aspecte de gramatica pentru olimpiada si nu pot sa le stiu pe toate. limba romana e complexa! asa k am gasit site-ul asta, de mare folos! felicitari!
Mulţumesc, dar în cazul de faţă toată gloria merge la dna Dana Cojocaru, profesoară de română într-o universitate din State. Sau cam aşa ceva.
Foarte bun si folositor articolul! Cautam si eu o explicatie logica pentru imperativele verbelor neregulate cum ar fi „a face” la negativ. Majoritatea oamenilor spun „nu fa!” in loc de „nu face!”. Acum stiu si eu sa explic de ce ultima varianta este cea corecta 🙂 Multumesc mult pentru explicatiile de mai sun. Si eu consider ca e datoria noastra de romani sa stim sa vorbim si sa scriem corect romaneste (daca nu noi, atunci cine?), mai ales ca limba noastra este atat de frumoasa si de melodioasa…Eminescu a creat minuni cu ajutorul ei! Sanatate autoarei!
:-*
chiar interesant articolul…ms ca l-ai postat.Eu chiar aveam nelamuriri…si acum ma bucur ca am scapat de ele..si pot da o explicatie logica si celor nestiuturo ..Bafta
formaa corecta de imperativ pentru verbul a creste este A. Creste impreuna cu noi! sau B. Cresti impreuna cu noi . astept raspuns pe mail multumesc mult. este o adresare directa pentru persoana a 2 singular.
Nu, serios?! 😀
@Gino Îmi pare rău să-ţi văd totala lipsă de interes asupra gramaticii limbii române. Crede-mă că lipsa unor cunoştinţe de bază în ceea ce priveşte se observă şi în vorbire. Existenţa unor oameni ca tine nu poate fi decât dăunătoare. E „NU FACE!” nu „nu fă!”, înţelegeţi odată! Ignoranţi…
@diacritica Răbdare şi tutun…
Nu fumez. 🙂
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, ca am reusit sa sustin cu dovezi scrise negru pe alb pledoaria pentru „nu aduce!” (fata de „nu adu!”) 🙂
😆
Să creşti mare! 🙂
aceleasi discutii le-am intampinat si eu in cercul meu de prieteni:)decat 2 din 10 nu stiau ca se zice „nu face!”..in loc de „nu fa!”…asta inseamna ca inca mai sunt printre noi oameni care stiu sa vorbeasca si sa scrie corect limba romana:)
Really? Cum ar fi, decât atât, decât? Sau poate mai degrabă decât doar?
Esti atat de inculta si analfabeta ca numai un prost te poate crede
Zii , verbul a zice la persoana a 2 in dialog se scrie cu 2 i cretino
Mai repeta clasele 1-4 si invata dreacu ca esti tufa
Aşeai.
Slightly nene, nu vrei tu să te fuţi singur în cur? Dacă n-ai cu ce, e bună şi o pompă de bicicletă.
Hihi… magistral. Credeam că la a 2 e un pion, nu o persoană. 🙂 Vai ce prost îs.
Beranger, de unde ştii că e un el?! Şi… cu pompa n-o să se îngraşe? 🙂
vai de mine, si eu ziceam tot timpul : nu fa!
dar de i-uri stiam :D, desi nu puteam sa imi explic de ce e cu un singur i la sfarsit, dar acum am inteles de partea cu infinitivul :).
m-am uitat si la partea cu ministru-ministri-ministrii, cel mai mult se confunda pronuntia identica, desi eram constienta de diferentierile de desinenta. de foarte mare ajutor, multumesc mult!
„sa fi fost prin vara lui 2010…” sau „sa fii fost prin vara lui 2010 …”?
Citeşte aici.
VA MULTUMESC PT TOT!!!
Să creşti mare!
MULTUMESC !
Să crești mare!
Salut. In primul rand, multumim pentru lamuriri. Eu aveam o tehnica pentru astfel de situatii, insa acuma ai reusit sa mi-o dai peste cap! :))
Tehnica era prin conjugarea verbelor, de ex:
Eu sa fiu/Tu sa fii/El sa fie/Noi sa fim etc => un „i” din radacina, si atunci inseamna ca mai trebuie unul.
La fel, un alt exemplu:
Eu sa fi fost/Tu sa fi fost/El sa fi fost/Noi sa fi fost etc => un singur „i”.
Problema cu tehnica asta e ca se pare ca pica putin asa la verbul „a zice”. Ahh, complicata mai e limba asta romana! :))
Dar asa in general totusi functioneaza, mai ales ca am cam uitat cum e cu tranzitivele si alte cele, avand in vedere ca o trecut ceva vreme de cand nu m-am mai jucat cu ele! 😦
Oricum, mari multamite pentru clarificari!
Cat despre „Slightly”, foarte socanta inversunarea si atacurile efectuate.
Pe de alta parte, niste mici observatii: Dupa „crede” de pe primul rand, se pune un semn de punctuatie, fie el „.” sau „!”. Se pare ca multi in ultima vreme uita ca limba asta romana mai cuprinde si asa ceva, o „ciudatenie exotica” de altfel printre romanasii noastri.
Doi la mana: se scrie „a 2-a” din cate stiu eu, oricum, cu siguranta ace; „a” de la final nu intra in cifra „2”!
Bineinteles, si randul al doilea ar merita un „.” la final, dar m-as repeta prea mult.
Si iarasi, referintele respective, din cate stiu eu, din limitatea mea stiinta de gramatica, ar trebui puse si ele intre ghilimele, gen:
verbul „a zice” la persoana …
Randul al treilea se loveste de aceiasi vesnica problema a semnelor de punctuatie, dar nu mai punctez si asta! :))
Plus bineinteles, vorba ta, „aseai”! 😀
Deci, totusi pentru a putea sa incepi sa predai lectii de gramatica, poate ar trebui, Slightly, sa revii si tu putin la clasele mici pentru a mai studia putin gramatica limbii romane. Macar asa, „slightly”! 😉
Pentru ca e greu sa ai autoritate cu asemenea comentariu, pierdut in stilul acesta clasic de „chat”, cu toate greselile de rigoare!
In rest, mult „respect” pentru exprimarile foarte plastice, si extrem de intelectuale, pline de argumentatie, cu care ti-ai sustinut „punctul de vedere”!
O zi buna!
Constructiv blog!
Eu credeam că-i instructiv…
1. Cineva zicea: “Răutăcioşilor, aţi scris H2O pe bidonul cu apă şi trei literaţi au murit de sete!”
2. Cred că din orice discuţie trebuie eliminate jignirile şi vulgarităţile.
P.S. Cel care vede n-are nici un merit. Dar, dacă batjocoreşte un orb, vrea să-l înjosească, îşi arată doar propria josnicie.
Felicitari pentru acest articol! Din pacate aceste lucruri ne sunt predate doar in clasa a 5-a (daca nu ma insel), cand suntem destul de mici si neinteresati de a fi bine educati in tainele limbii romane. Cei care au prins, au prins; ceilalti, au ramas un exponent al constiinciozitatii lor din ‘generala’. Putini se mai intorc spre cartile de limba romana (pacat!). Ne consideram o natie de oameni inteligenti, dar daca privim cu atentie si dam la o parte mandria nationalista, observam ca suntem printre cele mai ignorante popoare cand vine vorba de propria limba…si nu numai. Pai, daca eram altfel, nu ne dadeau clasa celelalte tari cand vine vorba de realizari. Parerea mea: inteligenta nu lipseste romanului, ci seriozitatea din pacate. Suntem tara lui ‘ce rost are?’.